1,380 matches
-
regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive folosite de către reprezentanții unui curent filosofic vor reprezenta întotdeauna repere valoroase ale identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică și societate, iar cazul Baudrillard pe care îl avem în atenție este un exemplu potrivit pentru a arăta cum un filosof poate contopi în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea. De altfel, mă voi ocupa de circumscrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt evaluate și în funcție de cât prestigiu sau semnificație socială conferă cumpărătorului. Mike Gane comentează raportarea lui Baudrillard la conceptele dominante de valoare de întrebuințare și de schimb ca o critică la adresa lipsei de radicalitate a teoriilor marxiste, încă încapsulate în presupozițiile gândirii occidentale: "poziția lui Baudrillard este aceea că întreaga teorie a valorii de întrebuințare și a valorii de schimb este prinsă în presupozițiile culturale ale capitalismului: Marx nu a fost suficient de radical"402. În aceeași măsură, Baudrillard vrea să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întrebuințare și de schimb ca o critică la adresa lipsei de radicalitate a teoriilor marxiste, încă încapsulate în presupozițiile gândirii occidentale: "poziția lui Baudrillard este aceea că întreaga teorie a valorii de întrebuințare și a valorii de schimb este prinsă în presupozițiile culturale ale capitalismului: Marx nu a fost suficient de radical"402. În aceeași măsură, Baudrillard vrea să demonstreze că tradiția occidentală este marcată de respingerea unui alt tip de logică, cea a schimbului simbolic, pe care el vrea să o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretării. Baudrillard observă această impregnare a postulatelor tradiției în însăși gândirea lui Marx, care, de pildă, reține conceptul de "Natură" din ideologia Iluminismului: "el rămâne în fantasma moralizatoare a unei Naturi care trebuie cucerită"404. În aceeași măsură, și alte presupoziții ale teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu poate fi, pentru noi și astăzi, decât violentă și catastrofică, deoarece ea rezultă din eșecul sistemului de explozie și expansiune care a caracterizat Occidentul de câteva secole"431 (s.a.). Sublinierea eșecului societății precedente susține ideea rupturii sale definitive de presupozițiile ei metafizice, astfel încât Baudrillard insistă în majoritatea textelor sale din această perioadă să precizeze că asistăm la noi condiții și fenomene sociale care determină condiții diferite de producere a enunțurilor, și că există o semnificativă graniță între societatea modernă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
răsfrânge aceeași dorință de exterminare a semnificațiilor obișnuite, de realizare a unei rupturi în limbaje și categorii. Baudrillard își axează această perspectivă pe două moduri diferite de a privi realitatea 507: o viziune confortabilă asupra realității, care se bazează pe presupoziția că unei idei îi corespunde, în general, un referent real (această înțelegere a realității se întemeiază pe conceptele de sens și decodificare), și o viziune periferică realului ("excentrique au réel"), în care ideile nu reprezintă decât o iluzie sau un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de foarte mulți gânditori, Wittgenstein, de exemplu, considerând că filosofia este, însă, "o luptă împotriva vrăjirii intelectului nostru cu mijloacele limbajului nostru"558. În postmodernism, dimpotrivă, exacerbarea limbajului este o componentă de bază a teoriilor sale. Efortului de demascare a presupozițiilor și prejudecăților gândirii occidentale, precum și căutării limitei de la care se poate pune problema filosofiei ca episteme, îi sunt asociate în mod clasic, de acum, numele și scrierile lui Jacques Derrida. Universul nietzschean unde nu există fapte, ci doar interpretări, este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sine însuși: "limbajul nu este niciodată real. Chiar și atunci când pare că desemnează lucruri, el de fapt realizează acest lucru urmând căi ireale, eliptice și ironice"560. Baudrillard crede că învestirea limbajului cu funcția de a desemna lucruri este o presupoziție care trebuie deconstruită, el nefiind decât un joc al semnelor care trimit la ele însele. Pasiunea pentru artificial și iluzie transpare de fiecare dată într-o utilizare liberă a limbii, "în jocul spiritual al scriiturii" și dispare doar atunci când limbajul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul de abordare a postmodernismului în funcție de alte concepte ordonatoare. Astfel, linia conceptuală modernitate postmodernitate a condus cercetarea în centrul disputelor privind relaționarea, continuitatea sau discontinuitatea dintre cei doi termeni, disputa Habermas Lyotard fiind doar un exemplu al complicatelor perspective și presupoziții implicate de aceste delimitări. Accentul diferit pus pe prefixul "post-" trimite la orientări diferite ale interpretării, astfel încât un istoric al receptării acestuia ne-a evidențiat un set important de direcții ale analizei. Teoretizările întreprinse în acest sens de Bell, Lyotard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pildă, discursul de tip feminist). Dincolo de aparența jocurilor verbale (care este o obiecție ce nu a fost adresată doar filosofilor postmoderni), postmodernismul a ridicat un număr semnificativ de întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
spune despre dragoste: "este însăși a mea viață care curge pe pământ, căci iubirea și viața-mi nu sunt lucruri osebite"89. Or, confesiunea poetului constituie, cred, un argument suficient de convingător, ce creditează o dată în plus, mai mult decât presupozițiile psihanalizei, concepția lovinesciană despre personalitatea eminesciană, a cărei configurație e determinată de erotism. Revenind la problema impactului social al poeziei lui Eminescu, ce justifică în bună măsură fenomenul constituirii mitului eminescian, Lovinescu considera că receptivitatea publicului se explică atât prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui teoretice, Lovinescu lasă impresia că ar fi însă tributar, în practica literară, tot concepției clasiciste, câtă vreme psihologia "eroului" său (cu suflet unitar și contradictoriu) admite o explicație de tip raționalist, ce pretinde a spulbera prejudecata "inefabilului" sufletesc, pernicioasele presupoziții metafizice. Măcar în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
printr-o mai mare flexibilitate și adaptabilitate la cerințele, nevoile și interesele cursanților, instruirea/formarea realizându-se într-un cadru mai puțin formalizat, prin metode și tehnici adecvate, în contexte non-formale și informale diverse. Considerată a fi „un ansamblu de presupoziții sau ipoteze” (Brookfield, 1986), „un set de îndrumări” (Merriam și Caffarella, 1991), „o filosofie” (Pratt, 1993) sau „o teorie comprehensivă a educației și formării adulților” (Knowles, reputat specialist în educația adulților), andragogia este „arta și știința de a-i ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu economie de timp și efort. Jarvis (1995) trece în revistă trei abordări ale predării în educația adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
tc "Modelul Knowles (1970)" Knowles și-a structurat modelul pe baza filosofiei sale andragogice, o filosofie axată pe asumpții ca: adulții se bazează pe autodirecționare; își folosesc experiența ca resursă pentru învățare; doresc o aplicare imediată a ceea ce învață. Aceste presupoziții implică autodiagnoza nevoilor de învățare, participarea/implicarea în planificare și în experiențele de învățare și autoevaluare. Datorită identificării nevoilor și definirii obiectivelor, Knowles se potrivește mai degrabă acțiunilor unui program tradițional. Analiza nevoilor se face prin metode diferite la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
printr-o mai mare flexibilitate și adaptabilitate la cerințele, nevoile și interesele cursanților, instruirea/formarea realizându-se într-un cadru mai puțin formalizat, prin metode și tehnici adecvate, în contexte non-formale și informale diverse. Considerată a fi „un ansamblu de presupoziții sau ipoteze” (Brookfield, 1986), „un set de îndrumări” (Merriam și Caffarella, 1991), „o filosofie” (Pratt, 1993) sau „o teorie comprehensivă a educației și formării adulților” (Knowles, reputat specialist în educația adulților), andragogia este „arta și știința de a-i ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu economie de timp și efort. Jarvis (1995) trece în revistă trei abordări ale predării în educația adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
tc "Modelul Knowles (1970)" Knowles și-a structurat modelul pe baza filosofiei sale andragogice, o filosofie axată pe asumpții ca: adulții se bazează pe autodirecționare; își folosesc experiența ca resursă pentru învățare; doresc o aplicare imediată a ceea ce învață. Aceste presupoziții implică autodiagnoza nevoilor de învățare, participarea/implicarea în planificare și în experiențele de învățare și autoevaluare. Datorită identificării nevoilor și definirii obiectivelor, Knowles se potrivește mai degrabă acțiunilor unui program tradițional. Analiza nevoilor se face prin metode diferite la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
publice europene. Actorii și puterea lor de decizie (Mirela State) 75 1. Sinteza principalelor linii teoretice 79 2. Statele membre ca executante 86 3. Statele membre ca decidente 91 Bibliografie 98 Reforma formulării politicilor publice Între schimbarea premiselor și schimbarea presupozițiilor (Florin Bondar) 101 1. Contextul conceptual european al modernizării administrațiilor publice centrale 105 2. Reforma formulării politicilor publice În România 110 3. Consecințele raportului dintre premise și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publice 122 Bibliografie 126 PARTEA A IIAtc "PARTEA
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
91 Bibliografie 98 Reforma formulării politicilor publice Între schimbarea premiselor și schimbarea presupozițiilor (Florin Bondar) 101 1. Contextul conceptual european al modernizării administrațiilor publice centrale 105 2. Reforma formulării politicilor publice În România 110 3. Consecințele raportului dintre premise și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publice 122 Bibliografie 126 PARTEA A IIAtc "PARTEA A II‑A" O perspectivă asupra plăților informale În sectorul de sănătate din România (Bogdan Lăzărescu, Laurențiu Mihai) 131 1. Corupția În sistemul de sănătate 132 2. Scurte
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unei ipoteze de lucru În ceea ce privește posibile demersuri de eficientizare a procesului de decizie și de elaborare și implementare a politicilor publice la nivel național. Ultimul studiu din această parte a volumului („Reforma formulării politicilor publice - Între schimbarea premiselor și schimbarea presupozițiilor”, semnat de Florin Bondar), susține autonomia procesului politicilor publice față de reflexele administrative ale unor Încercări de eficientizare a activității organizațiilor reprezentante ale administrației publice centrale. Studiul aduce În discuție câteva dintre aceste reflexe legate de unele măsuri de reformare a
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
aduce În discuție câteva dintre aceste reflexe legate de unele măsuri de reformare a administrației publice centrale. Astfel, se susține că o reformare a formulării politicilor publice la nivelul administrației publice nu poate fi reală dacă nu Începe cu modificarea presupozițiilor care o fundamentează. Acest demers nu poate fi unul administrativ, ci unul care are În vedere natura relației dintre stat și contribuabil. În acest context, sunt discutate implicațiile pe care le poate avea, la nivelul administrației centrale, introducerea documentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
le poate avea, la nivelul administrației centrale, introducerea documentelor de politici publice și a planurilor strategice. Lucrarea descrie o parte dintre riscurile pe care le poate Întâmpina inițierea unor măsuri de reforme, În condițiile lipsei asumării constante și consecvente a presupozițiilor pe care se fundamentează aceste reforme. A doua parte a volumului cuprinde analize și date referitoare la câteva cazuri de politici publice inițiate la nivelul instituțiilor administrației publice. Aceste lucrări se subsumează unor abordări teoretice diferite, ce oferă totodată un
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dacă prin politici publice Înțelegem activitățile ce au ca scop furnizarea de bunuri publice, atunci statul va apărea ca un tip specific de instituție ce furnizează politici publice. Această inversare a raportului poate fi motivată suplimentar, dacă ținem cont că presupoziția hobbesiană implicită, conform căreia singurul sistem fezabil de distribuție al autorității este unul monocentric, este complet nejustificată. În acest moment, discuția cu privire la rolul statului În furnizarea de bunuri publice necesită o nuanțare. Dacă, la un nivel generic, este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]