4,087 matches
-
mai de folos îți este să îți piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în Gheena. Și dacă mâna ta cea dreptă te smintește pe tine, tai-o și arunc-o de la tine"364. Dacă predecesorul lui Tournier, Defoe, folosea trimiterile la cartea cărților pentru a justifica misiunea civilizatoare a eroului său, Tournier denunță un anume scepticism al omului modern ca fundament al situării sale în lume. În plus, decorporalizarea pe care nu o dată o suferă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
politic sau jurnalistic (Doctorow). Dacă însă romancierul ține mai mult să se autoafirme, strategic urmând "calea bătătorită" a cărților adulate ori contestate de public, va opta pentru distanțarea semnificativă de textul pe care-l încorporează. Deși, practic, romancierul împrumută "vocea" predecesorului său, el se situează, teoretic, pe o poziție opusă acestuia. Cu alte cuvinte, se "așază" în discursul epic al celuilalt pe care îl forțează să deservească finalități fundamental opuse în raport cu semnificația operei de origine. Epicul, sub forma atât de dezbătută
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Câmpeanu, îngrijitorul ediției pe care am citat-o și noi, p. 7. 147 Pentru că "Seneca era în perioada redactării acestei lucrări unul din consilierii principali ai împăratului Nero, urmașul și fiul adoptiv al lui Claudiu, care organizase funeralii somptuoase pentru predecesorul său. În particular, atât Nero, cât și Seneca puteau râde de memoria cezarului defunct și puteau să-i dezaprobe politica, dar oficial erau obligați să-l respecte" (în Eugen Cizek, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este, iar nu ceea ce vrea timpul și trufia câtorva dintre cei ce se cred creatori de istorie. Cu o deosebire, însă, pe care i-a impus-o lui Soljenițîn realitatea instalată de Revoluția rusă, de neimaginat, totuși, pentru cei doi predecesori: constatarea că omul nu vrea să audă adevărul, că își propune chiar să-l uite cu bună știință, în ciuda tuturor evidențelor care i-l arată permanent și-l împuținează de el însuși printr-o constantă și prea evidentă umilire a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deținuții nu sunt oameni, ci "paraziți", "murdării", "gunoaie", "buruieni"). Irațională și năucitoare, arestarea îl aruncă pe individ într-un spațiu pe care nu îl poate înțelege, pentru că nu dispune de noțiunile adecvate. Realitatea noastră se elaborează prin referința la experiența predecesorilor, pe care noi înșine o completăm, iar contactul cu lumea lagărului distruge această continuitate. Lagărul nu este recognoscibil și nu poate fi decodat pe baza celor transmise în memoria colectivă. În scrierile despre lagăr, asistăm la un eșec al reprezentării
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
puterea imperială, inițiind o perioadă de 50 de ani de anarhie militară. În acest timp s-au succedat o serie de împărați efemeri, a căror politică față de creștini a căpătat o varietate de tonuri ciudate. Maximinus, urând atitudinea tolerantă a predecesorului său, Alexandru Sever, a inițiat o persecuție care, deși a fost scurtă, a fost periculoasă deoarece viza persecutarea creștinilor în general și a ierarhilor lor în special (atitudine adoptată ulterior de Decius și Valerian etc.). Prin domnia lui Filip Arabul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conștiinței sale și lui Dumnezeu până la moarte. În a doua jumătate a secolului III, interesele politico-ideologice unite celor de caracter economic au influențat raporturile dintre creștini și Imperiu. Decius (249-251), exponentul grupării senatoriale, centrul tradițiilor romane, a reacționat la politica predecesorului său Filip (244-249), favorabil categoriei ecvestre căreia îi aparțineau mulți dinte creștini, deoarece vedea în creștinism un atentat împotriva ordinii constituite și a coeziunii Imperiului. Planul persecuției sale, una dintre cele mai sistematice, ne revelează un anumit anacronism și o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care slujeau unui împărat creștin, care, din motive diferite, promulga dispoziții asemănătoare predecesorilor păgâni, chiar dacă acum erau de nuanță creștină. Martirii militari, evocați de martirologii, au fost uciși în bună parte în teritoriile aflate sub jurisdicția lui Maximian: Spania, Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu precădere asupra persecuției
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
subtilităților și localizată îndeosebi în regiunea Pontului, a fost mult mai rafinată în alegerea supliciilor și foarte sadică în osândirile la moarte, era mult mai studiată prin metodele de luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi suplicii împotriva noastră. Într-adevăr, nu au mai fost suficiente nici focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lase deoparte acțiunile de ranchiună împingându-l la acte inumane, inspirate de propria-i natură brutală. Persecuția liciniană (320-324) s-a desfășurat în mai multe etape, strânse între ele. Inițial s-a limitat la alungarea creștinilor de la curtea sa, asemenea predecesorilor săi, trimițându-i în exil pe unii și supunându-i pe alții unor servicii umilitoare. Apoi a trecut la suprimarea legilor antice care reglementau căsătoria și funeraliile; a impus taxe istovitoare și i-a vândut ca sclavi pe cei care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oneste. Mai apoi, a decis să implice Biserica direct în viața armatei, după cum se străduia el însuși pentru bunul mers al Bisericii. În timpul războiului cu perșii (336-337), s-a gândit la asistența religioasă a soldaților creștini, după cum se îngrijiseră anterior predecesorii săi de soldații păgâni, poruncind să se construiască un fel de capele ambulante. În acord cu episcopii, a încredințat câte una dintre aceste capele preoților și diaconilor pentru desfășurarea riturilor sacre, pentru a obține ajutorul divin și dobândirea victoriei și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci chiar de o reacție a păgânilor împotriva creștinilor desfășurată mai mult în domeniul politic decât în cel religios prin uciderea și îndepărtarea din funcție și de la curte a adepților predecesorului său, dar și prin devastarea și incendierea unor biserici creștine, inițiativa sa nu a biruit. Aceste reacții violente nu au fost benefice, pentru că în timp ce-și provoca adversarii își nemulțumea și prietenii. A dat dovadă și de intoleranță, fapt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apărut în semn de amenințare. Între timp, palatul său a devenit curând un centru de adunătură a magilor, scamatorilor, falșilor profeți, haruspiciilor și a impostorilor de orice fel: făcea astfel concurență tuturor negustorilor de arte magice de pe pământ. Din persecuțiile predecesorilor săi, mai ales din cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor, potrivit experienței lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-le: Nu vă fie teamă; este un noruleț care va trece curând. Și norulețul a trecut: l-au văzut trecând soldații care luptau la Ctesiphon, în Persia. Împăratul combătea creștinismul cu mai multă liberalitate și cu mai multă imprudență decât predecesorii săi. Acum afișa o clemență cu specială, acum întindea curse și capcane prin care cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-și verse sângele pentru împărat creștin sau păgân, numai să nu lupte împotriva creștinilor. Modificarea situației politice generale (Milano, 313) prin Constantin, a obligat Biserica oficială la o schimbare radicală de perspective: împărații creștini erau o realitate diferită față de predecesorii lor. În a doua jumătate a secolului IV, discuțiile, cu diferite soluții și subtilități, se vor muta în direcția acceptării războiului; problema devenise mai complicată ori mai simplificată odată cu înfrângerea de la Adrianopol (378), care a stimulat conștiinciozitatea creștinilor din Orient
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și a Bisericii timpurii, care începeau să se înscrie într-o situație diferită față de perioadele anterioare, marcând o rupere de trecut în primul caz ori a unei continuități specifice ideii de contemporaneitate istorică instituțională în ambele cazuri. Renunțând la măsurile predecesorilor săi față de creștinism, Constantin vedea în acesta posibilitatea redresării politico-militare a Imperiului, în urma falimentului tetrarhic alunecat de la unitatea aparentă la anarhia evidentă. Atitudinea de fond a Bisericii față de statul roman nu s-a schimbat prea mult nici după 312 p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dictatură de gheșeftari”. Însă, cele mai pertinente constatări sau aprecieri, care în chip corect explică evoluția spre dezastru a domniei lui Carol al II-lea, implicit prăbușirea României Mari, le aflăm - credem noi - cuprinse în cuvintele fostului rege Mihai I, predecesor și succesor la tron al tatălui său: „Încetul cu încetul, regele Carol începuse să se preocupe mai mult de prestigiul său personal decât de interesul național. Căpătase pentru manifestările pompoase, pentru paradele bătătoare la ochi, un gust care se apropie
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ziaristului american. Vina cea mare „revine autorităților germane din România”, în speță ziaristului german Streiter, de la Biroul de presă al Legației Reich-ului și președinte al Uniunii Presei Străine din România, un agent al Gestapoului. Prin manevrele acestuia, ca și ale predecesorilor lui, activitatea lui Frank E. Stevens este interzisă definitiv, consecință și a pierderii calității de membru al Uniunii Presei Străine. De la declanșarea campaniei pe Frontul de Est a fost suspendată prezența „corespondenților ziarelor americane pe front sau în zona frontului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
unei aspirații latente sau deja exprimate. Capitolul 3 Valori universale și valori relative Capitolul consacrat schimbării valorilor lasă impresia că legea care guvernează existența acestora este tocmai schimbarea. Dacă am construi un tabel comparativ cu valorile care erau importante pentru predecesorii noștri în 1800 și cele pe care le considerăm importante astăzi, am fi șocați de contraste. Am întâlni două lumi radical diferite Poziția problemei Când o societate își analizează istoria, descoperă evoluția. Ea poate afirma atunci că această evoluție cunoaște
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
PNȚ, PC ș.a., fiind dizolvate sau scoase în afara legii cel târziu în 1948. 19 Frontul Salvării Naționale. 20 Cu peste 65 % din opțiunile de vot. 21 Cu peste 85 % din opțiunile de vot. 22 Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), predecesorul actualului PSD (Partidul Social-Democrat). 23 FSN-ul practic s-a separat în martie 1992, înaintea alegerilor, în două partide: FSN, predecesorul actualului PDL (Partidul Democrat Liberal), și FDSN. 24 Partidul România Mare, catalogat ca partid extremist. 25 Convenția Democrată Română
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
din opțiunile de vot. 21 Cu peste 85 % din opțiunile de vot. 22 Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), predecesorul actualului PSD (Partidul Social-Democrat). 23 FSN-ul practic s-a separat în martie 1992, înaintea alegerilor, în două partide: FSN, predecesorul actualului PDL (Partidul Democrat Liberal), și FDSN. 24 Partidul România Mare, catalogat ca partid extremist. 25 Convenția Democrată Română constituită în noiembrie 1991 pe osatura a două partide principale, PNȚCD (Partidul Național-Creștin Țărănesc și Democrat) și PNL (Partidul Național Liberal
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
viața politică a țării. În ceea ce privește structurile parlamentare vom evidenția câteva din trăsăturile definitorii ale acestora. Danemarca a devenit monarhie parlamentară în anul 190151. Parlamentul (Folketing) este o adunare legislativă monocamerală, putând legifera cu privire la orice materie și nefiind legată de deciziile predecesorilor. Deși monarhul este șeful statului și posedă teoretic toate puterile executive, în realitate, ca în toate monarhiile constituționale, adevăratul șef al guvernului este primul-ministru. Guvernul răspunde pentru propriile acțiuni în fața Parlamentului, iar miniștrii nu trebuie să fie obligatoriu membri ai
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de state membre africane, construită asemănător Uniunii Europene și având drept obiective principale dezvoltarea economică a continentului, promovarea democrației și a drepturilor omului. Singurul stat care nu a aderat la Uniune este Maroc, care a avut o procedură contencioasă cu predecesorul Uniunii, retrăgându-se de fapt din Organizația Uniunii Africane, în anul 1984, când a fost recunoscută independența Republicii Arabe Democratice Saharawabi, asupra căreia Marocul revendică și acum suveranitatea. Sediul Uniunii se află la Addis Abeba, în Etiopia. Adunarea Uniunii Africane
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
ochi și u rech i să vadă și să audă, dar să și gândească redau parte d in „ documentul dat la 13 Dechembrie 1433, din Lancici de Vladislav, regele Poloniei, care întărește lui Ștefan Voievod al Moldovei toate scrisorile date predecesorilor lui și-i dă TEȚIN- și HMELOVUL, cu arătarea hotarelor între aceste orașe și Țara Rusiei, mai bine zis fixează granița între Ru sia, atunci provincie poloneză, și Moldova: Pentru veșnica amintire a lucrului, Vladisl av, din mila lui Dumnezeu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
înalta societate, aproprierea diferitelor aptitudini trece printr-o educație conștientă de scopurile sale și care își gerează mijloacele în mod organizat. Casa de familie, seif al memoriei liniei descendente, găzduiește diferitele generații într-un decor care este și cel al predecesorilor, păstrându-le aici amintirile. Astfel, acest mediu îi insuflă, implicit, tânărului moștenitor cultul strămoșilor. Dar există și moduri mai voluntariste de a fi inițiat în saga familiei, ca atunci când bunicul, scenă la care am asistat și noi, îl ia pe
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]