5,162 matches
-
Breban lui Liviu Rebreanu, Arghezi sau Camil Petrescu. Prin comparație, ne apare ca nerezonabilă tentativa unor critici de a-i aneantiza sau de a-i diminua considerabil pe Marin Preda sau Nichita Stănescu și de a-i înlocui cu scriitori postmoderni sau optzeciști. Adevărata miză, după cum ne învață istoria literară, constă în construcția unui nou canon (dacă se poate), iar nu în distrugerea celui vechi. Căci acțiunea critică distructivă a ierarhiei neomoderniste se dovedește imposibilă, pentru că e foarte bine constituită. De
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
montaignianul Avis au lecteur, eseurile acestui volum pot fi citite într-un dublu registru: ca o istorie a cărții (a lecturii) în Antichitate și în Evul Mediu, dar și ca o istorie personală din perspectiva lecturii, o ,ego-grafie" a cititorului postmodern la sfîrșitul lecturii. Dacă, însă, Montaigne și-a redactat eseurile cu gîndul la propria sa posteritate, cu gîndul de a rămîne în amintirea rudelor și a prietenilor, Valeriu Gherghel mărturisește, cu autoironia care îl caracterizează, că motivul său este unul
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
City University of New York, a devenit în foarte scurt timp o voce inconfundabilă a prozei românești actuale. Nici nu este de mirare câtă vreme romanele sale, aflate la limita eseului (și uneori dincolo de ea), sunt o combinație destul de sofisticată (cert postmodernă) de ficțiune și realitate, de oniric și presă cotidiană, de abstract până în pragul ermetismului și transparență maximă, de teorie științifică și versuri reproduse cu generozitate din lecturile mai mult sau mai puțin întâmplătoare ale autorului. Viziunea lui Constantin Virgil Negoiță
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
așteptarea sosirii președintelui, gândurile personajului narator zboară în toate direcțiile: la istoria propriei sale case, la destinul unora dintre cei prezenți în mulțime, la amintiri din perioada în care era în țară, la logica fuzzy și aplicațiile ei în epoca postmodernă, la modalitățile de înnoire ale discursului romanesc și chiar la versurile publicate ale unui alt reprezentant al exilului. Totul este fragmentar, nimic nu se încheagă, cadrele se schimbă cu repeziciune, cititorul surprins pentru o secundă neatent riscă să nu mai
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
gura târgului, dar și-a mai consolidat cunoștințele de engleză. Eroul său are vocație homo, însă inversiunea pe care scriitorul o conturează e de natură scripturală, nu sexuală. Reflecțiile asupra propriului proiect narativ sunt consistente, romanul echivalând aproape, la modul postmodern, cu însăși istoria scrierii lui. Metatextul predomină, în timp ce realitatea pătrunde cu greu și pentru puțin timp în interiorul povestirii, fiind filtrată intelectual de către un narator și niște personaje cu inteligență peste medie. Realitate, discursuri alternative despre realitate, analiză minuțioasă a acestor
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
auto-referențiale, la a doua, a treia, a zecea mână... Amicii din gașcă, aplicând o grilă deflaționistă discursurilor standardizate ale epocii, vin cu "faze ficționale" care se lungesc la nesfârșit, într-o adâncime autospeculară. Și cultura înaltă, tip Humanitas, și cea postmodernă, propagată de un grup concurent și trendy de studenți, le repugnă acestor tineri citiți și cinici, trecuți prin atâtea lecturi grele și conștienți de toate clișeele care circulă. Pe de altă parte, ei nu se regăsesc în subcultura tip BUG
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
Celelalte două părți ale trilogiei au apărut numai în franceză: Pont des Arts în 1998, iar Au pays de Maramures în 2001. Internaționalist în subiecte, în libertatea de mișcare europeană pe care le-o acordă personajelor și integrat unui spirit postmodern generalizat, Dumitru }epeneag este un scriitor român prezent în dialogul deschis al valorilor. E tradus fără un ajutor special din România. Ion e românul generic. La Rebreanu, în perioada interbelică, în 1920, e un țăran sărac ce vrea cu ardoare
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
numit Johann, e un personaj modern, tot un țăran sărac ca și primul, dar cu un destin total diferit: e târât prin Europa, forțat să o cunoască în timpul războiului, condamnat la suferință și nefericire. Al treilea Ion e un personaj postmodern, un călător detașat, un dezrădăcinat fără nostalgii și traume, acasă peste tot în Europa. Pentru el, legarea de pământul țării ar fi o pedeapsă. Ion al lui Rebreanu nu știe de Europa. Lui Johann al lui Constantin Virgil Gheorghiu i
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
D. Țepeneag e un deliciu pentru filologi și, desigur, nu numai pentru ei; în orice caz, virtuozitatea narativă a prozatorului, performanțele lui speculative solicită un cititor inteligent și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
în canon ajunge. Spre exemplu, scrierile avangardiste ori structurile romanești indefinite precum Dicționarul onomastic sau Bibliografia generală au intrat în canonul literaturii. Mai mult, există forme de experiment "tare" de tip modernist precum există forme de experiment "moale" de tip postmodern. Însă, atât experimentele moderniste cât și cele postmoderne au sfârșit prin a fi canonizate. Dacă la vremea publicării lor, romanele lui Italo Calvino au părut experimentale, astăzi, pentru un cititor cu multe lecturi din literatura postmodernă, ele nu mai par
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
structurile romanești indefinite precum Dicționarul onomastic sau Bibliografia generală au intrat în canonul literaturii. Mai mult, există forme de experiment "tare" de tip modernist precum există forme de experiment "moale" de tip postmodern. Însă, atât experimentele moderniste cât și cele postmoderne au sfârșit prin a fi canonizate. Dacă la vremea publicării lor, romanele lui Italo Calvino au părut experimentale, astăzi, pentru un cititor cu multe lecturi din literatura postmodernă, ele nu mai par experimentale, ci deja-canonice. Evident, valoarea literară și plăcerea
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
experiment "moale" de tip postmodern. Însă, atât experimentele moderniste cât și cele postmoderne au sfârșit prin a fi canonizate. Dacă la vremea publicării lor, romanele lui Italo Calvino au părut experimentale, astăzi, pentru un cititor cu multe lecturi din literatura postmodernă, ele nu mai par experimentale, ci deja-canonice. Evident, valoarea literară și plăcerea lecturii rămân. Am putea spune că experimentul trece, asimilat fiind în canon, și canonul rămâne. Problema este că și canonul trece pentru că se produc permanent revizuiri în istoria
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
valori negative, întâlnită permanent în sfera publică. Tot în această secțiune sunt recapitulate, ca și coloratură ideatică, câteva forme de translare discursivă, made secolul XX, când cultura veacului abandonează într-un con de umbră filosofia (de fapt, aici avem tendința postmodernă) și se reorientează către semiotică și lingvistică, autoarea referindu-se la teoria semnelor, a lui Ferdinand de Saussure, și la logica limbajului, impusă de Ludwig Wittgenstein, arătând că toate acestea își au o noimă indubitabilă în spațiul public: aceea de
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
în care o femeie a ales să trăiască la marginea societății, înconjurată de câini; Short Plays, omnibus - regizat, printre alții, de Gaspar Noé, Apichatpong Weerasethakul, Carlos Reygadas și Vincent Gallo - dedicat campionatului mondial de fotbal din Brazilia; Parabellum, o fabulă postmodernă despre sfârșitul lumii, în care un grup de argentinieni învață tehnici de supraviețuire într-un cantonament și-n care eroul nu scoate o vorbă. Cinci dintre foștii concurenți la Trofeul Transilvania revin la Cluj într-o secțiune doar a lor
Cuvintele sunt de prisos la TIFF 2015 [Corola-blog/BlogPost/96726_a_98018]
-
piste de lectură. Andra Rotaru merge mai departe. Ea intră în pielea Fridei Kahlo, încearcă să îi ghicească durerile (inclusiv cele fizice), spaimele, angoasele, speranțele și, în final, ajunge să privească lumea cu ochii pictoriței mexicane. Este o manieră tipic postmodernă de deconstruire a unui personaj (real - biografia Fridei Kahlo; fictiv - personajul Frida în viziunea Salmei Hayek, pentru mulți, inclusiv autorul acestor rînduri, principala referință; artistic - tablourile Fridei, intuițiile și judecățile rezultate din contemplarea lor) și reconstrucție a sa cu mijloace
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
la Călimănești și Alba Iulia). Cronicarul a descoperit în revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚ| (nr. 1, ianuarie 2013) o lectură critică adecvată și subtilă datorată lui Dan Cristea: „Cum mai observă Manolescu, artificialitatea nu e apanajul doar al romancierilor moderni sau postmoderni. Roșu și negru, romanul lui Stendhal din 1830, conținând, printre altele, celebra definiție a romanului ca oglindă care se plimbă pe drum, ar putea fi considerat un metaroman «avant la lettre». În sprijinul tezei lui Manolescu s-ar putea aduce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris în imaginarul colectiv. Este vorba de mitul arhetipal al eroului care, în urma unei călătorii pline de aventuri, salvează prințesa din castelul dragonului, întruchiparea Răului”. Rescrierea ludică a istoriei este unul dintre procedeele postmoderne inovatoare marca Tarantino, prin care acesta s-a impus aducând un puternic val de aer proaspăt în cinematografie.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
sfinte, dar uitate de atâta timp” și când galezul Richard Price aprecia că „alături de apariția Creștinismului în mijlocul omenirii, Revoluția Americană s-ar putea dovedi drept cel mai important pas făcut în cursul progresiv al dezvoltării umane”) și pînă la viziunea postmodernă a lui Baudrillard (vezi eseul Corinei Ciocârlie din acest număr al revistei noastre), care comentează straniu și excesiv atentatul de la 11 septembrie, de pildă, privindu-i pe teroriști „nu numai ca pe niște extremiști islamiști, dar și ca pe niște
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4002_a_5327]
-
lui Baudrillard (vezi eseul Corinei Ciocârlie din acest număr al revistei noastre), care comentează straniu și excesiv atentatul de la 11 septembrie, de pildă, privindu-i pe teroriști „nu numai ca pe niște extremiști islamiști, dar și ca pe niște filozofi postmoderni”, în vreme ce atentatul în sine ar fi, după părerea sa, „un dar deoarece ne eliberează de globalizare, discurul dominant al lumii”. Cine vrea să înțeleagă natura relațiilor complicate, cuprinzând deopotrivă atracție și respingere, dintre America și Europa s-ar cuveni să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4002_a_5327]
-
ipostaze scriitoricești pe care Maiorescu le despărțea net. Despre vreo întrepătrundere a celor două modalități, însă, nici nu putea fi vorba. Cartea lui Al. Cistelecan vizează tocmai aceste întrepătrunderi ale poeziei, criticii și teoriei literare, în practica academică a poeților postmoderni. Nu simpla coincidență a unei teze de doctorat scrisă de cineva acreditat, inițial, ca poet îl interesează pe critic, ci modul în care imaginația poetică, limbajul și tehnicile ficțiunii se strecoară în peisajul arid al cercetării teoretice ori istorico-literare. În
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
pe critic, ci modul în care imaginația poetică, limbajul și tehnicile ficțiunii se strecoară în peisajul arid al cercetării teoretice ori istorico-literare. În subsidiar, criticul aspiră și să deschidă o poartă de acces în teritoriul referințelor teoretice ale acestor poeți postmoderni, recunoscuți pentru metapoezia pe care o practică și pentru bagajul lor cultural. Așadar, Magna cum laude analizează lucrările de critică, istorie și teorie literară ale unor poeți echinoxiști, optezciști și nouăzeciști - dintre care cei mai mulți sunt titulari ai unor catedre universitare
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
recent și ca romancieră, după un număr de cărți fundamentale de istorie literară.) Oricum, aceste „noduri” ale rețelei pe care o țese Al. Cistelecan sunt suficient de tari pentru a justifica opinia sa privind mutația pe care o operează poeții postmoderni, pentru care nu mai există bariere conceptuale între poezie și interpretarea poeziei, între lirică și eseu, între ficțiune și critică. Fiecare dintre cei citați mai sus aduce în discursul critic perspective surprinzătoare, rupturi și îndrăzneli conceptuale, perfect armonizate însă cu
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
sau chiar de o „nuvelă extinsă”, ultimele conținând, la rândul lor, o fabulă, o intrigă (diferența constă, până la urmă, în complexitatea „de cazuri”, de lume ficțională a celui dintâi față de liniaritatea celor din urmă). Radu Aldulescu e refractar la formula postmodernă sau experimentală a romanului (practicată, în speță, de optzeciști), optând pentru romanul de tip realist (al romancierilor șaizeciști și șaptezeciști), cu „acțiune și personaje verosimile (...), anvergură epică și tensiune dramatică”. Un optzecist - dar marginal, nu din nucleul bucureștean - precum Petru
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
cunoscut filozof german în viață, Peter Sloterdijk nu s-a dat în lături de la o evoluție de public character, care presupune anumite constrîngeri, dar aduce altminteri imagine, prestigiu și, probabil, mulți bani. În Europa, Sloterdijk apare sub alura unui Heidegger postmodern, ludic, în gîndirea căruia fac joncțiunea atît fenomenologia hermeneutică a secolului trecut, cît și o amplă meditație asupra mediului prin care cultura se transmite, se pierde, se emite și se recepționează. Sloterdijk știe de la bun început că scrisul nu mai
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
franceză, care trebuie cunoscute de cei care nu-i mai găsesc nici o calitate. În aceeași carte, numiți literatura franceză de după 1980 tranzitivă. Un foarte important teoretician și scriitor român, regretatul Gheorghe Crăciun, numea tot așa, în Icebergul poeziei moderne, poezia „postmodernă”. Credeți că această literatură franceză nouă poate fi numită postmodernă? Am ales acest termen pentru a putea detașa mai bine această literatură de cea anterioară. Noi am cunoscut, mai intens decît în orice altă parte, o literatură formalistă, repliată asupra
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]