1,561 matches
-
gând să-ți iei pernuță pentru verighetă! Te rog din suflet, nu-mi spune că te-ai americanizat în halul ăsta. — Atunci... la diademele alea. Mă gândesc poate-mi iau și eu așa ceva. — Bex, s-a întâmplat ceva? — Nimic! zic precipitată. Mă gândeam doar că poate vrei să... a, bună, Robyn! În clipa în care aceasta se apropie, îi trag un zâmbet larg, prietenesc. — Becky! spune Robyn, împreunându-și mâinile. Vai, ce rochie superbă! Arăți de-a dreptul adorabilă cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce să mă atace. Cum de am putut fi atât de proastă? Elinor pur și simplu nu are nici un gram de suflet. Pur și simplu, nu a fost dotată cu așa ceva. — Stai așa, să mă lămuresc și eu, spun, respirând precipitat. Tu crezi că eu nu nu vreau altceva decât să pun mâna pe banii lui Luke. — Becky, bineînțeles că nu crede asta! exclamă Luke. — Ba da, așa crede! — Un contract prenupțial nu este altceva decât un pas extrem de rațional care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i anunț pe toți. — Becky? Tresar speriată și mă întorc. În pragul ușii se află Luke, abia trăgându-și sufletul și ud ciuciulete. Are părul lipit de cap și picăturile de ploaie încă îi mai șiroiesc de pe față. — Becky, spune precipitat. Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău. N-ar fi trebuit să te las să pleci așa. Am văzut că plouă... Nu știu ce-o fi fost în mintea mea... Se oprește în clipa în care îmi vede lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care i-a fost băgată perfuzia și, o secundă mai târziu, Luke i-o ia cu blândețe. Acum chiar că am un ditamai nod în gât. — Mă duc să beau niște... apă... murmur și ies din cameră, cu respirația precipitată. Nu pot să izbucnesc în plâns în fața lui Michael. O să-i fac o impresie cât se poate de lamentabilă. Sau, poate, o să creadă că plâng pentru că știu ceva ce el nu știe. O să creadă că i-am văzut analizele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
facă nici un efort. Dar, chiar și așa. Nu pot să-i spun lui mami că mă mărit la Plaza la telefon. Pur și simplu nu pot face una ca asta. — Mă gândeam să vin să vă văd, mă trezesc spunând precipitat. Asta am vrut să-ți spun. Vin acasă. Finerman Wallstein Avocați Finerman House Avenue of the Americas 1398 New York, NY 10105 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street W 251 New York NY 10014 18 aprilie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
văzut în viața lor? De ce ar vrea să renunțe să fie gazdele nunții la care au visat dintotdeauna? Sunt unica lor fată. Unicul copil. Deci... cum ies din chestia asta? Mă uit în gol la pagina de hârtie, cu respirația precipitată, lăsându-mi gândurile să se războiască între ele. Caut disperată o soluție, o portiță de scăpare prin care să mă pot strecura. Nu vreau să mă dau bătută până când nu trec în revistă absolut toate posibilitățile. Gândurile mi se răsucesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când se plictisește bebele... o jachețică mortală Christian Dior... Dumnezeule, mă întreb dac-or fi având modelul ăsta și pentru mărimi mai mari... Trântesc toate astea pe masa de la casă și scot cardul Visa. — E pentru prietena mea, spun resprirând precipitat. Tocmai a intrat în travaliu. Îi mai trebuie oare și altceva? — Nu știu, draguță, spune vânzătoarea, scanând un termometru pentru baia copilului. — Am eu o listă, zice o femeie din apropiere, în salopetă de blugi și saboți Birkenstock. E de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai luat parfum? — Cică uleiul de iasomie îți ușurează durerea, zic precipitat. Dar n-am găsit, așa că am luat în locul lui Romance de la Ralph Lauren. E pe bază de iasomie. Rup folia protectoare și fâsâi de câteva ori spre ea, cu speranță. Simți că te ajută în vreun fel? — Nu prea, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vrei să spui că inventez, sau ce? Nu! Firește că nu! Am să-i spun lui Judith, zice Robyn, ridicând receptorul și rotindu-și Rolodexul în căutarea cărții de vizită cu numărul de telefon, iar eu mă calmez, respirând încă precipitat. Simt că mi se învârte capul. Se întâmplă prea multe odată. Cât am stat închisă între patru pereți cu Suze și Ernie, totul a mers înainte cu toată viteza, fără ca eu să știu, și acum am scăpat complet frâul situației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e deloc în regulă aici. Suntem prea ahtiați după lucrurile materiale. Prea obsedați de ideea de a avea succes. De bani. De ideea de a încerca să impresionăm oameni care nu vor fi impresionați niciodată, indiferent ce... Se oprește, respirând precipitat. Nu contează decât să fii om cu adevărat. Chiar ar trebui să cunoaștem oameni fără adăpost. Chiar ar trebui să cunoaștem niște țărani din Bolivia. — Păi... da, zic după o pauză. Dar, cu toate astea... — Mă tot gândesc la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fugi pur și simplu în lume! Trebuie să înfrunți singură toate astea, chiar dacă asta înseamnă să-ți ceri scuze la patru sute de persoane în parte, în genunchi. Dacă fugi, atunci... ești doar o egoistă nesimțită și lașă. Se oprește respirând precipitat și îl aud pe Ernie plângând în surdină, în fundal. Sunt complet șocată, de parcă tocmai mi-ar fi dat o palmă zdravană peste față. — Ai dreptate, spun în cele din urmă. Îmi pare rău, spune ea, și nici ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Știu că e extraordinar. Îmi răsucesc cordonul de la capot în jurul degetului. Dar, nu știu... nu mă simt chiar așa nemaipomenit. — Ce vrei să spui? Dă volumul de la televizor mai încet. Bex, ce s-a întâmplat? — Mă simt ca naiba, zic precipitat. E adevărat, am câștigat, dar parcă nu știu, îmi pare rău că am câștigat. Da, OK, am obținut tot ce-am vrut. Luke i-a spus lui Elinor tot ce-avea pe suflet, o s-o plătească pe tipa care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu bermude de blugi care se așază pe o bancă și deschide o cutie de Cola, care nu are habar de faptul că e urmărită de cineva. Ca să iau o gură de normalitate, probabil. — Normalitate? o aud pe Suze rostind precipitat în receptor. Bex, e un pic cam târziu pentru normalitate. — Ești rea! — Dacă planeta Pământ ar fi normalitatea, tu știi unde te afli în clipa asta? — Ăă... pe Lună? mă hazardez. — Ești la cincizeci de milioane de ani lumină depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evidente accente de superioritate. Aceste manifestări nasc însă nu numai admirație, ci și ostilitate. Dincolo de alura și gesturile de o anume clasicitate pe care le etala public, Mihai Drăgan era un om greu de mulțumit. Mai tot timpul - frămîntat, hortativ, precipitat, susceptibil, indignat, virulent, revoltat. Se aprindea repede, se zbătea pentru orice, punea suflet în toate. Flacăra lui creștea sau scădea în mod imprevizibil. Lua hotărîri aprige, se angaja la cutare lucru, dar dacă nu-i ieșea ceva la socoteală, se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vocile vecinilor, dar ne fac extraordinar de bine. E liniște și frumos și bine, și bine, și minunat. Vineri 18 iulie 1997 - San Antonio - Spania Plecarea din Iași a fost pe data de 6 iulie duminica. Ploua și toată lumea era precipitată, emoționată și plină de întrebări cărora numai timpul putea să le găsească răspunsul. De exemplu: doamna doctor (vecina) se întreba ce se va face dânsa timp de trei luni cât vom fi noi plecați și când, probabil, și ceilalți vecini
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la Washington. Din acel moment, într-un timp record am început să ne pregătim pentru această călătorie la care nici în visele cele mai îndrăznețe nu cutezam a ne gândi. Pentru Liviu în mod special a urmat o perioadă extrem de precipitată deoarece Dana i-a sugerat să ia cu el câteva lucrări cu care să testeze „piața” americană... Pentru mine au fost mai mult emoțiile și amintirile legate de ziua în care m-am cunoscut cu familia Baron, în urmă cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și decizie. La numirea lui Petre Roman în fruntea guvernului, una din primele hotărâri luate a fost "strămutarea" MAE din Piața Victoriei în Modrogan, deși clădirea din Piața Victoriei fusese special construită pentru "Externe". Mutarea s-a făcut rapid și precipitat, având de suferit nu numai personalul, transferat într-o clădire improprie, fost sediu al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. A avut de suferit și Biblioteca ministerului, una din cele mai complete și complexe biblioteci de specialitate din regiune. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de mână, o smucește și ies în fugă. Dulăul încheie alaiul. Băiatul ăsta îi numai inimă, spune Maria cu admirație. Să nu-l piardă inima asta. Pușche pe limbă, unchiule! Doamne ferește! își face ea cruce. Chiribuță copil de casă intră precipitat: Măria sa Domnul! Țamblac îi iese înainte. Maria se ridică. Este vădit emoționată. Bună dimineața, Maria, spune Ștefan și îi sărută podul palmei. Maria este fâstâcită o clipă, apoi, cu fină ironie, răspunde printr-o adâncă plecăciune: Gloriosul meu Domn! Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luptătorul respectiv să lovească de două ori cu pumnul în pământ, în semn că își recunoaște înfrângerea. Așa s-a și întâmplat: trântit cu umerii de pământ și strâns de gât nemilos, unul din combatanți a fost nevoit să execute, precipitat, cele două lovituri. Drept urmare, meciului i s-a pus capăt imediat. Poate că lupta din arenă era trucată și atleții niște jalnici impostori. Pe mine însă m-au „durut” cele două lovituri cu pumnul în pământ, modul acesta disperat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după declic, clișeul ieșea ca o limbă din gură și, în câteva minute, imaginea se preciza și colora. Cu aparatul la ochi, îndreptat spre fotografia din perete, Marius căuta un unghi cât mai bun, proba vizibilitatea. Stingherit de intrarea mea precipitată, a renunțat însă, prefăcându-se că nici nu avusese, de fapt, de gând să execute o fotografie după o fotografie, ci doar se jucase puțin cu această intenție. Sunt convins că dacă n-aș fi intrat atunci, ar fi realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spitalul unde, de vreo săptămână, Doina, în luna a șaptea fiind, se internase în urma unei puternice hemoragii. Pe un ton rece, profesional, o femeie mi-a comunicat că „soția dvs. a născut astă noapte un copil mort”. La întrebarea mea precipitată, „dar ea, ea cum se simte”, mi s-a părut că persoana de la celălalt capăt al firului se eschivează. Foarte îngrijorat, am traversat orașul, împreună cu Jeni, pentru ca, abia ajuns acolo, la acea maternitate din Bucureștii Noi, să mă înspăimânt de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zi, pe la prânz, tata îmi comunicase telefonic (eram la redacție) că marele profesor îi dăduse mari speranțe. Când am ajuns însă la spital, nu mi s-a părut că lucrurile stăteau chiar atât de bine. M-a izbit respirația ei precipitată. „Profesorul știe mai bine”, mi-am spus ca să mă liniștesc. Eram cu Jeni și mama a observat pe mâneca paltonului ei o pată, o urmă de var. „Te-ai murdărit”, i-a atras ea atenția. Ne tot îndemna să plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cum obișnuiește orice cântăreț, doar emisiei vocale statice în stil concertistic. Supunând-o la exerciții chinuitoare, repetate și iar repetate până la plictis, a căpătat deprinderea să se exprime și prin gesturi ale brațelor, cochetarea și cu priviri tandre, un mers precipitat ce exprimă furie sau panică. Atitudini pe care temperamentul ei mai domol nu le poseda, însă știam că îi vor fi de folos în toată cariera. Meritul ei este că a fost receptivă și și-a însușit aceste mijloace de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o cruciuliță prinse delicat într-un ineluș. Când aproape să intru în sat, în fața mea se oprește Aro-ul alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă de ea, mai ales când era în toane rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare. Eram pe teren așa cum se cerea, nu eram la cafea pe la dispensar unde avea obiceiul să vină mereu (iar eu aveam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nimic în ziua aceea. Am căutat o mașină și într-o oră eram în oraș, la Evidența Populației. I-am spus funcționarei de la ghișeu cine sunt și am fost primită de șeful oficiului destul de repede. I-am prezentat situația, vorbind precipitat. 148 Tovarășul ofițer, ce domiciliu va avea fiul meu dacă eu locuiesc în comună, iar soțul în oraș? În comună, tovarășa, în comună! Mata ai fost de acord să te muți cu familia în comună când te-au făcut primar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]