1,599 matches
-
slăbuț, cândva de statură mijlocie. Acum se frământa, neștiind ce să-i spună fiului său în legătura cu starea sănătății mamei sale. -Radu, așează-te, trebuie să mănânci. Radu mâncă în tăcere amânând momentul de a întreba de mama lui. Presimțea că nu-i bine. Tatăl ieși pentru a-i aduce o cană cu vin roșu, considerând că-i face bine. -Bea un pahar din vinul nostru. Având vie urcătoare în curtea casei la care domnul Brădescu ținea foarte mult, deși
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fără a ține seama de o tradiție anume. Dezvoltă nevoia de supranatural pe măsură ce se diversifică și câștigă teren în rândul maselor, putând fi practicată pe scară largă. Pe scurt, divinația este definită aici ca fiind "o anume capacitate de a presimți și cunoaște viitorul"1. Deși Antichitatea poate fi numită perioada de aur a divinației, putem constata că, până prin secolul al XV-lea, percepția practicilor divinatorii la nivelul mentalului colectiv nu a suferit mari modificări. Divinația făcea parte din universul magico-religios
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
există o anumită idee despre ceea noi numim în termeni socioantropologici arta divinatorie. Mai mult, se consideră a fi adevăruri veritabile doar acelea care ne parvin prin vise (21,8%), prin diverse semne naturale (9,0%) și care pot fi presimțite (22,8%). Doar (6%) consideră că adevărul despre viitor poate fi aflat prin practici speciale (astrologie, ghicit în cărți, în zațul cafelei, tarot etc.). Constatăm că la nivelul simțului comun există ideea (neafirmată direct) că, dincolo de limbajul obișnuit, există și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
hăului M-am străduit mult să concentrez totul În aceste puține cuvinte care trimit la sau sugerează măcar despuierea margaretei, o atitudine senin nepăsătoare și așezarea pe marginea prăpastiei. Nu știu dacă și altora li se par suficiente pentru a presimți sinuciderea. Margareta cu piedica trasă. Dacă am comis un poem valabil sau doar unul prăpăstios. Prezentul etern Oprește-te, clipă! Goethe VÎntul are de obicei sincope. Bate neregulat. Își schimbă cînd direcția, cînd viteza și intensitatea. CÎnd se oprește brusc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acum pentru promovarea relațiilor pașnice între societăți care-și valorizează diferențele și independența. Cât despre Bull (1977: 317), acesta credea într-adevăr că un cosmopolitism al elitelor era pe cale să apară și observatorii ar putea adăuga acum că el a presimțit impactul globalizării asupra societății de state -, dar el s-a grăbit să adauge că această " cultură cosmopolită emergentă... înclină în favoarea culturilor dominante ale occidentului". Încorporarea unor idei non-occidentale în dreptul internațional ar putea contribui la depășirea acestei probleme, dar, argumenta Bull
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
doar decalând unghiul de vedere asupra palatelor (privite în curmeziș sau de sus în jos), declinul Vechiului Regim? De ce ruinele lui Hubert Robert anticipează distrugerile revoluționare? De ce Turner prefigurează metaforele focului, înainte de termodinamică? De ce explozia punctului de vedere la cubiști presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în revelarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre estetică și tehnică. Vorbesc prea mult despre artă și prea puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și oferte publice de cumpărare 85. Ea se poate schimba ca un cec contra altuia, iar Marcel Duchamp punea deja în circulație, drept opere de artă, false cecuri și obligațiuni de cazinou semnate de el. Ca și cum marele Vestitor ar fi presimțit că Gold Exchange Standard va fi înlocuit de World Art Exchange arta înlocuind aurul în noul sistem monetar internațional 86. Ea garantează, într-un fel, efectele comerțului. Pontifex maximus Nimic nou: arta merge către bani (ca artiștii de ieri spre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sacrul este înainte de toate o categorie de interpretare și de eva luare [s.n.] ce nu există, ca atare, decât în domeniul religios.“ „Lucrul despre care vorbim și pe care vom încerca să-l indicăm oarecum, fă când, adică, să fie presimțit, este viu în toate religiile și constituie partea lor cea mai intimă. Fără el, nici una nu ar mai fi câtuși de puțin religie. [...] Formez pentru aceasta cuvântul numinos [...] și vorbesc despre o categorie numinoasă [s.n.] ca despre o categorie specială
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de investiții speculative. În anii 1990 însă, reușitele tehnologice (de exemplu, Internetul etc.) uimeau lumea și nimeni nu avea ochi să vadă că o bună parte a talentelor și a capitalurilor se îndrepta spre sistemul financiar, în detrimentul industriei și cercetării... Presimțind că acest fapt nu poate dura mult timp, "inițiații"135 și-au mărit partea luată din bogățiile produse. La celălalt capăt al scării sociale, familiile americane îndatorate, cărora li se propuneau mereu noi credite (subprime 136) au crezut că scapă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
copil, Vremi se petrec, Gânduri zboară iute și jos Ca în preajma furtunii, Arbori mari visează visele nopții, Visele lumii, crude vise, Stele plâng și râd și tac, atotștiutoare, Veacuri trec cu marile pânze umflate de vânt, Ochi pieritori se deschid presimțind bucuria Copilului lumii, dormind În adâncul puterii vântului nopții. Condiția umană . Felul în care vorbește Ahile . . . . . . . . . . . . . . . 107 Portretul interior: Ahile ca erou homeric atipic . . . . . . . . . . . . . . . 114 Ariel sau Despre forma pură a libertății Preambul . La prețul de vânzare se adaugă 2
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
copil, Vremi se petrec, Gânduri zboară iute și jos Ca în preajma furtunii, Arbori mari visează visele nopții, Visele lumii, crude vise, Stele plâng și râd și tac, atotștiutoare, Veacuri trec cu marile pânze umflate de vânt, Ochi pieritori se deschid presimțind bucuria Copilului lumii, dormind În adâncul puterii vântului nopții.
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să-și aducă la maximum scena sub ochi căci astfel cel care vede ca și cum ar asista la acțiuni ar ști cu mai multă eficacitate să descopere ceea ce este potrivit, fără a lăsa să intervină vreo contradicție internă". (cap. 17) Aristotel presimte, cu mult înaintea semiologilor, că specificul scriiturii dramatice rezidă în punerea în spațiu a verbului. Mai mult, spectatorul este, după părerea lui Aristotel, singurul judecător al calității unei piese de teatru. Cât timp un text nu a fost supus atenției
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a căuta ceapa". ibid., p. 60. 419 Ibid., p. 63. 420 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, p. 17. 421 Ibidem, pp. 21-22. Durand continuă raționamentul: "conștiința simbolică își atinge cel mai înalt nivel de funcționare așa cum presimțise Hegel odată cu arta, cu filozofia, cu religia. Opera de artă, sistemul filozofic, sistemul religios și să mai adăugăm și sistemul instituțiilor sociale constituie paradigme de înaltă frecvență simbolică. Adică figurile pe care le vehiculează și din care sunt țesute pot
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lângă tine, aș lectura o carte. Să te așezi pe pat, uimită de-ntâmplare, Cu febra amintirii prelinsă peste trup, Iar eu voi vrea, din ceruri, să fug și să mă rup Pentru a fi, în tine, răspuns la întrebare. Presimt că ai să plângi cu versuri, pentru mine, Cuprinsă de iluzii ca de beții adânci, În alte lumi, iubito, am să trăiesc pe brânci, Cerșind reînvierea și viața lângă tine. Aș vrea să nu mă cerți - e marea mea dorință
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și alta a început. Așa s-ar părea, simplificând. În realitate, am, în acest oraș relativ tânăr, o senzație bizară. Ciudad de Mexico îmi pare îmbătrînit de o istorie secretă pe care o presimt în aerul rarefiat la această altitudine de peste două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor. Ca Elsinor, unde călătorul vine să-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar odată cu acest material va fi pătruns în noile construcții și duhul vechiului oraș aztec. Soarele inundă tufele de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lui Dumnezeu, să-l privesc adânc în ochiul lui triunghiular dintre sprâncene și să pătrund acolo ca un nou spermatozoid într-un nou ovul, ca să mă nasc din nou în lumea de lumină transfinită pe care biata noastră carne o presimte, o excretă, așa cum colțul urduros al ochiului excretă lacrima globulară, limpede și scînteindă. Aveam să fiu, crescând mai departe, crescând și crescând, nu Dumnezeu, nu Totul, ci Totul la puterea Totul și Dumnezeu la puterea Dumnezeu. Nu aveam cum să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spune că la șaptesprezece ani a fost apogeul vieții mele, acel mezzo del cămin, în care a trebuit să cunosc mașinăria greoaie, butaforică, obscenă, mașina de tocat carne făcută din carne a lume-infern-purgatoriu-paradisului sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu groaza în ochi. Peste zece minute cei patru erau morți. În noaptea în care am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay i-a strigat lui Lee: „După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum Întârzierea de reacție se transformă În curiozitate bolnăvicioasă, nu știi de ce devii curios; ești atent să vezi cum va fi după: presimți Însă că nu se va produce iremediabilul În forma la care te așteptai tu, simți În aer o altă schimbare, se (sau ți se) prepară parcă o farsă; curenții de frică ce-ți zguduiau ființa s-au topit, o mireasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un lung fior, care m-a străbătut În tot corpul. Apoi, o bucurie neasemuită m-a inundat, când, singuri În vestiar, am repetat niște figuri acrobatice. Sunt veselă, veselă, veselă, cu toate că la istorie am luat un 5 pentru neînvățare. Însă presimt că e prima și ultima dată când visul meu cel vechi are speranțe de realizare. Dinu a lipsit azi și asta m-a cam enervat. Restul, mare, mare bucurie determinată de Radu. 29 noiembrie 1959 (duminică) Dimineața, la demonstrație, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va mai călca pe la mine niciodată. Am mers În casă și am stat până la 1 noaptea. Ochii noștri s-au Întâlnit și s-au iubit, dar nici unul din noi nu a putut face vreun gest. În curând, mă va săruta. Presimt asta și, nu știu cum, dar aș vrea ca acea clipă, pe care am cântat-o mereu În scrierile mele, să fie cât mai târziu, ca să pot trăi acea minunată senzație după o lungă așteptare, dintr-o crudă dorință de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin grâu se mișcă tot felul de păsări: prepelițe, dropii, rațe sălbatice. Călcând cu luare-aminte, n-am observat că mă Îndepărtez de grup și că ceilalți nu se mai văd; foșnetul vieții din ierburi mă purta aiurea, când, deodată, am presimțit cum mă colindă fiorii unei spaime neînțelese; Încet, din ierburi, ceva cald m-a invadat, suind prin tălpi În sus spre genunchi, spre șolduri, În piept, În brațe, În creier: era spaima singurătății. M-am cutremurat și, cu precauție, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]