2,533 matches
-
el... Laurma urmelor, de la el și de la cei ca el s-a aflat ce anume s-a-ntâmplatân lagărul de triere de la Balta... În ceea ce privește soarta mea... Prin ianuarie ’44 mă duc la Orhei, cu maică-ta și, pe când ne aflam Într-o prăvălie, ea zice: «Uite-l pe cutare, din cutare sat - a scăpat de la Balta, când am fost la el, mi-a spus că te-a văzut mort, lângă el...» O rog să iasă și să mă aștepte afară. Mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de metri distanță, marea era albastră și liniștită, foarte diferită de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă și își tunse părul negru, creț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-a priceput de minune să valorifice zvonul cu privatizarea bălții. După cum își găsește fraierii, percepe taxe de câte douăzeci, douăzeci și cinci de mii de lei, și uite-l că-i luat în serios. Îi merge, altminteri și-ar fi închis prăvălia, măcar că n-arată că s-ar simți prea în largul lui în prăvălia asta. Se vede c-o face cu inima îndoită, păi, tot foamea, tot ea te împinge la tot felul de măgării de care n-ai avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
găsește fraierii, percepe taxe de câte douăzeci, douăzeci și cinci de mii de lei, și uite-l că-i luat în serios. Îi merge, altminteri și-ar fi închis prăvălia, măcar că n-arată că s-ar simți prea în largul lui în prăvălia asta. Se vede c-o face cu inima îndoită, păi, tot foamea, tot ea te împinge la tot felul de măgării de care n-ai avea cum să fii mândru. Se încarcă de păcate, dijmuindu-i pe sărmanii pensionari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
râvneam de multă vreme, așa că am trecut glonț pe lângă el, ca să nu cad În ispită și mi-am croit drum Încet de-a lungul trotuarului mărginit de felurite stative cu ghete, ochelari de soare și tricouri. Îmi era dor de prăvăliile cu haine second-hand, care se Închiseseră de curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi din jurul stăvilarului și construiseră o piață acoperită nou-nouță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uitat la Lou, care-și strângea haina În jurul trupului. — Ai vrea să-i spui tu? am Întrebat-o. Să-i tragi un șut zdravăn În fund? Pe tine te-ar asculta. Ne Îndreptam către Primrose Hill. Pe dreapta, era o prăvălie de vinuri numită Bibendum, care credeam că Înseamnă „care trebuie băut“. Eu, una, știam cum venea asta. 12 Preț de câteva secunde, Derek nu ne-a recunoscut, dar asta nu era de mirare, având În vedere că arăta de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prezentase În acești termeni: „Mirza Reza, originar din Kirman, fost negustor În bazarul din Teheran, preasupusul dumneavoastră servitor”. Îi surâsesem, Îl Întrebasem ce voia să Însemne „fost negustor” și ce-l Îndemnase să-mi povestească istoria lui. Tocmai deschisese o prăvălie de haine vechi, când unul dintre fiii șahului a venit să cumpere marfă, șaluri și blănuri de o mie o sută de tumani 2 - În jur de o mie de dolari. Numai că, atunci când Mirza Reza se prezentă, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-o țară supusă arbitrariului. Nu ești tu oare cel care a scris că e nevoie de o Constituție și de un parlament pentru Persia? Consideră-mă, Începând de astăzi, drept cel mai devotat dintre discipolii tăi. Mi-am Închis prăvălia, mi-am părăsit soția ca să se urmez. Poruncește-mi, mă voi supune!” Aducându-și aminte de acest bărbat, Djamaledin părea să sufere. — Eram emoționat, dar stânjenit. Sunt un filozof rătăcitor, n-am nici casă, nici patrie, am evitat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să n-am nici o ființă În grijă, nu doream ca omul acela să mă urmeze ca și cum aș fi fost Mesia sau Mântuitorul, Imamul Timpului. Ca să-l fac să-și schimbe hotărârea, i-am spus: „Merită cu adevărat să părăsești totul, prăvălie, familie, pentru o biată sumă de bani?” Atunci fața i se Întunecă, nu-mi răspunse și ieși. N-a revenit decât după șase luni. Dintr-un buzunar interior, scoase un sipețel de aur, bătut cu nestemate, pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cei mai hotărâți ai Constituției. Mi se Întâmplă să trec pe la sediul lor ca să capăt ultimele vești de la Teheran. Ar trebui să-i cunoști, visează la aceeași lume ca tine și ca mine. XXXVII Seara, În bazarul din Tabriz, puține prăvălii rămân deschise, dar străzile sunt animate, bărbații transformă răspântiile În salon, cercuri de scaune cu fundul din Împletitură de pai, cercuri de kalyan al căror fum alungă, Încetul cu Încetul, mirosurile zilei. Îl urmam, pas cu pas, pe Howard. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
coadă. După o așteptare de peste trei sferturi de ceas, am pus în sfârșit piciorul în magazin. Am lungit gâtul, încercând să descopăr despre ce fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul librar stând în mijlocul prăvăliei, cu mânecile cămășii suflecate. Împinsese la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și clădise în jurul său un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa din spate. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet doar în localurile grangurilor”, zicea tata. Localurile grangurilor erau prăvăliile unde șefii partidului se odihneau, luând o pauză de la revoluția permanentă. Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în camioane care purtau număr de înmatriculare intern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai puteau vedea la casele astea grilaje de fier forjat minunat de frumoase și uși masive de lemn.” „Arătau ca palazzi de la Veneția, casele astea?” „Nu, firește că nu arătau așa. Însă eu le găseam foarte frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
te duce cu gândul la un individ cu serviciul în centrul orașului și cu multe relații mai sus și mai jos, însă eu eram mai degrabă un băiat de alergătură, dimineața primeam de la sediu o listă cu adrese de firme, prăvălii și persoane particulare, iar seara mă prezentam la casierie, ca să predau impozitul adunat. Când mă gândesc la timpul acela, îmi pare o minune că nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, n-am fost tâlhărit sau ucis, căci aveam uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să facă așa ceva. Pe urmă, semaforul rămăsese mult timp pe roșu, iar el n-a vrut să treacă strada pe stop, domnul profesor va înțelege că nu se poate. Și coada fusese lungă, pe două rânduri, afară în stradă, până la prăvălia pălărierului, căci vânzătoarea cea nouă le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Cel care are grijă de pășune mă duce seara în oraș și vin iar dimineața. Mi-a arătat o camionetă parcată undeva mai încolo, în fața biroului său. — O să înceapă în curând vacanța cea lungă, nu? întrebă Reiko. — Da, o să închidem prăvălia, spuse fata. Reiko i-a oferit o țigară și au fumat amândouă. — O să-ți simt lipsa, spuse Reiko. — Mă întorc anul viitor, în mai, zise fata, râzând. Cream a cântat la radio White Room, iar după publicitate am auzit Scarborough
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În Brazilia, nu acestea au fost gândurile pe care mi le-a stârnit scrisoarea. Mai curând am simțit iar că ceva semăna cu ceva de altă natură. Mă gândeam la călătoria la Bahia și mi-am dedicat o după-amiază vizitării prăvăliilor de cărți și obiecte de cult, pe care până atunci le neglijasem. Am găsit niște prăvălioare aproape secrete și bazaruri ticsite cu statui și cu idoli. Am cumpărat perfumadores cu tămâie de-ale zeiței Yemanjá, mici piramide mistice de afumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o fugă, obișnuită cu belșugul din prăvălie, cu beciul doldora de butoaie cu stridii, cu rahat turcesc, cu măsline aduse cu vaporul până la Galați și de acolo cu carele cu boi până la Stănișești, învățată cu respectul jidanilor care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o bucată de os și i-au pus o tijă de argint. Vreo șapte luni l-au întors cu cearceaful. A venit tata după mine cu șareta de la Stănișăști: hai acasă, fată! n-are rost să te chinui așa! avem prăvălie mare și ți-om găsi un alt bărbat. O aveam deja pe Cucuța, era de-un an. Ia și copchila. O creștem noi, că fără bărbat îi greu. Da’ n-am vrut să-l las pe Gicu. L-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mic până la cel mai mare din șatră. În ziua stabilită pentru plecarea Prințesei din șatră și din viața lor, toți s-au trezit cu nopatea-n cap. Rusalda și Dedi au spălat-o pe Prințesa cu un săpun cumpărat anume de la prăvălie, din cap până în picioare, i-au dat hainele curate, fusta cu maci roșii. Era atât de frumușică îmbrăcată curat și pieptănată frumos. — Acum chiar ești ca o prințăsă, au admirat-o toți. Dedi a venit cu salba de galbeni pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
momentul ca să nu fie observată. S-a dus la ele oftând adânc sub povara amintirilor. Când a ieșit din grădină, a cules un buchet de flori din fața casei și-au pleact toți trei spre cimitir. Alexandru s-a oprit la prăvălia din colț să cumpere lumânări. Au ajuns la mormântul Paulinei Mocanu pe care crescuseră buruieni printre florile sădite. Dacă s-ar fi știut că Teofana este fata cu care vine Alexandru, altfel s-ar fi prezentat mormântul — Te-am căutat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
al altora, ca să știm și să te însemnăm pe răboj! ― Iacă viu, măi frate Trifoane! răspunse Cârciumarul grăbit și înfricoșat. Se poate să lipsesc eu când e tot satul?... Măi muiere! adăugă apoi înăuntru. Auzi tu? Ieși și stai în prăvălie, că eu mă duc cu oamenii! Dinăuntru, glasul femeii boscorodi ceva, dar Cristea Busuioc se amestecă în mulțime, cu o mutră veselă, potrivită împrejurărilor. Inima îi veni puțin la loc observând printre oameni și pe fruntașii satului și chiar pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei, cu o figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]