1,175 matches
-
școală. Au venit jandarmii sârbi, ne spune Pera cu respirația tăiată și se întoarce înapoi. în camera unde dormeam noi, ne aflam concentrați în acel moment cinci: eu, Petrașcu, Dumitriu, Borobaru și Vârlan. Știrea adusă de Pera ne-a năucit. Presimțirile lui Petrașcu... Nu știam ce să facem. Să ieșim în stradă și să fugim ni se părea primejdios, căci era Duminică, cu lume pe uliți și apoi cine știe dacă nu păzeau alți jandarmi la poartă. Dintr-un moment într-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ce-l urmăreau cu priviri plângânde. A schițat o mică fluturare de mână Cătălinei, care continua să strige: „Cănel...Cănel, vino!” Cu fiecare pas, cu fiecare strigăt al fetiței, parcă umerii Căpitanului se încovoiau mai mult, sub povara unor dureroase presimțiri..... îl priveam înmărmurită cum se depărta încet, încet până când gura fortului l-a înghițit. .......................... Într-un târziu am plecat tristă spre casă. Eram ruptă și zgâriată întrun mod îngrozitor. Dar cine se mai gândea la asta? Ceea ce nu știam atunci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
împreună. Umbra oftă și privi prin mine. Era vlăguită de arșița soarelui. Eu nu mai aveam umbră, ea nu mă mai avea pe mine. Nu cred că asta ți-ai dorit, spuse Umbra. Lucrurile nu merg cum trebuie aici și presimțirile mele nu sunt tocmai bune. Ar trebui s-o întindem cu prima ocazie. Să ne întoarcem amândoi în lumea din care-am venit. — Nu ne mai putem întoarce. Nici nu știu cum să procedăm. Tu știi? Deocamdată nu, dar o să încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
amestecul de registre discursive, prin traducerile fanteziste (de pildă, fostul raion Vânju Mare devine „Grand Vanjou”), prin specularea efectelor de burlesc, date de introducerea unor expresii și cuvinte străine în contexte insolite („La Grand Vanjou e vara pe trecute/ cu presimțiri prelungi de cabernet/ o, mon ami, mon frere, o, vere dragă/ să coborâm spre Corlățel încet/ sau să urcăm spre Rogova ensemble/ si vous voulez, dacă și ție-ți vine/ Gasconia aceasta cade-n toamnă/ hai s-o oprim, te
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
la tinerețe). În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
unui șantier și a oamenilor de aici, personaje construite maniheist, după canonul ideologic al epocii), elemente ale trilogiei de început fiind de regăsit în alte romane, publicate în anii ’80: Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimțirile (1989). Tendința de a imagina biografii exemplare este marcată prin punerea lor în contrast, sub aspectul vârstelor (implicând clasicul conflict între generații), al temperamentului sau al dimensiunii morale. Volumul de povestiri și nuvele Mărgele roșii (1984; Premiul pentru proză al
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
2002), D. abordează tema deportării sașilor după al doilea război mondial. SCRIERI: Doi ori doi, București, 1978; Oceanul, București, 1980; Podul, București, 1982; Mărgele roșii, București, 1984; Ursa mică, Cluj-Napoca, 1985; Tare ca piatra, București, 1987; Ursa mare, Cluj-Napoca, 1988; Presimțirile, București, 1989; Cherry din Dover - Cherry de Dover, ed. bilingvă, tr. Romanița Rusu și François Mattei, Brașov, 1992; Zgubilici și Scândurica - Kuschelkopf und Frauschen, ed. bilingvă, tr. Reimar-Alfred Ungar, Brașov, 1992; Hohote mari auzind, Brașov, 1995; Dincolo de Arania, Brașov, 1996
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine d’histoire” ș.a. Poetul este un pillatian pendulând între notația pastelistă grațios-caligrafică și fulgurația reflexivă. Catrenele și distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica privire înapoi se îngână cu beatitudinea clipei prezente, rezultatul fiind crearea unui univers feeric. Lumina lunii, albul de nea
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
era secretarul organizației locale a PNȚ. A murit după ce-a ieșit din penitenciar, cu decretul din 1964. Și mi-a zis: "Dumneata scapi mai repede, dar eu am să chinui mai mult, dar și eu am să scap". Avea presimțiri. "Dac-o da Dumnezeu, 'om mai scăpa, domn Profesor!" În Iași am stat vreo două luni, n-am stat mai mult. C. I.: Ce fel de oameni mai erau pe acolo? Ați avut timp să vorbiți cu ei, să-i
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și cunoștea politică și, drept să vă spun, datorită lui am devenit și mai rău din punct de vedere politic, m-am înrăit mai tare împotriva comuniștilor. Îmi zicea: "Nu-ți fie frică, noi o să scăpăm cât de curând!" Avea presimțirile astea și era om citit, profesor universitar, iar eu, drept să vă spun, doar școala militară, școala de 9 luni de zile de intendență, aveam noțiuni doar din aceste domenii, dar am avut ambiție. Eu am fost foarte ambițios din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pare destul dramatic că a trebuit să vă ascundeți, iar frica inoculată în anchetă și în detenție v-a însoțit toată viața. I. N.: Și am avut și noroc de Dumnezeu și de oameni înțelegători și cumsecade. Dar eu am presimțirile astea, că pe front câte cartușe s-au tras asupra mea și câte incursiuni am făcut noaptea, s-a tras cu mitraliera după mine, în rafale ca mătura, iar eu fugeam în zig-zag și un cartuș nu m-a atins
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pentru care te-au pedepsit zeii" (9.477-478)104*. Răzbunarea lui Ulise este o restaurare divină: "vedeai bine că un zeu îl ajută" (24.182)105*. Ulise este instrument al dreptății divine. El este însoțit din această cauză de multe presimțiri 106 de fulgerul lui Zeus107, de visul Penelopei (19.535-558)108*, de isteria pretendenților (20.345-357)109* și chiar de strănutul lui Telemah (17.540-547)110*. El se află într-o situație teoxenică foarte semnificativă 111. De fapt, așa cum bine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor se întretăiară. - Iată, domnișoară Céleste, o să ai de lucru, spuse el, zîmbind. Nu avea să uite niciodată zîmbetul acesta, care, într-o clipă, îi cucerise inima și îi cîștigase pentru totdeauna devotamentul. Să fi trăit ea încă de pe atunci presimțirea faptului că el avea să fie mîngîierea clipelor ei de pe urmă, viziunea supremă pe care o va duce cu ea la plecarea din această lume în care, în simplitatea ei, nu se mirase niciodată de absolut nimic? Abia în pragul
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
etalate, apoi bucuria nemărturisită că încă nu am ajuns în asemenea hal, după care, brusc, un junghi de teamă la gîndul că totuși s-ar putea ca într-o zi să ajung la fel. Din acel moment, sentimentul vulnerabilității și presimțirea temătoare a eventualei prăbușiri te pune în condiția prielnică a întîlnirii. La polul opus se află cel care, fiind încredințat că nimic nu poate să-i pună în primejdie traseul rutinei zilnice, este închis în repertoriul gesturilor cotidiene. E sigur
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
alege praful de rezerva de valută și aur a țării, agonisită cu greu sub Isărescu, neocomuniștii își vor vedea fluierând de treburi. Și atunci, înafara soluției Vadim sau a dictaturii militare nu se prea întrevede nimic! în toamna aceasta, am presimțirea sumbră că românii își semnează dacă nu condamnarea la moarte, în orice caz, ieșirea triumfală din zona de speranță și democrație. E de presupus că în fața amenințării cu înfometarea cea mai cruntă - pentru că aici am ajuns - vor apărea și alte
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
tânărului Dimov pe identificarea cu autoritatea și protecția Căpitanului ca substitut al paternității (p. 27). După ce a trecut și printr-o fază troțkistă, Leonid Dimov fie a jubilat într-o stare de libertate imaginară dezideologizată, fie a melancolizat dramatic la presimțirea nebuniei. Dezechilibrul s-a accentuat din pricini multiple, inclusiv datorită inconstanțelor sentimentale, adică infidelităților, astfel că în august 1953 îi putea mărturisi soției primejdia cu care îl amenință nebunia ca inamic viclean și perfid: „Mi-e teamă să nu răzbată
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
a început numărătoarea inversă, ticăitul care ne semnalează că au mai rămas doar cîteva zile dintr-un secol care, în realitate, se va termina abia peste un an. Frenezia sfîrșitului, panică proorocirilor ce așteaptă să se împlinească, nebunia milenariștilor, isteria presimțirilor, simpla curiozitate a plictisiților, blazarea scepticilor, toate acestea au început însă deja, sînt, mai precis, în plină desfășurare. Fie că disprețuim sau nu asemenea agitațiuni provocate de venirea anului 2000, sîntem inevitabil afectați de eveniment, de la inconveniența produsă de supraaglomerarea
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
trezi cu adevărat, încât de câte ori îi vedeam, aproape că nu-i mai vedeam dacă implori ceva rugându-te și-n același timp nu ai încredere în aproapele nu negi oare ceea ce dintotdeauna e treaz în toți și-azi doar vagă presimțire în fiecare, într-adevăr cel ce iubește deplin nu știe că iubește nu-i așa? SĂ FIE FIECARE MĂRTURISIRE dinspre o nesfârșire de abis un fâlfâit mai aproape de moarte, aici unde orice călătorie, orice pelerinaj este o nebănuită lăsare în
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
la tragedia vremurilor de război, de exemplu în poeziile „Июль 1914” („Iulie 1914”), „Молитва” („Rugăciune”), „Памяти 19 июля 1914” („În amintirea zilei de 19 iulie 1914”). Încă din iulie 1914, când abia se declarase Primul Război Mondial, ea avea o presimțire că vor urma timpuri foarte grele. Totuși, cu toate aceste presimțiri ale unor vremuri grele care aveau să vină, ea nu era deznădăjduită, ci spera într-o minune care să salveze Rusia. În septembrie 1917 publică volumul Белая стая (Stolul
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Iulie 1914”), „Молитва” („Rugăciune”), „Памяти 19 июля 1914” („În amintirea zilei de 19 iulie 1914”). Încă din iulie 1914, când abia se declarase Primul Război Mondial, ea avea o presimțire că vor urma timpuri foarte grele. Totuși, cu toate aceste presimțiri ale unor vremuri grele care aveau să vină, ea nu era deznădăjduită, ci spera într-o minune care să salveze Rusia. În septembrie 1917 publică volumul Белая стая (Stolul alb). Volumul nu a avut același succes răsunător ca cele precedente
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
lang="ro-RO"> subiecților genizați în realismul socialist, semnificata că ”distorsiune”, apar recurent termeni precum </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">elimina, confiscă, impune, exorcizează, ocultare, anxietate, spectru, neagră presimțire</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> etc. Și exemplele pot continua.</spân></spân></p> </spân></p> Ștefan Szonyi - Ecaterina Varga (sursa: Revista Artă) Cine are și cine nu
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
indivizilor.”(Popescu, 105)</spân></spân></spân></p> Discursul acestei lucrări prezentate ca fiind ”dedicată traumei totalitare” este și el marcat de termeni care sugerează preexistenta unui consens, si in acelasi timp, puternic încarcați afectiv, precum ”exorcizează, ocultare, anxietate, spectru, neagră presimțire” etc. </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times,șerif;"><spân style="font-size: medium;">Autoarea d</spân></spân><spân style="font-family: Times,șerif;"><spân style="font-size: medium;">iscută caracterul ”tulburător” al ”spectacolului alienării în care indivizii sunt dresați să asimileze nevoi
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
se mai poate stăpâni și își insultă soția. Victoria lui Iago este deplină. În noaptea care va urma, Rodrigo îl va ucide pe Cassio, iar Desdemona va muri și ea. În camera sa, Desdemona se pregătește de culcare. Chinuita de presimțiri negre, își amintește un cântec ascultat în copilărie, cântecul salciei. Asteptându-si soțul, tânăra femeie rostește o rugăciune, apoi adoarme. Otello vine hotărât să o ucidă pe aceea care i-a înșelat dragostea și încrederea. Nimic nu-l poate opri. Desdemona
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
de multe ori și pe ea, ca pe viitoarea mea soacră, pe femeia asta. Toate mergeau bine. Mai aveam doi ani ca să ies om cu pâinea în mână. Și deodată ai picat d-ta la Ciuleandra aceea. Am avut imediat presimțirea că are să mi se întâmple un rău mare din clipa din care v-am zărit apărând în cerdacul cârciumii. Apoi când ai intrat în horă și te-ai prins de Mădălina, am înțeles că de-aci îmi va veni răul
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]