1,205 matches
-
teafăr. Erai un prunc zdravăn, de aproape cinci kilograme; lumea stătea la coadă să te vadă, nu le venea să creadă că te-ai născut din carnea mea. Cuvintele acestea, amintindu-și-le, i-au dat întotdeauna fiori, adierea unei presimțiri, entuziasmându-l. Copil fiind, ori de câte ori se simțea împilat de gânduri, se apropia de maică-sa în orice loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și Catarinella îl înțelegea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora 19... și-acum e abia 18...! Ia stai, ia stai puțin... că am o presimțire...! Azi ce-i? Ei, ce-i azi! Azi e marți..., că marțea am cu cei de la et. II! (verifică într-un calendar de birou) Numai că azi nu e marți, zevzecule, și dacă nu-i marți ce poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Să fie aceasta una din formele de expresie care dă seama de limitele rostirii noastre? Cred că, pe un anumit interval, există o suprapunere între nerostit și ne-rostibil, pe seama lui încercându-și (și încurcându-și) talentul artiștii, unul din semnele presimțirii limitei putând fi neliniștea (având ca "maximă" angoasa). A avea dreptate dă seama de o rostire adecvată (la ce?) a realității sau de orientarea înspre dominație a unuia sau altuia dintre discursuri? Pentru cea de-a doua variantă a avea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
doresc! Pentru mine și pentru alții. Să nu mă întrebați însă cum arată o "existență trează"! * Într-un fel, sinuciderea are ceva autentic: dezvăluie o vocație. * Încerc aici o treptată dezvăluire de sens. Asta arată că m-am săturat de presimțiri, de convingeri întemeiate pe posibili. * Invidiez scrisul "firesc" al unor autori care îmi dau impresia că lucrurile nu puteau fi rostite altfel. E un scris ce devine "instituție", modalitate de rostire "oficială", ce creionează puncte de reper pentru existența unei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
bolilor ce încep să ne reorienteze atenția de la ceea ce se întâmplă în jurul nostru spre ceea ce se întâmplă în noi. În momentul în care începi să-ți resimți existența organică, naivul sentiment de libertate specific tinereții începe să fie împuținat de presimțirea apropierii limitei de netrecut. Când mă întreb cine va plânge după mine simt că ar trebui să devin mai bun cu ceilalți. Însă teama mea de necunoscutul morții îmi va putea fi anulată de povara a cât mai mulți apropiați
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că nu am citit toate lucrările relevante pentru tema abordată, raportat la aceste rânduri mă simt liniștit: prin ele epuizez zilnic subiectul propus, și anume sensul existenței proprii. Ele îmi asigură posibilitatea unei continue adecvări la sine, spărgând distanța oricărei presimțiri. * Sufletul este simbolul căutării, al dorinței noastre de sens. E unul din semnificanții majori pe care l-am conturat la capătul acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
îmi dă ghes să forțez așteptarea unei metanarațiuni cheie, care să centralizeze toată împrăștierea în diferite tipuri de fundamentări adusă de postmodernitate. Faptul că simt nevoia unei metapovestiri s-ar putea să fie mai curând un semn patognomonic decât o presimțire a viitorului. * Terorismul, prin faptul că dă un chip Răului, justificând pretențiile unora de a fi de partea Binelui, sprijină continuarea mentalității metafizice axată pe o viziune maniheistă specifică secolului XX. Cărăm după noi din secolul trecut această dorință de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rău decât greșelile care le-au motivat. Semn că teama noastră de lipsa ordinii este prea mare pentru a mai putea zări păcatele pe care le înfăptuim în numele unei pretinse justiții. Judecata (și pedeapsa) sunt păcate esențiale ale omenirii. Această presimțire a fundamentat succesul creștinismului. Însă distanța dintre ideal și ceea ce a realizat demonstrează imposibilitatea izbăvirii de acest păcat. * Odată cu inventarea parfumului tot ce este plăcut pe lume miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
neliniștea eroinei datorate întarzierii (șaptezeci și trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan, “dragostea ei de douazeci si mai bine de ani”, plecat la Dorna să cumpere oi. Așteptarea se transforma în bănuială, bănuiala în neliniște, neliniștea în presimțire și de aici decurg acțiunile ei. Munteanca își cunoaște barbatul asa cum știe semnele vremii. În aceste ceasuri de cumpănă, de căutare a adevărului despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei rămâne însă păstrarea tinereții, a iubirii. Tema fundamentala, axul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași semne și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă trecerea de la tristețe la rîsul „fără sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ea trăia și cînd, la despărțire spune poetul "ca un stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli, o tranzacție
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fie vii: "Decît în ceruri singur, mai bine în infern./ Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună", se referă la Casandra, nu la Veronica Micle! De mai bine de patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștiului și la ruinarea familiei. Acum presimțirile i se adevereau. În ultimii trei ani, cheltuielile și încă de cele mari au fost făcute, de Eminovici, în lanț: înmormîntarea lui Iorgu, în 1873, apoi trei mii de florini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună", se referă la Casandra, nu la Veronica Micle! De mai bine de patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștiului și la ruinarea familiei. Acum presimțirile i se adevereau. În ultimii trei ani, cheltuielile și încă de cele mari au fost făcute, de Eminovici, în lanț: înmormîntarea lui Iorgu, în 1873, apoi trei mii de florini cheltuiți de Aglaia și Harieta la băile de la Teplitz, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile sale preferate (Rimbaud și Baudelaire, Poe și Rilke, Ion Barbu și Arghezi, Urmuz și Tonegaru) îi amplifică însă vagele presimțiri ale cutremurului ce îi va răscoli, mult prea devreme, existența. Strict poetic, suprapunerea afinităților livrești peste această notă psihologică va avea drept rezultat revenirea constantă la o imagistică a revoltei imposibil de reprimat (și care, în opinia membrilor familiei, trebuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Frecvență Procent Da 250 62.5% Nu 105 26.3% NS/NR 45 11.3% Total 400 100.0% Dacă da, prin ce anume? Frecvență Procent prin vise 87 21.8% semne naturale 36 9.0% este vorba de o presimțire 91 22.8% pot fi ghicite prin practici speciale 26 6.5% NS/NR 160 40.0% Total 400 100.0% Răspunsurile prezentate mai sus demonstrează că, la nivel general, există o anumită idee despre ceea noi numim în termeni
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în divinație sunt importante chiar și obiectele abstracte. Care sunt acestea? Registrul celor ce se înscriu în această categorie poate varia de la voci sau glasuri care par a suna în ureche, vise, imagini fulgurante și fantasme, până la spirite sau simple presimțiri. În general, tot ceea ce apare în minte și nu are o reprezentare, un corespondent material sau o argumentare logică poate constitui obiect de divinație. Imaginile și întâmplările din vis au fost dintotdeauna materie primă pentru interpretări și previziuni. Tot ele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pierdeau în tavanul casei. Nu știu dacă a fost vis sau nu, da' eu de atunci am știut să spun rugăciunea" (I.A., 66 ani, Suceava). Alteori, vocile sunt cele care contează în actul prezicerii. Ele sunt atribuite fie unei presimțiri, fie unor ființe fantastice care vin de pe un alt tărâm. Sunt percepute uneori ca fiind mesaje directe ale divinității. Scrierile etnografice românești cuprind un întreg inventar de credințe în acest sens. Printre altele, se crede că nu e bine să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și nu arată mai nimic..." (E., 49 ani, Botoșani). Răspunsuri asemănătoare au fost obținute în majoritatea interviurilor efectuate. 13.2.2.2. Termeni psihologici Unele substantive sugerează prezența unui vocabular cu tentă psihologică în limbajul prezicătorilor: suflet, inimă, minte, gând, presimțire, presentiment, teamă, angoasă, răbdare, concentrare, relaxare etc. Trebuie spus că limbajul este cu atât mai psihologizant cu cât nivelul studiilor subiecților investigați crește. La fel se întâmplă și în cazul "explicațiilor" construite pe baza ședințelor divinatorii. Ele pot deveni destul de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
De asemenea, abundent. De aceea, Calcareea carbonică, aparținând miasmei tuberculinice, vindecă această problemă. Hidrocel idiopatic. Probleme prostatice în cazurile în care există pierderi mici de lichid seminal sau prostatic, câteodata apărând epuizare. Acești pacienți trăiesc în mâhnire, cu depresii, cu presimțiri triste, digestie dificilă, pierderi de energie, goluri de memorie. Aspect livid sau cenușiu, apetit deseori vorace, ca și cum organismul cere mai mult decât poate procesa și în final apar tulburări gastrice, până când organismul eșuează să mai facă față într-o manieră
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
ca amidonul, palpitații, lipotimie și lipsă de vitalitate, bufeuri la față, vertij, țârâituri în urechi, răgușeală, tuse spasmodică, uscată și gâdilitoare și în final, se dezvoltă o adevărată condiție tuberculinică. Deseori sunt foarte triste, anxietate cu tristețe, plin de fantezii, presimțiri cu multă frică, sensibilitate extremă, nervozitate și iritabilitate, tendință să plângă. Menstruații roșu-strălucitor sau colorate deschis și apoase. Câteodată întâlnim greață și vomă, scaune frecvente ca o golire a intestinului, cu diaree și dizenterie, transpirații reci ale frunții, dar flux
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în acest capitol vom analiza un domeniu aproape complet neglijat, cel al metalimbajului cuvintele și expresiile care pot releva adevăratele atitudini ale unei persoane. Ca și limbajul trupului, și metalimbajul poate trezi "sentimentul instinctiv", "intuiția", "cel de-al șaptelea simț", "presimțirea" că vorbitorul nu spune ceea ce gândește. Deși metalimbajul constituie încă o zonă neclară a comunicării interpersonale, capitolul de față încearcă să simplifice multe din cuvintele, locuțiunile și expresiile de bază, pe care majoritatea dintre noi le folosim pentru a comunica
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și pietre aprinse și nicidecum ,,pietre prea scumpe”. Iar în tăblița 57 care povestește incinerarea lui Ili în Sarmise-tuzo se spune: ,,Cel care a ținut Calea Dreaptă sau a dreptății s-a dus să locuiască în Cetatea Vieții/Luminii... Am presimțirea că chipul minunii va merge să se adu-ne în credință. Să luăm aminte că micul get va merge să locuiască la unicul Zabe-lo’’. În tăblița 59, se scrie despre neamul geților și a tracilor că țin ,,dreapta credin- ță
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mecanic, iar finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că el reglează conștientizările, că intervine în determinarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la tinerețe). În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]