7,320 matches
-
subțire poate fi, totuși, destinul unei cărți. Autorul i-a trimis-o vărului său care vreo cîteva luni n-a vrut s-o citească. Iar după ce a trimis-o la tipar, din cauza legăturii sale de rudenie cu autorul, păstrează în prefață o scamă de îndoială. Absolut nejustificată. Dacă veți citi cartea, îmi veți da dreptate.
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
ferește, chiar ea deziluzia. Este adevărat că poetul scrie bine și chiar foarte bine, dar asta nu cred că vă dă dreptul să luați hotărâri importante în numele lui, cum ar fi de pildă să solicitați publicarea în revistă și o prefață la o carte a sa în curs de apariție. Vă faceți iluzia că rolul dvs. în această descoperire tulburătoare ar fi uriaș? îl exagerați nepermis în scrisoarea dvs. poetico-mistică și pe alocuri jenantă. De ce să aflăm că vă spune în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
și de alții. E de prisos să vă spun (spunem) că deja avem un volum de poezii, care cu ajutorul lui Dumnezeu va apărea în jurul zilei de Sfântul Nicolae. Aș fi onorată (onorați) dacă pecetea cuvântului dvs. s-ar constitui în prefața visului nostru. Numele poetului meu este Mihail Soare..." Ș.a.m.d. P.S. Stupefiată citesc, câteva zile după redactarea răspunsului pentru Isidora, Muza, o scrisoare scurtă și mai mult decât decentă din partea descoperitului doamnei, și un volum de poeme semnate de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
doza de inedit (inedit în limba română, desigur) a colecției este, deocamdată foarte mică. Propunerile din colecția "Mari clasici", bune, fără îndoială, nu au un clenci deosebit, sunt reeditări de traduceri vechi, neînsoțite de argumentul unei lecturi noi într-o prefață actualizatoare: Tolstoi, Război și pace; Dostoievski, Umiliți și obidiți, Eternul soț. Dublul; Flaubert, Doamna Bovary, Educația sentimentală, Bouvard și Pécuchet și Idei primite de-a gata; Balzac, Béatrix; Jane Austin, Emma; Gogol, Însemnările unui nebun. Nasul. Mantaua. Început banal, nici
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș fi avut mare nevoie. Îmi place să cred că inițiativa unui astfel de dicționar
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
valorilor, de lipsa de fermitate, de coborârea în tenebre. De aci pedalarea pe disperare. În romanul Gilles, un militar, rănit pe front se întoarce la Paris, e dezgustat de indiferența bogaților și, cinic, vrea să profite de slăbiciunea lor. În prefață, Drieu expune o profesiune de credință, se consideră un reprezentant al unei falange care s-a cristalizat, alături de Montherlant, Mauriac, Céline și cu deosebire Malraux. Îi ia apărarea prietenului său pentru că descoperă eroi nu pe malurile Senei, ci în China
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
care trebuie să ia de la capăt și de unul singur obligații de informare și documentare care ar trebui să fie ale unui colectiv sau ale unei instituții întregi. Niculae Gheran povestește într-un text, intitulat La închiderea ediției (p. 159-167), prefață la volumul 23 al ediției de Opere Liviu Rebreanu, o bună parte dintre dificultățile pe care le-a avut de surmontat. Concluzia e la fel de tristă și la fel de autoironică, fără nimic consolator, ca și în confesiunea pe care am citat-o
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Topârceanu - fiindcă semnătura lui, în italice groase, cu cerneală neagră, apare pe copertă - a prins, înainte ca interbelicul să lege rod modernist, un gol în care s-a putut afirma. Vizibilitatea lui, pe seama unei concurențe diluate, o remarcă, într-o prefață ca o mică istorie a receptării, Al. Săndulescu. Dovadă de ce capricioasă damă este faima, un prozator care ar fi avut ceva de spus și care merită, chiar și azi, cercetat cu atenție, a fost acoperit de melodia unei poezii de
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
Cosmin Ciotloș O extrem de eficientă provocare la lectură orchestrează, în prefața romanului Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu, criticul literar Daniel Cristea-Enache. Atât de eficientă, încât își opacizează și își anulează - de-a dreptul - concurența. Orice recenzent de bună credință își va aloca, fără să stea pe gânduri, câteva ore bune
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de altminteri și în prefață - în care capii de serie au fost deja stabiliți: Gabriel Garcia Márquez, Ștefan Bănulescu sau Mircea Cărtărescu. Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
în care se complace, dar și impresia bună, de "poet cu lecturi", pe care i-o lasă lui E. Lovinescu. De altfel, D. Stelaru rămîne în istoria literară ca ultimul "talent" descoperit și propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta, prin prefața la volumul Ora fantastică din 1942 (Planetă de poet nou), îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
partea finală apelează și la unele modalități ale edițiilor critice, în Addenda reproducând integral și comentând succint articolele-program ale lui Emil Giurgiuca la revistele pe care le-a inițiat și le-a condus, Abecedar (1933-1934), Dacia (1941) și, de asemenea, prefețele scrise la antologiile pe care le-a întocmit, Poeți tineri ardeleni (1940) și Transilvania în poezia românească (1943). După acest capitol, Liviu Grăsoiu a alcătuit un tablou edificator de Repere critice, selectate din comentariile pe care i le-au consacrat
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
putere de sugestie în plan artistic. Recitite după o vreme, aceste notații arhivate în niște mape, i-au prilejuit autorului o revelație. Scrie Mircea Horia Simionescu, în Între vis și realitate, un text care poate îndeplini cu succes rolul de prefață a volumului: "Surpiza pe care mi-au făcut-o lecturile ŤNocturnelorť (sub acest titlu se află în mape) a fost că, mai puternic decât scheletul unui roman sau al unei povestiri, s-a alcătuit din lectura la rând rapidă... un
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
editat tot în 2005 cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor. Cele mai recente apariții, în 2006, sunt: Ilarie Chendi, Scrieri, IX, ediție, note și comentarii de Dumitru Bălăeț și Ion Spătan, și Gala Galaction, Opere, XI. Jurnal (1898-1899), ediție îngrijită, prefață și note de Teodor Vârgolici, ambele editate cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetarea Științifică. Mai notez aici victoria de a fi încheiat seria de Scrieri Tudor Arghezi, cu volumele 45 (Versuri), 2005, finanțat de Ministerul Educației și al Cercetării, și
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
să se piardă în ceață. E, totuși, bine că FNSA are ambiția de a le încheia, dacă poate, dacă mai are cu cine. În vechea serie "Restitutio", rezervată scriitorilor minori, cea mai recentă apariție este N. V. Scurtescu, Teatru. Poezii, ediție, prefață, note, bibliografie de Vasile Sandu, 2006 (anterior mai apăruse o restituire de "scrieri alese" din opera lui Dionisie Eclesiarhu). În seria de "Corespondență și memorialistică" au apărut la FNSA volume privindu-i pe Al. Busuioceanu, Mircea Eliade, N. Iorga și
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
o carte pe de-a-ntregul concludentă. Nu știu care sunt variațiile de stare și în ce măsură se suprapun ele unei regăsiri a esențelor poetice, nici dacă problema se pune în termenii oscilației între destinatarii actului comunicării (așa cum, un pic cam didactic, afirmă în prefață Doris Mironescu). Mi se pare destul de limpede, însă, că suflul și imaginarul textelor lui Axinte e unul neobișnuit pentru cititorul-tip de poezie de la noi. și numai pentru el. Fiindcă, pentru cine a ascultat ori măcar a citit versurile unor
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
S. Crohmălniceanu. Antologia lui Tomozei, apărută în '73, la Albatros, e format cartonat, cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz, dintr-o colecție de semi-lux (la timpul ei, cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
de San Marc. Nu știu prin ce alt anticariat s-a pierdut primul volum al antologiei lui Caraion și Crohmălniceanu. Cel pe care-l am în față începe (autorii lui dau subtitluri) cu Spiritul modern, de la Jarry la Jean Cocteau. "Prefața" fiecăruia dintre antologați e făcută din anul și locul nașterii, anul morții, bibliografia și cîteva opinii de autoritate ale conaționalilor. Breton, Apollinaire despre Jarry, Gide, Fargue despre Max Jacob. Scriitorii fantasticului străzii, al străzii Ravignan, bunăoară: ""Nu te scalzi de
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
cît să te ții suspendat în ea între o lume cu tristeți și alta deja cu mințile băute, se face șarjă în Din ctitorii străbune. Autorul unui roman amestecat, care merită recitit oricînd, Hronicul măscăriciului Vălătuc, include, în acest volum, prefața lui în versuri, Măscăriciul Vălătuc. Soi de Păstorel, Vălătuc e "'nțepător la glumă ca ariciul/ Și nu cruța bătrânele giubele." Istoria se rescrie din coțcării, părînd, pe lîngă povestea aspră a cronicarilor, o damă cherchelită, care-și dă coate cu
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
Simona Vasilache Despre generația lui Dimitrie Stelaru s-a vorbit ca despre cei cărora cea mai cumplită furtună a veacului le-a furat azimutul. N-ai spune, recitin-du-i poeziile dintr-un volumaș din '69, de la Editura Tineretului, cu o prefață a lui Raicu. Mare incognitum. Versuri pentru marea necunoscută, sărată, poate "oceanul cel de gheață", poate libertatea periculoasă a visătorului la mal, prea puțin iubitor de zăgazuri. O mare de copertă, întîi, și abia pe urmă de apă și nisip
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
operei unui clasic al modernității noastre. Să ne bucurăm că a fost încheiată și că am prins această încheiere. E un privilegiu rar, în felul în care decurg lucrurile la noi pe terenul restituirii operei marilor scriitori. Eugen Simion, în prefața de salut, Cuvânt de încheiere, remarcă situația de excepție: "Este, de nu mă înșel, prima ediție de autor care nu se pierde pe drum. O dovadă că Ťadamismulť nostru cultural nu este o fatalitate". Dintre marii scriitori interbelici, numai lui
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
sub patru regi a făcut senzație anii trecuți. Mă întreb de ce cartea nu este republicată în a doua ediție, întrucât ea e cunoscută și admirată și de românii din SUA - am aflat. Portretul doamnei Doris i l-am făcut în prefața la Troica amintirilor, nu mai revin asupra lui. A doua persoană, gata ieșită, ca din capul lui Zeus, înarmată, este Delia Damirescu, cunoscuta redactoare de cărți, o doamnă fermecătoare, deșteaptă și care pare totdeauna parfumată cu tutun de extraquality. A
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
aș fi recunoscător dacă ai ajuta-o în această privință.ť (...) Claude Gallimard mi-a cerut să mă ocup de această problemă. Ne-am bucurat de sprijinul lui Joseph Kessel și cel al lui E. Ionescu. Kessel a scris o prefață călduroasă. El povestea cum, într-o seară a anului 1924, între Place Blanche și Place Pigalle, Panait și el și-au tăiat venele de la mâini ca să-și amestece sângele și astfel să devină frați. Am început să tipărim operele lui
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
centru, între un spirit al timpului și un spirit atemporal ori portrete schițate unor personalități muzicale și nu numai (Anatol Vieru, Wilhelm G. Berger, György Ligeti, Mihail Andricu, Bela Bartók, Daniel Kientzy, Vasile Băncilă). De altfel, mărturisirile autorului, inserate în Prefața primului volum sunt la fel de elocvente și deconspirante: "am reunit în volumul de față o bună parte a scrierilor despre muzică - analize, studii, articole, conferințe, cronici etc. -, pe care le-am elaborat de-a lungul aproape al unui sfert de veac
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
se ștrangula. Restul îl face singur, încurcîndu-se în lațul propriilor elucubrații și sufocîndu-se în melasa uriașei sale vanități. Traducerea lui Gabriel H. Decuble este de o claritate cursivă și atrăgătoare, Schopenhauer sunînd pe românește neașteptat de limpede și de plăcut. Prefața traducătorului este o fină și plină de vervă introducere în filozofia neamțului, iar notele lămuritoare nu fac decît să ajute cititorul într-un hățiș de cunoștințe peste care istoria și-a așternut implacabilul strat de uitare culturală. Așadar, o carte
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]