5,789 matches
-
de inspirație pentru literatura cultă (I. Breazu, Izvorul folcloric al baladei „Crăiasa zânelor” de Coșbuc) sau evocă atmosfera și condițiile în care au apărut și s-au dezvoltat instituții și mișcări culturale (D. M. Pippidi, În jurul clasicismului, D. Popovici, Un precursor al Academiei Române, Difuzarea ideilor „luminării” în Țările Române). Un spațiu important revine aspectelor legate de activitatea literară a membrilor societății Junimea și de receptarea ideologiei junimiste în Transilvania (I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, G. Panu și T.
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
pentru bibliofili - radicalizează polemic această dimensiune a creației, despre care se tratează și în Vărul Shakespeare, unde evenimentul capital e producerea anevoioasă a unei opere numite Hamlet de-al doilea, care dă prilej unei colaborări pline de semnificații între un precursor și un urmaș, în speță Shakespeare și S. Geneza literaturii din literatură i-a neliniștit - de la Cervantes încoace - pe mulți scriitori, ridicându-le în față dificultăți de tehnică insurmontabile. În ceea ce îl privește, S. optează pentru o soluție ingenioasă și
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
rând, lipsa de inhibiții în abordarea unui amplu repertoriu - de la Ghilgameș la T. S. Eliot, de la estetica filmului la Henry Moore, sau de la Charles Baudelaire la Franz Kafka și Albert Camus. Apoi, libertate de mișcare (narativă, lexicală), al cărei proxim precursor este G. Călinescu. De asemenea, caracterul „ficțional” al acestor eseuri, identificabil în devierile frecvente de la temă, în zonele în care S. „rupe” discursul și schimbă subiectul. Personalitatea eseistului se verifică tocmai în devierea de la tranzitivitatea implicită criticii literare, în spațiul
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
44; Dan C. Mihăilescu, „Zece pași către România”, „22”, 2000, 9; Marius Chivu, „Proiecte universitare”, OC, 2001, 99; Dan C. Mihăilescu, „ Unde sunt manierele de altădată?”, LAI, 2002, 23; Cristina Ionică, Șezi frumos..., RL, 2002, 15; Irina Marin, Urmuz, eternul precursor, RL, 2003, 25. M. In.
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
fabuloase. În continuare, descriem câteva exemple semnificative. 2.1. Preistoria curriculumului educaționaltc "2.1. Preistoria curriculumului educațional" După Chester S. Chard (1975), se poate vorbi de un curriculum educațional de tipul celor menționate mai sus încă de la australopiteci 1. Acești „precursori ai lui Homo sapiens își transmiteau cultura de la o generație la alta”; cel puțin „cultura tehnologică” privind făurirea instrumentelor cinegetice și piscicole. Este posibil ca acestea să fi fost însoțite de un unwritten curriculum având o misiune clară, reguli cutumiare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost în viață, a săvârșit însă o operă teoretică și practică pe care probabil nu a putut-o aprecia nici un muritor - exceptându-l, cred, pe discipolul său Platon. Dar Socrate poate fi considerat, dacă nu părintele, cel puțin întâiul precursor al științei curriculumului (pe care o cercetăm în aceste pagini), devansându-i cu peste două milenii pe John Dewey și Franklin Bobbitt. El s-a încumetat să sugereze că putem, cumva, să ne proiectăm soarta chiar și dincolo de ceea ce numim
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în cultura euroatlantică odată cu publicarea lucrării lui Jean-François Lyotard La Condition Postmoderne. Raport sur le savoir, Minuit, Paris, 1979 (trad. engl.: The Postmodern Condition, University of Minnesota Press, 1984; trad. rom.: Condiția postmodernă, traducere de C. Mihail, Babel, București, 1993). Precursorii sunt considerați: Immanuel Kant (Critica rațiunii pure), G.W.F. Hegel (Fenomenologia spiritului), Friedrich Nietzsche (Amurgul zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de C. Mihail, Babel, București, 1993). Precursorii sunt considerați: Immanuel Kant (Critica rațiunii pure), G.W.F. Hegel (Fenomenologia spiritului), Friedrich Nietzsche (Amurgul zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care îi vor și marca ultimele cărți. Dar lectura și grila de interpretare sunt deturnante: folosește citate false din junimistul George Panu pentru a-l transforma într-un polemist contradictoriu, nu totdeauna sigur de temeinicia preferințelor sale, și într-un precursor al literaturii sociale; își pune întrebări ucronice (de ce un antijunimist ca Al. Macedonski nu se întâlnește cu „Contemporanul”?), vorbește de „constante ale literaturii socialiste românești” (care sunt, în opinia lui, folclorul, tradiția revoluționară de la 1848, respectul față de marile valori din
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
încercând să preia controlul calculatorului, exact așa cum se întâmplă cu virușii de astăzi. Termenul virus a fost folosit pentru prima dată în 1970, de Gregory Benford, pentru a se face referire la codurile autoreplicabile din sistemul de calculatoare al ARPANET, precursorul Internet. De fapt, prietenul lui Benford, scriitorul de proză SF David Gerrold, a preluat ideea în nuvela When Harlie Was One. Răspândirea agresivă a termenului a avut loc în prima parte a anilor ’80 și se datorează în mare parte
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
rol-cheie l-au avut așa-zisele bulletin board services (BBS), prin care informațiile s-au împânzit în toată lumea tocmai ca urmare a calității pe care o aveau virușii, de autoreplicare, abilitate ce înainte nu era posibilă. BBS-urile au fost precursorii online ai Internetului, deci au contribuit și ele la răspândirea noilor viruși ascunși printre lucrurile utile transmise în noul sistem. Cea mai dăunătoare experiență s-a întâmplat în 1990, când s-a creat primul BBS special pentru realizatorii de viruși
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
urât”, în același timp în care ea circula intens și în estetica europeană. Un accent deosebit cade pe aspectul senzorial al frumosului, în speranța autorului de a afla unele legi estetice precise, el putând fi considerat, în acest sens, un precursor al lui Mihail Dragomirescu. Cel mai important dintre principiile sale stabilește însușirile jocului estetic, care, pentru a provoca frumosul, trebuie să fie proporționat, moderat și armonic. Idealul estetic al lui P.-F. se vădește a fi de natură junimistă, foarte
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
săptămânii, el mai caută încă sărbătoarea unei răni.” O abordare mai sistematică - și, fatalmente, mai didactică - se întâlnește în Avangarda în literatura română (1990). Teza rămânând aceeași, accentul cade acum pe radiografia limbajelor și nu a autorilor. Odată delimitate compartimentele (precursorii, dadaismul, constructivismul, futurismul, integralismul, suprarealismul, „marginalii”), comentariul se desfășoară pe trei niveluri: discutarea manifestelor (de unde se deduce o posibilă suprastructură retorică ce urmează a fi verificată prin confruntarea cu textul literar), descrierea poeticilor individuale și o foarte aplicată analiză de
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
creației”; de asemenea, autorul punctează reinstaurarea paradigmei moderniste și restabilirea contactelor cu perioada interbelică. Canonul reunește zece poeți - Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Constanța Buzea, Gabriela Melinescu, Marin Sorescu -, al căror precursor și spirit tutelar este considerat Labiș, învestit cu atribute de „mit” și de „existență-model”. P. a comentat cu aceeași simpatie și scrierile unor poeți din generațiile mai noi. Astfel, Viață și texte include portretele unor scriitori afirmați în ultimele două
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
zi”, ST, 1989, 6; Adrian Dinu Rachieru, „Plus-minus o zi”, AST, 1989, 7; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 162-169; Cristea, A scrie, 206-210; Ioana Pârvulescu, Luxul lecturii, RL, 1993, 22; Țeposu, Istoria, 127-129; Petraș, Lit. rom., 172-173; Valeriu Bârgău, Generația ’80. Precursori și urmași, Deva, 1999, 162; Cărtărescu, Postmodernismul, 419-422; Raluca Alexandrescu, Despre un vapor care se clatină dar nu se scufundă (interviu cu Sorin Preda), OC, 2000, 39, 40; Dicț. analitic, III, 275-277; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 103-105; Popa
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
cu articole și recenzii la „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „România literară” ș.a. Contribuția principală adusă de R. în domeniul istoriei literare se află în studiul din 1983 despre evoluția fabulei în literatura română - Măștile fabulei (istoric, izvoare, precursori, tradiționalism și inovație, perspective contemporane) - și în cel despre tipologiile feminine în proza din prima jumătate a secolului trecut - Portrete feminine în romanul românesc interbelic (1986). Acesta din urmă pleacă de la observația că personajul feminin joacă în istoria genului un
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. În pofida excelenței exegetice, a mult apreciatului său spirit analitic, de reală finețe, concluziile la care ajunge exegetul sunt mai mult decât îndoielnice. A vedea în Neagoe Basarab un precursor al barocului, hombre secreto, cu un veac înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un antecesor al romantismului european și un pesimist mai radical decât Eminescu, a susține că Negruzzi îl anticipează pe Gustave Flaubert pe linia realismului integral, că Alecsandri
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
pe Flaubert în materie de perfecționism creator, fiind „poate cel mai laborios prozator din istoria literară a lumii” și anunțând prin Craii de Curtea-Veche romanul Ghepardul al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a-l decreta pe Camil Petrescu „un mare precursor pe plan universal”, concurent al lui William Faulkner și înaintaș al unor Michel Butor, Nathalie Sarraute sau Umberto Eco, făcând din Patul lui Procust „cu anticipație o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
moda „tracomaniei”, numită astfel încă demult de Șerban Cioculescu, întrucât originea ei era destul de veche, putându-se fixa cel puțin în Dacia preistorică a lui Nicolae Densușianu. Dovediți primii în multe planuri ale creației culturale, românii ar fi fost deopotrivă precursori în numeroase inițiative istorice, iar strămoșii noștri primordiali, dacii, i-ar fi devansat pe cuceritorii lor romani prin limbă și vechime etnică. Oricât de mult sunt socotite compromise prin esența și mai cu seamă prin derapajele extraliterare deplorabile, ideile p.
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
i-ar aparține. Din rândul generațiilor literare anterioare, optzeciștii care și-au asumat postura de corifei ai p. - Mircea Cărtărescu, în studiul Postmodernismul românesc (1999), și Ion Bogdan Lefter, critic de direcție și ideolog al p. optzecist - îi recunosc drept precursori pe reprezentanții Școlii de la Târgoviște (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu) și pe unii mari poeți - considerați a fi fost marginalizați - contemporani cu epoca modernismului postbelic (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu). Din epocile mai vechi este identificată o întreagă constelație
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi considerat unul din precursorii optzeciștilor: „«Acum sunt»/ Un poem scris după toate poemele lumii/ o briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței reale, obiective se revelează cu putere deosebită începând din Renaștere. Marele r., în sens tipologic, ia naștere prin Rabelais, Shakespeare, Cervantes și se realizează plenar în literatură prin Stendhal
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
ca eseist și gânditor, examinat prin raportare la modelul omului complet. Studiul e organizat pe capitole, alternate cu grupaje de fragmente din textele lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
sunt în interrelație și asigură reglarea presiunii arteriolare glomerulare. Glomusul este o structură localizată în peretele arteriolei aferente, înaintea diviziunii ei și este reprezentat de celule musculare netede ale mediei, modificate și caracterizate prin: ergastoplasmă abundentă, granule de secreții glicoproteice (precursori de renină), miofilamente, care le dă caracterul de celule glandulare, și contractile (celule mioepitelioide). Glomusul primește numeroase terminații nervoase simpatice. Macula densa este situată la nivelul tubului contort distal, în zona de contact al acestuia cu polul vascular al corpusculului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Sunt implicați mai mulți factori: (1) Producția hepatică exagerată de VLDL are un rol major. Este o reacție la proteinurie. Sinteza VLDL este invers proporțională cu albuminemia și scade sub perfuzie de albumină. (2) Acumularea de mevalonat. Mevalonatul este un precursor al colesterolului, care se acumulează în SN, probabil din cauza reducerii excreției sale renale și a unui defect de catabolizare, stimulând sinteza colesterolului. (3) Scăderea activității lipoprotein-lipazei. Această enzimă este scăzută în țesutul adipos, cu un deficit relativ de apo-C II
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]