3,550 matches
-
cu întunericul, începuse să caute pășind cu grijă o altă cale de ieșire din poiană. Se afla cândva una exact în partea opusă cărării pe care venise. Abia putuse să dea de ea și, respirând anevoie, apucase pe firul noii poteci în sus. Era mai năpădită de vegetație decât cea dintâi. Tunelul viu abia putea fi străbătut, se străduia să-și facă loc cu mâna dreaptă, stânga îi atârna inertă pe lângă trup. După o vreme, simțind că pușca îi devenise prea
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
se Artă, profesor și mentor spiritual , fiindcă și el a fost un poet...al culorilor. Un poet în constelația culorilor pentru eternitatea ueni flori, a unui portret, a fiecărui anotimp. Iarna când se arăta majestuos în alb; primăvara lunecând prin potecile pădurilor de brazi, vara ân toate chipurile - Dunărea dotezând bărci la mal, și toamna cu splendoarile ei de culoari coapte și parfumate, răsfrânte-n pietrele mănăstirilor din Bucovina . Aceasta era curgerea sufletului său prin lumina cutremurător de albastră a ochilor
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
hârtie. O scenetă râvnită. Printre zulufi, se tranșează pe bucăți, parcela puterii. Zbuciumare. Prezis. Interzis. Jambon. Clopoței. Sarmale. Fiorul victoriei arde. Grea povară. Una e să sari la gâtul învingătorului, alta e să sari la gâtul învinsului. Se străbate singur potecă îngustă a mântuirii. Sclifoseli. Săritul la beregata aproapelui e un sport tradițional. Lacrimi și șfanți. Nu e înțelept să vinzi pe datorie, ce ai cumpărat cu bani peșin. Plăcere sau interes. Unii par mai interesați să împărtășească informații. Alții să
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]
-
încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic, ceilalți doi - maidanezi. Nu pleacă nicăieri fără ei. Când coboară înserarea pornesc să colinde potecile vieții în căutare de hrană. Rareori cutreieră satul pe timp de zi, ca și cum s-ar feri de contactul cu lumina. Nu are identitate, nici cea mai vagă idee despre forfota în lanul cu trudă, lacom și neiertător ca un vultur
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
care coincide cu ultima insurecție a simțurilor. Alteori, moartea este percepută ca punctul culminant al erosului; dragostea, în deplinătatea anotimpului ei spiritual, este „ nevinovat sălbatică?“, cum scria Al.Piru. Ea răspunde unei atracții firești trăită în extaz până la autodevorare, e poteca spre un orizont pur a cărui depășire prin descătușarea simțurilor înseamnă dezagregarea lumilor. Descoperim o influență bacoviană și a lui Adrian Maniu, vezi Cântece de dragoste și moarte, ce găsește în Emil Botta un sol fertile, pentru a vibra într-
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
călător ce-l descânt din nou să-mi vie, drept la mine în chilie. Leru-i ler, dă-mi , Doamne, ler și în suflet și în cer și în vis și-n paradis și-n cuvântul ce l-am scris pe poteca-n care-am nins și cu lacrime am plâns. Leru-i ler, Mai vin să-ți cer al cântărilor mister ca să-l dau , să-l dau în dar din hotar în alt hotar Leru-i ler, colindă dragă și în suflet și
COLINDARE-AŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359493_a_360822]
-
III - Virginia Popescu noapte senină - umbre sub tei în floare iscoadă luna Locul III - Valeria Tamaș șanțul prăfuit - piciorul-cocoșului pâlpâie-n amurg Mențiune - Henriette Berge Amurg de toamnă - o pată de rugină printre zorele Mențiune - Victoria Chitoveanu O fulguială acoperind poteca - croncănit de ciori Etapa 68 - 9 III 2009 Locul I - Virginia Popescu amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe de bastonul cel port umil ajutând lumea să treacă prin altă poveste
POVARNA. SUNT AŞA CUM SUNT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359565_a_360894]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > NIȚĂ ALU" DÂRĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Niță alu' Dâră Foșnete-n mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
-n cucuruz... În culorile toamnei așteaptă să vadă Duminicile țării strigând: ACUZ! ADEVĂRUL DIN ACROSTIH Această pagină de timp o scriu cu maci Elimin minciuna cu un verb curajos, Lumea se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Ostile rime îmi vin mereu în minte Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
aveam cui să le pun. - Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată... Fugi... stai... te-mpiedici... te scoli și iar te-apleci... Cu ochii plini de lacrimi eu îi răspund îndată: ,,Plâng, că m-a părăsit... Îl caut pe poteci!” Mă luminez la față și deodat' mă-ncrunt, Căci... cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea... „Tu ești?” Spre el mă-ndrept și dau să îl sărut, Dar visul se destramă și-ncep să-mi plâng iubirea. Cum ai putut
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
a dat startul nu eram pregătită de zbor cu pași secundici calc la stânga înainte spre dreapta este ocupat pârguită în cuvinte însemn locurile goale din coțul de lumină în care m-am rătăcit gândurile închise într-un hohot mut desenează poteci orbite de zăpăcela stâncii rămân înserarea ta mai dă- mi o zi să reînvii omenia adun cuvânt lângă cuvânt reduc din necunoscut stând la taifas cu luna nu mergem în dimineața asta la culcare ea dă notă explicativă pentru îndrăzneala
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Tăcerii ! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii de foc se vântură-n
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
o poate aștepta ceva măreț, căci viitoru-i mare, mare viitor. De nu mai apare speranța la orizont, EMINESCU SĂ NE JUDECE! Când simțim că nu mai avem modele, EMINESCU SĂ NE JUDECE. Când ni se pare că s-au închis potecile afirmărilor, când totu-i gri, când pare că lacul codrilor albastru a secat, EMINESCU SĂ NE JUDECE. De judecata aspră a genialității lui s-avem parte și-atunci când îl renegăm, nu-l citim, ori nu-l cunoaștem, căci Eminescu este
EMINESCU SĂ NE JUDECE de PAUL SURUGIU FUEGO în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360536_a_361865]
-
si comprimată a visului înregistrat. AMINTIRI Din dimineața aceasta, parfumul s-a răspândit în întreaga casă și am căutat pentru fiecare moleculă rătăcită câte o vorbă, niște idei chimice cu valențe perfect ordonate, în încăperile răvășite de soare și oglinzi. POTECA Îndată ce am pierdut cercelul, am fost robită pietrei lui, - aveam una, iar pe cealaltă nu. O dezlegare, așadar, ar fi fost imposibilă, nici nu știam unde să caut, unde să adorm și unde să mă trezesc, acolo, pe drumul de
ACROASIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360551_a_361880]
-
fereastră. Poate că zăpada scrie cifrat pe scoarța lor această strofă exaltată: “Albă, tu, zăpadă pură, / cine ți-a dat inima / să-mi fii viscol de căldură, / albă tu, fierbinte nea?” (Blaga) țurțuri în mustăți - pas cu pas navetiștii refac poteca Corneliu Traian Atanasiu Fără emapatia necesară este greu să consimți la ceea ce vrea să comunice un haiku. Nu-mi închipui că unui occidental sau unui american din SUA îi este suficient de intimă situația surprinsă în poem. Evident că poteca
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
poteca Corneliu Traian Atanasiu Fără emapatia necesară este greu să consimți la ceea ce vrea să comunice un haiku. Nu-mi închipui că unui occidental sau unui american din SUA îi este suficient de intimă situația surprinsă în poem. Evident că poteca se face și se întreține cu pasul, dar mai sînt la ei navetiști care, înainte de drumul cu trenul sau autobuzul și după el, să mai aibă nevoie și de o oră de mers pe jos pe o potecă de deal
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
Evident că poteca se face și se întreține cu pasul, dar mai sînt la ei navetiști care, înainte de drumul cu trenul sau autobuzul și după el, să mai aibă nevoie și de o oră de mers pe jos pe o potecă de deal sau pe cîmp? Și care iarna, după ce au făcut pîrtia la plecare, o găsesc acoperită de zăpadă la întoarcere. Să tot faci țurțuri în mustăți! Liniște... divizată Corneliu Traian Atanasiu Declanșarea căutării a fost momentul în care priveam
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
la fereastră. Poarta din față, care dă spre casa mea. Am văzut-o pe Sanda alergând și dispărând în noapte. L-am văzut apoi pe Bogdan, fiul victimei, ieșind pe terasă și coborând grăbit scările. Un individ îl aștepta pe poteca dinspre grădină. S-au sfătuit vreme de câteva minute, privind împrejur. Au intrat apoi în casă, iar după câteva clipe a izbucnit incendiul. Atunci am realizat că gestul Sandei se potrivise ca o mănușă planului lor mârșav. Pe terasă erau
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
vrem!...Ești un zăvor închis! Ești ''alter ego''. Ești lumina nopții Și umbra ce ne urmărește-n vis... Și te purtăm cu toți, ca pe-o povară... Ești haina ce ne-ngreunează pasul Și ne rănește zborul, să ne doară Poteca strâmbă, când ne fură pasul... Ca cele patru puncte cardinale Ești fix și nu poți fi clintit nicicum.. Și ca bazaltul ești. La fel de moale... Ca semaforul roșu stai în drum. Neobosit ne însoțești mereu, Bătându-ți joc de visurile noastre
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360654_a_361983]
-
Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită-n iarba- n floare, Cu privirea înțeleaptă, Strâng în gene stropi de soare. Ciripit de păsărele, Zumzete prin flori de raze... Sus
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
copacii se frângeau de ger, Ningea cernut întroienind speranțe amânate... Ca și-n alți ani, venise iarna cu mii de diamante reci, Cu trenă albă-mpodobită, cu frig, zăpadă și polei, Se-apropia cu sârg alt an, smălțând cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând și el, murea-nghețat Grivei... Agonizând, înfricoșat, se ascunsese lâng-un gard, Să simtă-un strop de ocrotire, să-l apere cumva de rău Căci, ajunsese de un timp, al nimănui bietul bastard, Și lunecând în somn de
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
autodafe, este o mântuire pe cont propriu, sau dimpotrivă este o cale de comunicare cu Dumnezeu. Pentru că la început a fost Cuvântul, materia primă a oricărei literaturi din lume. George ROCA: O nouă întrebare! Care au fost primii pași pe poteca literelor? Unde ați debutat... Cu ce gen literar? Pașcu BALACI: După cum am arătat mai sus, debutul meu literar cu poezie s-a produs în l971 într-o revistă școlară a unui liceu din provincie, revista „PAGINI DE UCENICIE”, pe care
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
neamului ce trudește aici,/ pe bolta înălțimilor dure s-au aprins felinare,/ iar sub catapiteasma spațiului mioritic ard licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri, uitările,/ și calea lactee și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară s-au cimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cu buzele de cremene
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Mi-e frică de noapte, c-aduce visarea Pe aripi de somn, sau în cupe de veghe. Sunt singur și iară pierdut-am cărarea Ce fuge de mine, leghe cu leghe... Și fără să vreau, accept rătăcirea Ce-mi poartă poteca pe calea pierdută Regret numai gândul că nu am menirea, Să schimb cu visarea, viața-mi trecută... Iar visul, aduce-n oglinzile sale Imagini trăite, de mult, de curând... Și toate ! Oh, Doamne, sunt pline de jale Și-n toate
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]