5,618 matches
-
idilici și pentru publicul larg. Efectul ei relativist mi se pare comparabil cu acela, încă nu epuizat, al eseului lui Eugen Negrici, . De nu chiar mai mare, căci, până la urmă, Oișteanu ridică un set de întrebări cu portanță comportamentală, iar prejudecățile pe care le-ar putea întâmpina sunt dintre cele care, îndeobște, nu se lasă negociate. Și totuși, se pare că ne e mai ușor să admitem toxicomania unuia sau altuia dintre scriitorii de primă mărime decât să le punem la
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
idiomurilor muzicale ce aparțin unei civilizații, unei epoci, unei colectivități, unei anume personalități. - Exact! Acestea reprezintă factori de separație. - Pe această direcție, a comunicării, ce rezolvare găsește Octavian Nemescu? - Depinde foarte mult de persoană, de individ. Dacă este lipsit de prejudecăți și încearcă să-și spargă aceste bariere, atunci va înțelege și o muzică japoneză sau indiană. Spre exemplu, noi facem parte din aceeași generație. Nu am studiat în Conservator muzicile extrem-orinetale, extra-europene. Când am ajuns la Biblioteca Centrală de Stat
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
suficient un singur contact cu muzica respectivă pentru a avea această revelație. - Revelațiile se produc în baza unor intuiții, a unor intuiții de ordin intelectual, de ordin spiritual. - Evident! Doresc să accentuez faptul că la nivelul unor oameni lipsiți de prejudecăți, a celor care doresc să depășească granițele culturale ale propriei educații, muzica devine mijlocul cel mai eficient de a avea revelații, de a cunoaște esențele lumii. Dar în același timp muzica este un catharsis. Este și o eliberare de anume
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
ai secolului trecut, marchează în special suferința corpului omenesc, deformat de violența vieții de fiecare zi. Lucian Freud, împreună cu prietenul său, dar și cu Frank Auerbach, a susținut revenirea personajelor în compoziție și a revoluționat portretul contemporan, sustrăgându-se oricăror prejudecăți și falsului puritanism, fiind și unul dintre inițiatorii și susținătorii renașterii picturii figurative. Lucian Freud s-a stins din viață în iulie 2011, la vârsta de 88 de ani.
Record: Un triptic, vândut cu 142 milioane de dolari la licitație by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63059_a_64384]
-
60, ’70, ’80, ’90?) sau de debutul celei cu adevărat postcomuniste (în 2000?). Cum scriam și data trecută, unor întrebări polemice de dragul polemicii și care seamănă deprimant de bine cu niște răspunsuri gata făcute, prefer o discuție cinstită și fără prejudecăți. Repet: luați-o ca pe o invitație!
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
lucrul propriu-zis cu textele, să curețe stratul gros de deformări. G. Călinescu. A cincea esență (2009), cartea de peste 700 de pagini a lui Andrei Terian, demonstrează involuntar că o monografie onestă a criticului vine la pachet cu radiografierea sistematică a prejudecăților și a clișeelor legate de el. Nu-i de mirare, apoi, că celălalt călinescolog important de azi e tocmai editorul scriitorului. Prin activitatea din ultimele decenii, Nicolae Mecu a încercat să restaureze aproape în întregime spiritul și litera scrierilor călinesciene
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
a.m.d.). Ca atare, am reușit să particip doar la o sesiune, însă una certamente interesantă. În deschidere, Horia- Român Patapievici a efectuat o incursiune în profunzime prin domeniul istoriei științei. Cu argumente peremptorii, el a demontat o serie de prejudecăți comod instalate în autoevaluarea civilizației de tip occidental. Cea mai spectaculoasă răsturnare s-a referit la falsitatea ideii conform căreia Evul Mediu ar fi reprezentat o perioadă de absolută sterilitate științifică. Din contră, demonstrează Patapievici printr-o laborioasa investigație, în
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
Răzvan Voncu Una dintre prejudecăț ile trainice ale literaturii noastre este cea a absenței (sau irelevanței) literaturii confesive. Nu numai caracterul pudibond, în general, al beletristicii noastre a contribuit la constituirea acestei prejudecăți, ci și ocultarea de care a avut parte acest tip de literatură în perioada comunistă. Din păcate, se pare că resurecția formidabilă de după 1989 - când consemnăm și cele două sinteze ale lui Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim (3 vol, 2003
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
se definește în primul rând prin valoarea literară. Cantitatea de informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să amendăm prejudecata irelevanței literaturii noastre confesive. Nu numai zguduitoarea experiență a recluziunii din perioada comunistă, ci și secolul al XIX-lea sau începutul de secol XX ne oferă creații remarcabile, între care Aminitiri-le în trei volume ale lui Radu Rosetti ocupă un
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
editează un Dictionarium latino- valachicum. Așadar o ediție ce ne oferă o imagine cvasicompletă a operei vaste și diverse a lui Samuil Micu. Ioan Rusu, Scrieri, editie ingrijita de Ioan Chindris si Niculina Iacob, Targu-Lapus, Editura Galaxia Gutenberg, 2010. O prejudecată, adânc înrădăcinată, a istoriei noastre literare este că generația literară pașoptistă a fost refractară la poezie, citându-se doar un singur reprezentant, Andrei Mureșanu, despre care Titu Maiorescu spune că este autorul unei singure poezii, Deșteaptă-te, române. Adevărul este
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
critici importanți din generația lui, Eugen Simion crede, mai presus de orice, în existența unui sens al literaturii. Care înglobează fără remușcări faptele meschine de care e capabilă viața. Cu atât mai mult în ce-l privește pe Creangă. O prejudecată curentă în istoriografia literară face ca biografiile scriitorilor să includă orice altceva decât orele în care aceștia scriu. Date, anecdote, stări, iubiri, drame. Toate sunt consemnate minuțios. Cu risipă de efort chiar. Ce lipsește, îndeobște, e tocmai esențialul. Adică literatura
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
-l silești să mediteze la ideile vrăjmașului. Va uita de maniere cordiale, dovedind că nimic nu-l înviorează mai mult decît temele care îi provoacă o înveninată antipatie. Adunate sub egida Fundației Templeton, o organizație filantropică care încurajează dialogul fără prejudecăți între cercetători americani aparținînd unor domenii îndepărtate, cele 13 minieseuri despre Dumnezeu și cosmos (semnate de clerici, fizicieni, psihologi, biologi sau filosofi) culminează în trei polemici propriu-zise, în care șase dintre autori, împerecheați după criteriul incompatibilității de spirit (ateii față
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
selectate anume pentru a-i întări gustul de bază, tocmai de aceea, în volumul de față, nimeni nu poate convinge pe nimeni și toți se despart la fel cum erau înaintea dialogului. Ce înseamnă asta? Că pretenția unui dialog fără prejudecăți e literă ineptă: orice intelectual își sprijină mintea pe un mănunchi de premise vitale, iar printre ele se află și gustul de tip fideist: respectivul crede sau nu crede, iar logica minții sale va fi amprentată a priori de dispoziția
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
un mănunchi de premise vitale, iar printre ele se află și gustul de tip fideist: respectivul crede sau nu crede, iar logica minții sale va fi amprentată a priori de dispoziția inițială. Acest gust precede orice judecată valorică, fiind o prejudecată cu rang de principiu ordonator. În schimb, dacă vrei să omori un intelectual, cere-i să renunțe la „ideile preconcepute“ și să gîndească liber: vei face din el un robot docil care va intona la comandă regulile în vogă ale
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
să omori un intelectual, cere-i să renunțe la „ideile preconcepute“ și să gîndească liber: vei face din el un robot docil care va intona la comandă regulile în vogă ale ultimei ideologiii. Toată arta e ca, acoperind de deriziune prejudecățile celuilalt, să ții la ale tale fără să lași impresia asta. Restul e acrobație discursivă. În ciuda subtitlului care aduce a broșură frivolă, volumul are densitate de sensuri și profunzime de vederi. Îl parcurgi cu plăcere și cu curiozitatea de afla
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai ușor, mai liber. Într-un anumit sens, ești mai bătrîn cînd ești tînăr și mai tînăr cînd ești bătrîn. Viața se scurge ca o permanentă și progresivă delestare de prejudecăți și de constrîngeri. Avea dreptate Picasso cînd spunea că îți trebuie mult timp ca să devii tînăr! Și mai e ceva. Singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea cu care anumiți oameni o
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
adăugați Mihai Spăriosu, Eliza Ghil și Sanda Golopenția, toți din SUA. În același număr, „Madridul lui Goya”, „câteva sugestii pentru o călătorie pe urmele pictorului”, de Luminița Marcu. În 22 din 9-15 august, G.M. Tamâș descrie cu luciditate și fără prejudecăți „Specificul relațiilor româno-maghiare” într-un articol apărut inițial în „Népszabadság”. Lipsește din enumerarea relațiilor aceea dintre statul maghiar și minoritatea românească de pe teritoriul Ungariei. În același număr, Șerban Papacostea scrie despre „Destinul unui rege”, Mihai I, desigur. Citiți numai dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
exercițiul său literar apare mult prea mult tributar voinței de referință. Mai e ceva. Deși vorbește despre moartea autorului, Barthes nu aduce niciodată vorba despre moartea subiectului. Nu sînt eu primul care face această remarcă dar, în contextul unei anumite prejudecăți teoretice (ea însăși neteoretică), cele două morți (a lui Barthes și a lui Foucault) sînt puse cap la cap. „Moartea autorului” este o sintagmă tare, precum aceea a „fascismului limbii” pe care Barthes o face cu ocazia lecției inaugurale de la
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
a fundamentului civilizației occidentale. Ar fi ridicol ca șapte miliarde de pământeni din șapte - ori poate că între timp am și devenit opt! - să trăiască după regulile unora din personajele lui Jane Austen (de pildă, Mr. Bennet, din Mândrie și prejudecată, cel care era cufundat în nesfârșite lecturi, în vreme ce fiicele sale traversau incandescente drame sentimentale). Dar e la fel de ridicol ca, după vreo două sute de ani în care umanitatea a putut să beneficieze de accesul neîngrădit la cărți și la cunoaștere, aceeași
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
ci, direct, o lume, reprezintă o încercare pe care nu mulți sunt capabili să o ducă la bun sfârșit. Fiindcă presupune, dincolo de documentare și de experiență, un al șaselea simț. Cel al coerenței interne. În virtutea acestuia, Ioana Pârvulescu simte slăbiciunile prejudecății curente (eliminată ca neverosimilă) asupra lumii lui Caragiale. Nu e nevoie s-o reiau. În orice caz, formula se prevalează, îndeobște, de o confuzie nu tocmai nevinovată ideologic între opera scriitorului și realitatea de la care a pornit el. De altfel
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
Paseismul lui Sadoveanu e doar tematic. În rest, în atitudine, scriitorul se dovedește cât se poate de modern. În cealaltă prefață, însoțind de data aceasta un cuplu de romane realiste (Baltagul și Cazul Eugeniței Costea), Nicolae Manolescu mai deconspiră o prejudecată critică de cursă lungă. Aceea că Sadoveanu e fundamental un povestitor și abia accidental un romancier: „Cu o singură excepție, și ea la începuturile lui Sadoveanu, a lui Henric Sanielevici, absolut toți criticii au văzut în Sadoveanu un povestitor de
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
transformări sociale și morale de după Primul Război Mondial. Dacă vreme de aproape un secol acest tip de crime fiction coexistase cu modalitățile literare dominante (romantismul, sentimentalismul, realismul, decadența), începând cu anii ’20 el își proiectează în prim-plan propriile formule, prejudecăți și, inevitabil, limite. Studiile din 1980 și 1990 asupra „literaturii detective” au urmat, în linii mari, două abordări. Una din ele, cea mai consistentă din punct de vedere al reflecției teoretice, pretinde că tema principală a hard-boiled fiction este controlul
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
ori despre Panait Istrati este schița unei monografii pe care Mircea Iorgulescu o va scrie, de altfel (e printre puținii critici care promit și chiar fac ceea ce au promis!), unde va corecta și va contesta - se va vedea - multe dintre prejudecățile care au marcat receptarea prozatorului la noi și aiurea; oricum, alături de Alexandru Talex (cine mai știe, azi, de acest exeget excepțional al lui Panait Istrati?), Mircea Iorgulescu este, la noi, cel mai avizat cunoscător și interpret al vieții și operei
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
și gesturile definitorii („Ceea ce merită să fie văzut - iată o formulare esențială pentru înțelegerea literaturii lui Geo Bogza”, spune criticul), punând în evidență mărcile literare ale unei structuri în permanentă fierbere: niciodată „liniștit”, mereu grăbit, gata dea lua în răspăr prejudecăți și ordini valorice false, Mircea Iorgulescu vorbește cu nostalgie despre jumătatea deceniului șapte, când el însuși a debutat (în 1966): „Neguri dogmatice se retrăgeau, deschizând privirilor zarea: primenire, gust amețitor de libertate, frenezie a noului și a înnoirii, tineri scriitori
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
spiritual” al unui alt Istrati, revelat de informații și date, până acum, ori neștiute, ori superficial analizate. Ceea ce caracterizează în primul rând studiul despre „tânărul Istrati” este modificarea esențială a perspectivei critice, deplasarea punctului de incidență a analizei prin sancționarea prejudecăților, exagerărilor și nepotrivirilor de tot felul, care abundă atât în textele unor exegeți români, cât și francezi. Judecăți de valoare și situare ce păreau definitive sunt supuse unei „canonade” de interogații pentru a fi anulate în răspunsuri cuprinzătoare care nu
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]