1,676 matches
-
dinamic. Deși acceptată cu greu, declanșând la acea vremea reacții contradictorii, această nouă tipologie de scriitură compozițională se va distinge ulterior drept una din trăsăturile definitorii ale limbajului compozitorului francez. Alături de Danseuses de Delphes, Voiles și La danse de Puck, preludiul La cathédrale engloutie va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. Structura formală relevă desfășurarea narativă a viziunii conceptuale prin delimitarea celor trei secțiuni, cu evidente corespondențe la nivelul conținutului tematic: A1 măsurile 1 27
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
consacrată a polifoniei occidentale, în care melodiei gregoriene i se atașează o altă voce, cu un traseu melodic identic, ce evoluează paralel la interval de cvartă, cvintă sau octavă. Printr-un pentatonism specific limbajului debussyist, tema apei aduce în debutul preludiului înlănțuirea prelungită a unei parafonii de acorduri de cvinto-cvartă, sugerând cu plasticitate profunzimile adâncurilor. Devenind entități de sine stătătoare prin eliberarea de orice funcție tonală, acordurile materialului tematic principal avansează pe parcursul unui ambitus extins (mi contraoctavă - re4), trasând arcuri melodice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tulbură până la final imaginea unui trecut mitic ce reapare cu insistență, ca semn al imposibilității ființei umane de a depăși limitele autosugestiei. III.11. La danse de Puck (Dansul lui Puck) Ilustrând o viziune ce aparține prin excelență imaginației fantastice, preludiul conturează un admirabil portret muzical al spiridușului capricios și hoinar, inspirat din creația shakespeare-iană, Visul unei nopți de vară. Țesătura sonoră, cu toate elementele de limbaj măiestrit alese, concură la aceeași evocare feerică a poveștii lui Oberon, craiul duhurilor, ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu plasticitate prin intermediul formulelor melodice ascensionale, ritmurilor punctate, apogiaturilor multiple, dar și cu aportul unei fluidități marcante a evoluției agogice, care semnalează prezența a 18 indicații pe parcursul celor 96 de măsuri. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie și Voiles, preludiul La danse de Puck va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. Disimulând succesiunea a opt episoade, la nivelul structurii macro-formale distingem tratarea liberă a unei forme de sonata: expoziție măsurile 1 52; dezvoltare măsurile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al construcției de discurs derivă din modalitatea discontinuă în care apar asamblate variatele „numere” de spectacol, o formă de concepție care semnalează evidente afinități cu maniera de juxtapunere a secvențelor cinematografice. Tabloul umoristic se dezvăluie începând cu primele rezonanțe ale preludiului, în care identificăm sonoritățile de banjo (instrument cu 5 coarde acționate prin ciupire, element important al trupelor de jazz) și tobe ale trupelor de music-hall. Nuanța de ironie și stângăcia menestrelilor apar difuzate de prezența frecventă a apogiaturii triple (les
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
întristare, și marcat cu En cédant (Cedând) și moqueur (zeflemist), se suprapune unor rezonanțe purtând sugestia pizzicato-ului de contrabas. Analizând versiunile interpretative ale Menestrelilor, Richard Langham Smith amintea despre o interpretare de referință a lui Poulenc, care executa acest preludiu într-un tempo moderat de cakewalk și cu respectarea foarte strictă a configurației sale ritmice. În același plan interpretativ, sunetele plasate în sopranul acordurilor necesită o subliniere pregnantă, în scopul de a contura cu distincție desenul cromatic descendent al liniei melodice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
finalizează de această dată imaginea sonoră într-un autentic stil al muzicii de jazz. Capitolul IV Préludes, II ème livre 1913 IV.1. Brouillards (Cețuri) Printr-o alegere ce nu pare a fi arbitrară, cel de-al doilea caiet de Preludii ne inițiază în aceeași atmosferă de rezervare austeră, ce ne întâmpinase odinioară în viziunea mitică și glacială a Dansatoarelor delfice. Inspirat de pânzele lui Monet ce surprind imaginile fugitive ale Catedralei din Rouen cufundată în ceață, sau poate de tablourile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mitică și glacială a Dansatoarelor delfice. Inspirat de pânzele lui Monet ce surprind imaginile fugitive ale Catedralei din Rouen cufundată în ceață, sau poate de tablourile „pline de mister” ale lui Turner, cu irizări ce străpung ceața deasă de pe Tamisa, preludiul ilustrează un autentic peisaj sonor conceput printr-o adaptare inspirată a tehnicilor picturale impresioniste la specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și puternic contrastante ) recunoaștem acea echivalență sonoră a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o fuziune a formelor, ce se „pulverizează” în fluiditatea discursului. Ceața este, de fapt, simbolul „misterului nerostit” al lui Mallarmé, acea magie ce învăluie realitatea obiectivă, dându-i forme dintre cele mai surprinzătoare, plăsmuite de jocurile îndrăznețe ale imaginației noastre. Preludiul Brouillards este o mărturie elocventă a metodei de compoziție specifică stilului debussyst, bazată pe explorarea motivului ca simbol generator al evoluției sonore. Ideea tematică repetată cu pregnanță apare reproiectată în multiplele fațete ale unei permanente metamorfozări, care operează, în mod
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fondului sonor general. Astfel, într-un spațiu sonor în care juxtapunerile de culori se produc în planul armoniei, dinamicii, timbrului sau registrelor, aspectul stabil al entității tematice, elementul invariabil al discursului, va îndeplini un rol definitoriu în echilibrarea ansamblului. Tema preludiului desfășoară o succesiune acordică ce înlănțuie trisonuri majore, minore și micșorate în stare directă. Acestea afirmă un do major iluzoriu permanent contrazis de bruiajul sonor produs prin suprapunerea evoluției arpegiate a acordurilor cu septimă mică plasate la interval de secundă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
albe/negre a celor două planuri, ce tind aproape să se confunde printr-o alchimie rafinată. Impresia de dezacordaj, inerentă unei asemenea combinații armonice, este atenuată de nivelul dinamic foarte redus (pp) al țesăturii sonore. De alfel, viziunea conceptuală a preludiului se plasează la antipodul stridențelor sonore ce ilustrau mai devreme zbuciumul oceanului răscolit de furia dezlănțuită a Vântului de Vest. Aici, tensiunile sonore sunt armonizate în tăcere într-o atmosferă confuză și apăsătoare, o stare de amorțire a simțurilor, departe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
extrêmement égal et léger ar trebui să se încadreze între limitele indicației metronomice de , în scopul realizării unei interpretări adecvate caracterului muzicii, în spiritul imaginilor supuse evocării. La același nivel interpretativ, planul inferior al discursului ce desfășoară ideea tematică a preludiului, va respecta indicația compozitorului la main gauche un peu en valeur sur la main droite (mâna stângă puțin mai în afară față de mâna dreaptă), utilizând atacuri diferențiate. Astfel, acordurile vor deține un timbru mai pregnant, subtil evidențiat comparativ cu cel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
urmărit un efect sonor de semi-opacitate rezultat, deopotrivă, și din folosirea optimă a pedalei de rezonanță (schimbată frecvent pe fiecare a timpului cu activarea parțială a efectului). Predominanța dinamicii reduse (più pp, pp, p) în care evoluează sonoritățile difuze ale preludiului va determina folosirea constantă a pedalei de surdină. Prezența poliacordurilor introductive este o mărturie elocventă care argumentează o dată în plus concepția debussystă de armonie non funcțională, în care sonoritățile acordice sunt tratate ca entități autonome, private de orice funcție ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
neutră ce ilustrează calitatea ambiguă și depersonalizată a imaginilor evocate), iar reeditările sale ulterioare (tema apare reexpusă de patru ori) conservă calitatea timbrală „originară” a acesteia, aspectul impunându-se ca o particularitate specifică unității tematice, receptată pe parcursul întregii expuneri a preludiului. Astfel, reafirmările temei într-un registru fix vor determina individualizarea figurii tematice și distincția acesteia cu mai multă evidență în contextul ansamblului. La nivelul evoluției sonore, anumite structuri motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
augmentarea valorilor ritmice ale evoluției ( ); indicația dinamică più pp asociată nuanței decresc. conduce la reducerea sonorităților până la rezonanțe abia perceptibile ce se „evaporă” în sunetele arpegiate ale octavelor; augmentarea ritmului desfășurării, ce creează impresia unei dilatări temporale. Secțiunea secundă a preludiului debutează cu exprimarea celui de-al doilea subiect tematic, ce reia mișcarea inițială (mouvement). Evoluția discursului apelează la o nouă configurație a țesăturii sonore, explorând efectul creat prin suprapunerea rezonanțelor contrastante ale registrelor extreme. Astfel, spațiul imens rezultat produce „vizualizarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
materialului tematic secund confirmă predilecția lui Debussy pentru intervalele mici. Sensul predominant ascendent al liniei melodice, cu secvențarea sa prin același interval de secundă mică, echilibrează astfel senzația obsesivă a unei „prăbușiri” iminente. La nivelul scriiturii, momentul de climax al preludiului este marcat prin diminuarea valorilor ritmice ( ) și amplificarea semnificativă a dinamicii ( p - cresc - f ). Punctul culminant al structurii formale evoluează prin rezonanța aceluiași interval de secundă mică, prezentă în dubla sa ipostază - orizontală și verticală. În plan superior, arpegiul amplu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acord cu septimă mare (intervalul complementar). Aceasta din urmă se suprapune, de asemenea, la interval de secundă mică cu armonia planului inferior, care arpegiază sunetele unui acord de cvintocvartă. Ultimul acord al măsurii care atinge pragul maxim de dinamică al preludiului ( f ) va trebui interpretat cu energia și incisivitatea unui atac martellato (sacadat, cu sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va trebui interpretat cu energia și incisivitatea unui atac martellato (sacadat, cu sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
melodică a planului inferior evoluează cu predominanță prin intervalul de secundă mărită și cel enarmonic acestuia (3m), difuzând rezonanțe inedite limbajului armonic utilizat anterior; diminuarea ritmică în diviziuni excepționale; reinstituirea dinamicii reduse de pp. Cea de-a treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe diatonice (pentru prima dată, pe parcursul acestui preludiu, se poate auzi sonoritatea unei armonii tonale). Ortografierea enarmonică simultană a acordului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
excepționale; reinstituirea dinamicii reduse de pp. Cea de-a treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe diatonice (pentru prima dată, pe parcursul acestui preludiu, se poate auzi sonoritatea unei armonii tonale). Ortografierea enarmonică simultană a acordului cu rol de pedală armonică ar putea fi tradusă ca un joc spiritual, proiectat de aceeași concepție duală ce a dominat, de altfel, întreg limbajul sonor al acestor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de pedală armonică ar putea fi tradusă ca un joc spiritual, proiectat de aceeași concepție duală ce a dominat, de altfel, întreg limbajul sonor al acestor pagini. Această modalitate de scriere este uzitată, în mod exclusiv, de ediția Durand a preludiului. Ediția Peters optează pentru scrierea tradițională a acordului din planul superior al măsurii 38. Astfel, acordul de eliptic de terță armonizează acel do# evaziv al temei secunde. În consecință, rezultă aceeași rezonanță cvasi-diatonică cu ortografierea unei suprapuneri armonice bitonale (În
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pregnanța sunetului emis fusese atenuată prin folosirea pedalei de rezonanță; pedala de rezonanță va trebui complet evitată. O nouă modificare agogică (Mouvement, en retenant et en s’effaçant - În mișcare, încetinind și risipindu-se) delimitează 183 apariția ultimei secțiuni a preludiului, concepută într-o atmosferă de relaxare progresivă, de încetinire și risipire până la dispariție. Asistăm la imaginea sonoră a unei dilatări temporale, în care motivului-generator i se suprapune prezența pedalei armonice a sunetului do din registrul grav, simbol al suspendării. Tablourile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a muzicii debussyste. Orice speranță de risipire a „negurii” se spulberă o dată cu reapariția unei frânturi distorsionate a materialului tematic secund, care învăluie într-o ceață deasă și unicul simbol al imaginii de distilare sonoră ce-l îndeplinise acesta în viziunea preludiului. Astfel, ultimul ecou al motivului secund apare cufundat în ambiguitatea sonoră a rezonanțelor unei armonii difuze, în care intervalul de secundă mică se distinge cu pregnanța deja consacrată. Și apoi, se așterne tăcerea peste toată suflarea (Presque plus rien - aproape
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonal (do#), sunetele Frunzelor uscate prind viață din rezonanțele eterice ale acordurilor finale ce așternuseră odinioară Cețurile. Apăsarea se prelungește, îmbrăcând doar o nouă înfățișare. Corespondențele de imagini se oglindesc într-o afinitate sonoră elocventă încă de la primele rezonanțe ale preludiului. Astfel, proiecția sunetelor sol și fa din vârful ultimelor acorduri ale Cețurilor o descoperim reflectată „în oglindă”, la baza ecourilor amplificate și rafinat îmbogățite ale sonorităților ce le succed. Acest aspect subtil al viziunii conceptuale va fi evidențiat cu claritate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fa din vârful ultimelor acorduri ale Cețurilor o descoperim reflectată „în oglindă”, la baza ecourilor amplificate și rafinat îmbogățite ale sonorităților ce le succed. Acest aspect subtil al viziunii conceptuale va fi evidențiat cu claritate de o interpretare înlănțuită a preludiilor, privată de pauza ce delimitează, în mod frecvent, succesiunile de piese. Alături de Bruyères și La Puerta del Vino, preludiul Feuilles mortes va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Ambiguitatea armonică ce planează de-a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]