2,626 matches
-
nu ne purtăm cu mănuși, că prea multă delicatețe ar fi păgubitoare și în defavoarea prestigiului personal, în cazul acesta. E astfel cu toată lumea, are o inteligență perversă, precum vulpea. În final sfârșim să ne distrăm cu toții și cu el prin preajmă. Nu avem timp să ne plictisim și conversația nu lâcezește niciodată. Ne-a povestit ultima dată când ne-am întâlnit la o petrecere de familie, ce pățește el cu o bătrână, vecina lui de casă. Vecina asta a lui și-
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
de maturizare rapidă, de asumare a suferinței altora ca pe propria ta suferință, din dorința de a-i ușura bolnavului, cu un zâmbet, cu o vorbă blândă, cu o mișcare lină a pleoapelor, cu tinerețea ei ... măcar minutele petrecute în preajmă-i, la vremea schimbării pansamentului sau a unei banale injecții. - Meserie curată, halat alb, bonetă pe cap ... ce-i mai trebuie unei fete în ziua de azi ? Și-apoi, o să ne îngrijească și pe noi la bătrânețe ... continuă bunica, văzând
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
cele două femei? De ce? Dacă o înțelegea pe cea mică, nu același lucru se întâmpla cu cea mare. Ce-o mâna spre distrugerea căsniciei? Spera să nu se afle vreodată despre aventura lor? Mică șansă cu un asemenea martor în preajmă. Își reaminti de prima întâlnire cu Gloria din Poiana Brașov. Când erau împreună, i-a urmărit privirile, gesturile, mimica feței, atât în restaurant cât mai ales în Jeep, pe drumul spre Brașov, când privindu-l cum conduce, își plimba involuntar
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
-n suflet... Lacom savurez întinderea de frumuseți! Lăsate în urmă, avid peste poate, absorb altele noi fără nici o măsură! Imponderabil mă simt! Plutesc între cer și pământ, gata-gata să mă cred fir din firea divină! La Trei Brazi, cuprind fermecat preajma... Miresme și cromatică dau veste c-a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vacanță. Plictiseală. Mara fusese din nou trimisă la bunici. Nu că nu i-ar fi plăcut acolo, dar nu avea copii de seamă ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea. Pe de altă parte, Ică nu avea cărți, nu avea calculator, nu avea videoplayer, nu avea multe... Încercase să o ajute cu grădină, dar legarea roșilor îi lașase un miros greu și
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
Senzația pe care i-o lasă un astfel de sentiment este frigul absolut, este moartea, răcirea completă și fără întoarcere a ființei și a mediului, senzația de inutilitate, de substituire ori chiar de confundare cu diverse lucruri, ființe aflate în preajmă ori închipuite: se făcea că am murit și lumea/ mă privea ca pe un accesoriu de schimb/ vis întrerupt...; frigul trece prin pori și sângerează puternic/ am îmbătrânit altă soluție nu există/ .../ poate e timpul să ademenesc moartea/ și să
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
evacua cu emfază, în rotocoale, fumul, ca pe niște limbi de foc încinse, nărăvite și otrăvite de atâtea ploconeli, mediu optim de pripas pârjolitor, fetid și nesimțitor, de două lulele cum își definea singur statutul și care pustia totul în preajmă. Perfecționase până la bijuterie arta cârtitului și tot i se părea că mai are de șlefuit până a-și fi demonstrat pe deplin calitățile fine de artizan al cle(v,f)etelilor - închise strașnic într-un veritabil sarcofag al secretelor și
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
vor avea de pătimit după. Dar oare ce se petrecea în mintea Marelui Poet, ce subtile alchimii ale cuvântului vor fi zămislit poemele geniale de mâine, cele care vor umple de binemeritată mândrie pe acei fericiți ce-i stătuseră în preajmă exact în timpul sublimului act al creației, înnobilați astfel de lumina nimbului său? Adevărul este că Maestrul era supărat catran! Astă noapte, o pocnitoare care se dădea drept plină de talent, poetă de ocazie la gazeta școlii, nu și nu, că
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
mai pune iară de-o răscoală Ca să strivești sub goalele tălpi jugul Ce ne grăbește pe zi ce trece-amurgul Și când pe țară-o vom gândi cu toții Nu ca tezaur să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o fântână în preajmă-i cu pocale Din aur pur cinstea curgând la vale Din care să bea întâi și-ntâi aleșii !? Arză-i-ar focu' de sub coama Pleșii Că ne aduse-n vaicăr și-ananghie Și tot plătim mari biruri pe prostie Măi
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
oalăCând vei mai pune iară de-o răscoalăCa să strivești sub goalele tălpi jugulCe ne grăbește pe zi ce trece-amurgulși când pe țară-o vom gândi cu toțiiNu ca tezaur să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o fântână în preajmă-i cu pocaleDin aur pur cinstea curgând la valeDin care să bea întâi și-ntâi aleșii !?Arză-i-ar focu' de sub coama PleșiiCă ne aduse-n vaicăr și-ananghieși tot plătim mari biruri pe prostieMăi, oameni, cum v-o fi chemândTot
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
-nchipui simplu: într-un balcon/ întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/ îmvăpăiată de flăcările amurgului/. (Fantezie), în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale, care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă: Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu. Imaginea omului nu este un lucru etern, cum nici Orașul din insula/ scufundată în inima mea, /nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
insomnie... Muzele își fac de cap, Le arde de poezie... Fremătând toate se-adună În mintea, de pasiuni încinsă... Visele le izgonesc Și vraja e deja aprinsă... Se trezesc doi ochi albaștri, Mâna, aprinde-o lumânare... Hârtia e mereu în preajmă, Versurile-ncep să zboare... Aventura unei zile, Sau povestea unei vieți, Se transformă-n poezie În pragul unei dimineți... Iluzii, ură sau pasiune, Împliniri, singurătate, Toate-mbracă alt veșmânt Și poezie devin, toate. Așa petrec noapte de noapte... Și de
VIATA DE POET de ADA SEGAL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373284_a_374613]
-
posibilitatea ridicării unei bisericuțe! - Acolo unde doar vulturii ajung? - Nu-ți frământa capul că sunt persoane cu studii superioare care știu ce au de făcut în orice situație. Vor propune mai multe soluții și am să fiu și eu prin preajmă să luăm cu toții o decizie înțeleaptă și pe voia Domnului! Și într-adevăr Pătru Valdescu, sfătuit de preotul Popa Ștefan și de doamna primar Saveta Ionescu, luă drumul spre oraș la firma de proiectări cu care mai lucrase. Patronii promiseră
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
car și învelită cu cerga, pentru a mai păstra ceva din răcoarea nopții. De munca istovitoare a secerișului nu sunt scutite nici gravidele, care, din cauza aplecărilor în față, nasc înainte de soroc, moșite sub care de femeile ce se află prin preajmă. Nici cele care au născut în sat cu două - trei luni mai înainte nu sunt lăsate să-și facă lehuzia. Ele muncesc în rând cu ceilalți, iar copilul plânge, bâzâit de muște, într-o copaie la umbra de sub car. În
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
căciulă o colonie de muște de căcat. Prietenii cu gibonul râd satisfăcuți. Le-aș da portocale pentru porci, bune pentru tranziția către nicăieri pe care o străbatem. Lipsa de educație națională naște monștri, iar satane de acestea ne sunt în preajmă, ca și onaniștii de facebook. Bă, da sunteți sifilitici în ultimul hal, băga-v-aș în cur mangal! Marș să sugeți șosetele! Pârtie, mă! Pe cai și pe mama lor! POMPILIU COMȘA Referință Bibliografică: BUMERANG - ONOMASTICĂ / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
de oi, păzite cu strășnicie de slugile stăpânului locului. Într-adevăr, toate pământurile acelui ostrov erau ale unui bogat egiptean, Asenath pe nume. Acesta avea un conac mare, în întregime de piatră, cu bolți înalte, hambare și grajduri multe în preajmă. Alături de conacul cel prosper al egipteanului, se afla un eleșteu cu suprafața lucioasă ca o oglindă, ale cărui ape erau tulburate, când și când, de pești răpitori, care se aruncau în aer după insecte. Seara, după ce se domolea căldura zilei
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
avea o variantă a sindromului Stendhal. Și într-adevăr, recunoștea frate-meu, pânza îi fusese sugerată în stradă de figura unui vizitator care se prăbușise la ieșirea din mai puțin cunoscutul muzeu parizian, Musée du fumeur. Leșinase. Pe dată, în preajmă-i se strânsese mulțime de curioși. Omul, după îmbrăcăminte, nu părea un înfometat, un oarecare amărât. De ce căzuse totuși? Se apropiase de el cineva care-și declinase identitatea: medicul personal ce-l însoțea pe cel căzut. Scosese din buzunarul hainei
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
Dar nu sunt pesimist ,ci doar prevăzător ! Dacă șoseaua e blocată și tremuram de frig? Așa,dăm drumul la motor ! Ajung la casa să plătesc. Bag mâna în buzunarul de la piept să caut portofelul. Iar portofelul...nicăieri ! Adică nu prin preajmă mea. Cu siguranță ...în preajma lui Costel ! Și neuronii aia doi ai mei se iau la ceartă în carapacea mare care e prevăzută pentru creier.Iar rozaliul din obraji se face în scurt timp, verde-albăstrui . La fel ca salopeta casierei ce
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
le punea să cânte, să joace. Cum auzea vreun vers, pe dată îl memora, ba chiar improviza el însuși continuarea. Ai săi începură să-i ordoneze lecturile, să-i insufle interes pentru creația perenă. Îi aduceau cărți de poezie în preajmă, lăsându-l să decidă singur ordinea alegerii. Și, într-adevăr, nu omitea nimic, citind și reținând numai ceea ce i se părea lui mai frumos. Culmea! Alegerile sale dovedeau un deplin simț al graiului și al sensului artistic. De câte ori nu recitase
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
simțindu-mă întotdeauna bine, și ce era uimitor, având senzația că-mi ridică tonusul, reușind de regulă să mă mobilizeze, să-mi trezească optimismul, accentuându-mi pofta de viață. Era una dintre acele persoane pe care ți le dorești în preajmă, deoarece realizezi că prezența lor îți este benefică. Mătușa era o astfel de persoană specială pentru mine, a cărei prezență reușea să mă remonteze. Îmi amintesc, că nu mă judecase niciodată, fiind persoana cea mai tolerantă pe care o cunoscusem
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
lină și delicată și-a apropiat capul de sânii mei și a început să guste înghețata meticulos, așa încât, după câteva clipe, eram înfiorată din cap până în picioare, manipulată de o forță puternică gândindu-mă deja, ce loc izolat exista prin preajmă. Simțeam că-l doresc cu ardoare, de parcă s-ar fi oprit timpul în loc dacă nu l-aș fi avut; în momentele acelea, chiar nimic nu mai conta, singura realitate pe care o percepeam era legată de o dorință mistuitoare care
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
de fermecător. E locul care îmbătrânește între păduri, unde s-ar părea că nu se mai întâmplă nimic, că doar timpul se perindă. Dar o face după reguli neuitate, firești, la îndemână celor de-aici. Aerul curățit cu sfințenie de preajma foioaselor îi ține feriți de boli și bătrâneți grăbite pe oameni. Ca-n vremi străbune trec și astăzi puternici prin viață. Dar ața vremii se scurtează, le șoptește vântul și le cântă amintirea. Totuși... Îndărătnici, puținii rămași pe-aici se
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
zilele astea de umblet se afundase binișor printre copaci. Un vânticel prielnic zviduise de umezeală cărările, acestea părând acum ca desenate, adevărate linii luminoase, căi printre copaci. De obicei, în astfel de plimbări, privea mai cu seamă în sus, prin preajmă, aliniindu-se parcă trufiei copacilor. Acum făcea ce făcea și privirile-i se lăsau în jos, ba în stânga, ba în dreapta. Părea să caute ceva?! Ceva o-ndemna să facă așa. Nici ea nu știa ce! Dar, ce să vezi, în
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
ca să mai arunce în vatră ceva lemnișoare, când zări apropiindu-se de casă făptura salvată în pădure. Venea îndemnând, parcă zorit de-o chemare. Aducea pe după grumaz o cunună de cetină. Niște lumini jucăușe aidoma unor licurici-stele împodobeau coronița, străluminând preajma mai abitir ca niște făclii. Un fior o străfulgeră pe față. Ieși pe prispă, bucuroasă și de lumini, și de oaspete. Nici nu prinse podoaba, că pe dată întunecatul Silvan se lumină și el, de sub blana ce-i stase învelitoare
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
nu am ce spune, Dar viața nu-ți mai aparține! Destul ne-ai păgubit, surată, Venit-a timpul pentru plată!“ Morala: Nu umbla cu viclenie, Pân` la urmă tot se știe, Atunci nimeni nu mai vrea Să te aibă-n preajma sa! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: VULPEA PEDEPSITĂ / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VULPEA PEDEPSITĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375723_a_377052]