1,526 matches
-
pentru forțele de securitate israeliene, care trebuiau să-i protejeze pe evrei de palestinienii săraci și ostili. Spre cinstea sa, premierul israelian Ariel Sharon a recunoscut necesitatea reducerii cheltuielilor, ordonând retragerea, în august 2005, a trupelor și coloniștilor israelieni din prăfuita și supraaglomerată Fâșie Gaza. Controversa în legătură cu Malul de Vest nu a fost încă clarificată. Privind înapoi la lungile decenii în care situația părea fără ieșire, sunt nevoită să recunosc cu tristețe că Leon Wieseltier, redactorul literar al Noii Republici, avea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nu existau străzi îngrijite, unde inundațiile din sezonul ploios antrenau viituri care luau gardurile șubrede din mahalale, unde prostituția era la ea acasă (la un nivel care-l deconcerta pe Le Cler), se vedeau cupeuri luxoase care tăiau majestuos aerul prăfuit sau își sfârșeau drumul impetuos în vreo gaură prea mare a cărei adâncime fusese mascată de ape43. Iar la "Șosea", toaletele fine măturau colbul subțire, stârnindu-l apoi în ochii galeși ai curtezanilor și curtezanelor Bucureștilor, căci, era știut aflase
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă sosi și cafeaua. O sorbiră la repezeală și ieșiră în strada rece și prăfuită. Marcel chemă un arab tânăr să-l ajute la căratul geamantanului, dar, din principiu, făcu întâi prețul. Părerea lui, pe care i-o spunea Janinei a nu știu câta oară, se întemeia pe convingerea greu de înțeles că arabii cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
parcă să se facă mai mică. Carnea de porc, deși bine friptă, precum și picătura de vin pe care o băuse, nu-i îngăduiau nici ele să se simtă prea bine. Mergeau acum de-a lungul unei grădinițe publice cu copaci prăfuiți. În drum întâlneau arabi, ce se dădeau la o parte fără să pară a-i fi văzut, strângându-și în față poalele burnusului. Janine găsea că până și cei îmbrăcați în zdrențe au o înfățișare mândră pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță cu câțiva centimetri deasupra acoperișului, și căzu la loc, adormind aproape de îndată. Inginerul coborî spre oraș. Piața principală era pustie, ca și străzile pe care venise. În depărtare și pe cele două maluri ale fluviului, o ceață joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua pe un reșou vechi și ruginit, într-un ibric îngust și înalt, de aramă. Apoi, priveau multă vreme împreună, încă o dată, fotografiile. Studenta suspecta nesfârșitele discursuri ale Siei Strihan
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ați venit singur ? Trecu spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor de altădată. Îi privi și îi părăsi, fără să-și poată aminti, apoi, ce văzuse. Întâlni curând un chioșc. Nu, n-aveau sifon. Rămase la umbră pe o bancă prăfuită, cu spatele spre alee și privirea pierdută în golul tufișului cu crengi subțiri, răsfirate, încremenite, ca într-o stampă. ...Împrăștiați prin sala uriașă și aglomerată, rotindu-se, cu scaunele, schimbând istorisiri și glume care să grăbească orele, cedau în cele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Împinge hârtia spre mâinile arămii, cu degete subțiri și unghii retezate. Se așază. Privește cotoarele. Cosimo. Vasari. Réaumur. Apoi, Parola antenelor încrucișate. Apoi, Espinas, Fabre. Sunt toate, deasupra s-a și așezat ultima. Subțire, cât o broșură. Răsfoiește vechi pagini prăfuite, pătate. Transcrie din când în când într-un gros caiet verde. Pe tavan revin umbrele, conture ciudate, fabuloase imagini de demult, de o grație tenebroasă. Trage cu coada ochiului spre custode. Îi vede picioarele plinuțe și strâmbe până deasupra genunchilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apară, cu chipul blând și ramolit al coanei mari, să rupă blestemul. Chiriașul a înghețat în scaun, ghemuit, cu privirea în pământ... ochii întâlnesc doar picioarele groase ale mesei, arabescurile galbene verzi roșii ale covorului, botul ridicat al pantofilor negri, prăfuiți. Și, dintr-odată, articulațiile excesiv tensionate cedează... un sunet scurt și încă unul, încă unul, sec, rapid, cum se frâng oasele sau se fisurează simultan cablurile. Ortansa și-a pocnit degetele ! O dată, de două ori, de trei ori, până a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și vechiu. Iară sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept: Nu mai cugeți înainte Nici nu cauți îndărăpt, Ci asculți de păsărele Ciripind în verde crâng, Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se ne plâng. {EminescuOpIV 385} CA O FĂCLIE... Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă, Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de același calibru. Și în artă mai obosesc grinzile. Artistul - un biet pălmaș sub steagul ferfenițit al absolutului. Poezia autentică operează pe cord deschis. Marii scriitori știu să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților : unele - flendurite, altele - prăfuite. Poetul autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de literatură suferă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întipărite două urme de la roți, iar la drum drept acestea se uneau într-una mai adâncă. Se stârneau două vârtejuri de pulbere, ce alene se depuneau în spatele lor! Îi recunoșteau toți mecanicii după trâmbele de praf. Râdeau și își spuneau prăfuiții Treceau pe la toate utilajele, vorbeau cu oamenii dacă era cazul. Căscau ochii la defecțiunea pentru care fusese imobilizat și luau decizii înțelepte: - Te duci imediat la atelierul de reparații! sau chemau trailerul ori echipele de intervenții prin stații. Erau neobosiți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mine, ferindu-se de lovituri, implorând... Cupole de aramă sub care nimic nu era de dimensiuni umane, cu imense deschideri rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde, în lumina galbenă, se înălța un turn la fel de galben, prăfuit și de neînțeles.. . De unde îmi veneau imaginile astea, atât de coerente emoțional, atât de dulce chinuitoare? Unele le-am regăsit mai târziu în Desiderio Monsii, altele, firește, în Chirico - tulburătorul peisaj cu fabrică din colecția Barnes de la Philadelphia -, iar altele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-i spun... multe... - Stai, stai! Cine știe, poate că ea va citi rândurile astea vreodată. Ce va crede? - Nu știu... - Atunci de ce mai scrii? Știi că a trecut timpul scrisorilor sentimentale. - Ascultă, te rog. Scrisoarea... Scrisoarea este un cuvânt prăfuit care, complicat cu sentimente, semnifică fapte triste sau vesele. - Fii atent dacă vrei să traversezi, vine tramvaiul! - Așa sunt după ce-am văzut-o pe ea. Merg pe coridoarele școlii, un coleg mă strigă, eu n- aud... - Și pentru ce-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
deși practicanții dedicați în prima etapă pot trăi ocazional fragmente spontane ale celei de-a doua etape. Ultima etapă este atinsă doar de câțiva dintre cei mai avansați adepți după mulți ani de practică prelungită în izolare completă de „lumea prăfuită a oamenilor”. Asemenea adepți sunt cunoscuți ca shen-hsien („Spirite Nemuritoare”) pentru că ei au dezvoltat deja corpuri-spirit indestructibile (numite și „corpuri-diamant”). Pentru ei, este doar o chestiune de timp până să renunțe la trup ca la o haină uzată, să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nu mai fusese chiar așa de norocos. Chiar stelele au fost cele care au distrus cosmosul static și etern din viziunea lui. În 1900, Calea Lactee era singurul univers cunoscut. Astronomii nu prea aveau idee ce era dincolo de micul nostru disc prăfuit de stele. Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că nu erau gaze luminiscente din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a schimbat datorită unui astronom american, numit Edwin Hubble. Un tip deosebit de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei cimitirului, miros de lucruri trecute, de amintiri vagi și prăfuite. Acolo, sub pământul acela, se odihnea mama ei, pe care o știa doar din spusele altora. Acum nu mai era decât o cruce, care să amintească de prezența ei înainte ca ea să fi părăsit această viața. Ea pesemne, ar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în America de atâta vreme, Nieve nu prea înțelegea de ce le plăcea femeilor să poarte dresuri sau colanți când era mult mai comod să nu porți nici una, nici alta. Se așeză pe celălalt șezlong și își afundă picioarele în iarba prăfuită. Și cum mai merg lucrurile la fabrica de bani? întrebă Aidan. —A crescut prețul acțiunilor, îl anunță ea. —Ce-ai zice, de cum pui mâna pe bani, să ne luăm un an de vacanță și să facem o croazieră în jurul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
până acum (dar cum puteam ști asta pe atunci?), terminam clasa a unsprezecea la Cantemir. Eram mult mai singur decât sânt acum, când sânt foarte singur. Meseria mea, pe 11 atunci, era singurătatea. Mi-o exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stambă, cu un cântar și un coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mișc capul și încerc fără să dau de bănuit să revin în mansardă, Mireille mă aștepta vârâtă în patul meu, sperietura ei când dă cu ochii de mine, m-a dus direct la baie și m-a dezbrăcat de hainele prăfuite, buza de jos îmi sângerase până când sângele mi s-a închegat tot pe piele și pe cămașă, Ce-ai pățit?! Cu dezinfectant mă spală bine pe bărbie și pe gât, lăsându-mă să zac apoi mult timp în apa fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu totul, părintele Ioan mie nu mi-a povestit niciodată de unde are Cartea, nu i-a cunoscut nici el semnele ciudate, dar a putut să-i citească din ea locotenentului, tot mai departe mi se pare crucea din deal, drumul prăfuit, transpirația grea de pe trupul meu și soarele nemilos în ceafa mea, dacă ajung în sat, la părintele Dumitru, îi voi cere niște pâine să mănânc, îmi spun rugăciunea la cruce și de acolo nu mai e mult până în sat, poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altcuiva. — Aș vrea să vii să ne vezi, iubito. Au trecut secole. Păi, da, spuse Lisa evaziv. O să trec în curând. Nici o grijă! Cu fiecare vizită, casa în care crescuse devenea din ce în ce mai mică și mai urâcioasă. În camerele mici și prăfuite, ticsite cu piese ieftine de mobilier, Lisa se simțea strălucitoare și străină, cu unghiile ei false și cu pantofii ei strălucitori din piele, conștientă de faptul că poșeta pe care o ținea în mână costase probabil mai mult decât canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]