2,230 matches
-
și înfipse unghiile în mușchii săi puternici”, după care scriitorul surprinde veșnica tranformare a vampirismului, o trăire pe vecie în captivitatea acestuia „apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpunseră vena. Cavalerul simți cum sângele cald i se prelinge pe piept spre deliciul vampirei ce-l lingea cu satisfacție. - Acum ești al meu pentru totdeauna! - rosti ea triumfătoare. Ți-am dăruit nemurirea!” Vampirii sunt ființe mitologice sau folclorice, care subzistă prin hrănirea în special cu sânge de la creaturi vii
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
luminile de ceară, sau, în ochi, scântei de rouă din priviri iscoditoare...” Ploaia-mi bate în fereastră... Parc-ar fi privirea-ți blândă ce o simt cum mă atinge cu lucirea ei albastră, delicată, dar arzândă, și pe tâmple se prelinge șiroire liniștită cu parfum de primăvară. Și-auzeam cum îmi vorbește, povestind împătimită, ploaia ce-a făcut să-mi pară că ești tu cel ce-mi șoptește, la ureche, dulci cuvinte, Și pe-obraji, pe gât, pe gură, lași săruturi
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
zace, s-a înecat în vremi de atâtea ploi, cerul plumburiu miroase a pace, de atâta toamnă obosită-n noi. Doar timpul îmi mai plânge în catrene, din rest de suflet ce-a rămas în noapte, iar tu mi te prelingi ușor prin gene, prin lacrimi ce-mi vorbesc ades` în șoapte. Speranțele ce le-ai lăsat orfane, se-ntorc din nou la vechile lor cuiburi, din dragostea rămasă în capcane, în taină te pictez pierdut în gânduri... Autor, Mihail Janto
PIERDUT ÎN GÂNDURI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379329_a_380658]
-
ei de aur și psalmii serafici ai cântării Liturgice. Nemurirea precreștină dacică și-a odrăslit sufletul creștin prin cuvânt și rugă, revărsându-se dincolo de limanurile timpului și spațiului pe țărmurile veșniciei ortodoxe. Focul din Cuvântul dumnezeesc și flacăra Rugii divino-creștină prelinsă pe Chipul ființei și persoanei dacoromânului străbun i-a împletit unitatea în același cuget și aceeași simțire sfântă care, l-a întrupat ca Dăinuire multimilenară în cuminecare cu Altarul, Dorul, Dăruirea, Doina, Balada, Pământul, Codrul, Moșia, Apele, Grâul, Via, Taina
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului Și am plâns după tine revărsând amintirile, pește Pământul albastru presărat cu durere și suferința, uitând unde mai găsesc lacrimi să sting dogoarea mării sărate, prelinse peste buzele-ți fierbinți și uscate, am fugit de tine-apoi, temându-mă și m-am ascuns de lume, fugind de umbra ta, găsind un loc, știut numai de mine, ferit de ochii tăi. Îmi povestesc de tine, cană din care
FUGARUL de COSTI POP în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379515_a_380844]
-
lângă satul Pe care l-ai lăsat,tânăr stejar, Acum cuprinzi tot cerul din înaltul Stejarului ce se aprinde-n jar. Numele tău nu ne cinstește crucea, Urmașii tăi te-or fi uitat atunci, Dar peste cerul tău s-a prelins pacea, Iar florile te plang pe tine-n lunci. Rămasă de la tine,o palmă de pământ Îți cântă amintirea în livadă, Îmbrațișată de soare și de vânt, Iar via-i face cerului arcadă. Mi-e sfânt pământul,nu l-oi
UNUI EROU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379500_a_380829]
-
vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe Prut.” (Robert Cahuleanu alias Andrei Ciurunga) Dorul sfânt al lui Eminescu prelins din Dulcea Bucovină s-a împletit cu fibrele Limbii Noastre, urzită în sufletul heraldic al iubirii Părintelui Alexie Mateevici, într-un Imn divin al Învierii Basarabiei, întru acel crez al reîntrupării pe veci la Patria Mumă-Dacia străbună. Limba Noastră, această
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
Cu lanțuri la mâini și la picioare/ purtăm și azi istoria după noi.”[Ocnele Mari, celula 12 izolare, Aprilie 1951] (Virgil Mateiaș, Drumețule, oprește-te și vezi... Ed. Eminescu, București, 1999)] Zăngănitul lanțurilor răsună în celule ca niște psalmi pioși, prelinși în mătăniile chiliei, ce se înalță ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu: „Salvarea, deci, e lanțul; și nu-ncerca să ieși,/ Abisul neființei se cască-n fața ta,/ Ci dus de geniul liber pe drumul fără greș, Pe poarta fericirii
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
învrednicesc puterea din Logosul deplin o lume blândă nouă și-arată încordarea ca o săgeată fixă și aprigă prin timp Ținând de clanța porții de foc și de tămâie cu mintea ca o strună de harfă și psaltiri tensiunea veșniciei prelinge ca o mumă un lapte ca de miere prea dulce și sublim Din sânul cel Avraamic o mână-ntinde poala ce ține fructe pline cu gust și cu nectar pornite laolaltă genunile din sine se regăsesc în îngeri feciore blânde
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
dreaptă, primenit prin bunătate, înălțat prin vigoare, semeț prin autoritatea suveranității sale, păstorește ancestral cu țesătură din fibră voievodală și vlădicescă din Carpați. Neamul Acela a durat durarea sufletului românesc care, demn și răspicat a răspuns idealurilor graiului său divin, prelins din seva țărănimii imperiale întotdeauna dîrză și tenace, caldă și entuziastă, luminoasă și jertfitoare, armonioasă și spirituală, înzestrată cu harul oricărei ascensiuni culturale prin esența intimă a personalității și veșniciei sale religioase. Mulți dintre geniile, savanții și personalitățile celebre naționale
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ANOTIMP Nu știu de ți-am trecut prin minte, Dar, sigur, ți-am intrat în vis, Și prin aducerile-aminte Din anotimpul interzis, În care toamna se prelinge, Înlăcrimată, prin ciulini, Și sângerând, când își atinge Picioarele de mărăcini. E-un anotimp ciudat și parcă Mai insipid și dureros, Și totuși inima încearcă Să ia, din el, doar ce-i frumos: Parfumul fin de crizanteme, Albastrul clar când
ANOTIMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381142_a_382471]
-
2014, p. 9) Toate aspirațiile FEMEII creștine, alese, toate neliniștile, visurile, suferințele, dorurile, fiorurile, rugile, sacrificiile, îmbrățișările, întreaga sa rânduială creștină și toate activitățile ei misionare converg spre transfigurarea Omului. Ruga înmugurește în dor, binele înflorește în cântare, dăruirea se prelinge în miresmele frumosului, libertatea se cuminecă în adevăr, credința se înnobilează în iubire. Toate stările celeste îi devin temelie. Toate zvâcnirile ei aprige o întrupează spiritului, mistuindu-i viața în creație, frumos, echilibru și înălțare. FEMEIA creștin-ortodoxă nu are mai
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
dă limba sa eminesciană. Clopotul geniului său creștin răsuna cu dangătul infinit întru „marginile și nemarginile limbii”, după cum aprecia înțeleptul Noica. (Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești. Ed. Eminescu, București-1975, p. 55) Romantismul lui Eminescu prelins din mireasma suavă a lirismului său are ceva asemănător cu smerenia ascetului, care pe măsură ce trăiește rugăciunea se aprinde de rugul său mistic, participând, trăind plenar, teologic și mărturisitor în toate potențele sale firești ori suprafirești, cu o nebunie profetică întâlnită
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
MI-AU ÎNFLORIT CASTANII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017 Toate Articolele Autorului În suflet, azi, mi-au înflorit castanii, A nins petale jarul din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
îmi spunea Ana mai cred și acum că ea locuiește aproape de Dumnezeu și uneori se uită la mine ca atunci când mă duceam la biserica albă din spatele prunilor de fiecare dată când bat clopotele la noi plouă de dincolo dealul se prelinge ca o rază pe acoperiș liniștea ronțăie din margini străzile devin înguste sub cerul înfundat se bălăcesc grijile doar Ana uneori mă privește și tace degeaba am vrut să spun cât durează un vis și să mă identific cu această
GESTURI, DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS de TEODOR DUME în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381213_a_382542]
-
taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară ... Citește mai
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii.Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară ... XI. GHEORGHE
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PLOAIA DE PRIMĂVARĂ Autor: Doina Cotescu Publicat în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului plânge cerul, lacrimi mari se preling peste pădure codrul freamătă plăcut, frunza se înviorează pasări aripile-ntind, apa ploii să le spele și-apoi toate, un concert pregătesc pentru amiază suflă și un vânticel, pare că vorbește-n șoapte flori de câmp se scutură, ce parfum
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
cerul plumburiu și trist, ca mine, singur, ca și el, doar aripi îl străbat, în zbor, fulger, ce-aduce tunet, cuvinte, ce pot să-nsemne un mister, scrise pentru tine, de mine, om, ce-aduce ploaia uneori, stropi ce se preling pe buzele-ți ce dau în clocot și mă întrebi apoi, la ce gândesc... știi bine, că nu pot să mă prefac, mai bine tac, pot chiar, s-aștept, să-mi scrii n`apoi, cănd cerul meu, s-aduce-n treaba lui
ARUNCÂND CUVINTELE ÎN MARE de COSTI POP în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381342_a_382671]
-
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. În suflet, azi, mi-au înflorit castanii, A nins petale jarul din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
voință, Când numai curcubeul stă de strajă. Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie Citește mai mult În suflet, azi, mi-au înflorit castanii,A nins petale jarul din cuvinte,Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii.Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele,De-un lujer viu, în gândurile mele,Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară,Din verde crud simțirea îmi renaște;O ancoră mi-e chipul tău
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
femeia ce-o iubește, Dar ea s-a dovedit o hoață, furând la inimi nebunește. Nu se-ndură să o uite pe siberianca rece, Ce-a făcut la rele multe - ignorând un timp ce trece. Gânduri negre de ocară se preling prin mintea-i beată, Aducând o grea povară peste-un suflet făr’ de pată. Traiul rosturi nu mai are pentru omul stors de vlagă - Moarte-ar fi o ușurare după viața-i ca o plagă. O poveste tristă-n sine
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
nu mai are pentru omul stors de vlagă - Moarte-ar fi o ușurare după viața-i ca o plagă. O poveste tristă-n sine ce-aduce suferință mare, Ea în schimb mereu revine bătucind destine amare. Otrava dragostei pierdute se prelinge-n inimi multe; Cine stă plângând s-asculte pe cei cu sufletele slute ? Referință Bibliografică: ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
MOTTO: "Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]