19,087 matches
-
și noile generații vor avea mentalități desprinse de cele tributare trecutului și chiar în mod sensibil îmbunătățite. Avem nevoie de oameni noi, la timpurile care vin peste noapte, dar nu de genul celui dorit de comunism sau nazism... Nu am pretenția că această carte va îndrepta lucrurile în România, care merg atât de rău. O societate perfectă nu există încă și nici nu se prefigurează la orizont. De aceea ne vom confrunta în continuare cu obstacole și primejdii, cărora trebuie să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sine. Chiar religia presupune anumite eforturi și demersuri de instruire iar prin acestea omul deprinde sensul moralității, despre care același autor spunea că reprezintă „un respect constant al anumitor convenții sociale și de represiune permanentă a impulsurilor egoiste.” Nu avem pretenția ca toți parlamentarii și consilierii locali să fie profund religioși. Problema credinței religioase este destul de delicată și nu poate fi dezbătută «în mod palpabil». Dar ei trebuie să aibă suficientă cultură, îndeosebi politică pentru a-i convinge pe cetățeni de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca să-ți pui picioarele pe el, poziția picioarelor în timpul lecturii este de maximă importanță, întinzi picioarele pe masă, peste dosarele nerezolvate. Dar nu ți se pare o lipsă de respect? De respect, firește, nu față de munca ta (nimeni nu are pretenția să judece performanța ta profesională; să admitem că obligațiile tale sunt în mod regulat inserate în sistemul activităților neproductive care ocupă mare parte din economia națională și mondială), ci față de carte. E și mai rău dacă aparții - prin forța lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cartea pierdută, determinarea gusturilor Ludmilei. — Romanul pe care aș dori cel mai mult să-l citesc în acest moment - explică Ludmila - ar trebui să aibă ca forță motrice numai dorința de a istorisi, de a acumula povestiri peste povestiri, fără pretenția de a impune o viziune asupra lumii, ci doar de a mă face să asist la creșterea lui ca de plantă, într-o învălmășeală de ramuri și frunze... Cu asta ești imediat de acord: lăsând la o parte paginile sfâșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai povestesc pe larg peregrinările perplexe ale avionului nostru, a cărui rută a continuat să sară de la un turn de control la altul, dat fiind că nici un aeroport nu era dispus să ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
științe literare și arte, muzeul, biblioteca, monumentele cu administrațiile lor, teatrul, cinematograful, televiziunea, ziarele. Dacă-și închipuie că mă pot opri, invocând respectul față de cultură, se înșeală. E rândul structurilor economice care de prea multă vreme continuă să-și impună pretenția demodată de a ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fie independentă, așa că o lăsă să se dezbrace singură și să-și pună noua cămașă de noapte pe care i-o cumpărase domnul J.L.B. Matekoni. N-avea culoarea potrivită, observă Mma Ramotswe, dar fusese aleasă de un bărbat, așa că ce pretenții poți să ai? — Te simți bine aici, Motholeli? o întrebă ea. — Sunt foarte fericită, răspunse fetița, fiecare zi din viața mea e mai frumoasă decât cea dinainte. Mma Ramotswe o înveli și o sărută pe obraz. Apoi stinse lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spus lumii. - Anatol, pune banii în bancă, i-am zis într-o zi. Ai să-i fituiești pe toți într-o săptămână. - Am fost... Am fost acolo în centru, la chestia aia de sticlă, a venit o don’șoară, avea pretenția să-i completez formulare, să-i arăt buletinul, să mai scriu nu știu ce... Semnătura mea e prea prețioasă pentru toate fleacurile lor. Să mă legitimez? S-arăt că m-am născut? În fața unor dobitoci de funcționari? Să mă explic lor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aia alături de doamna Pârvulescu? Nici acum să nu aibă, biata femeie - hohotește discret - ...biata femeie liniște? Nu-i ajunge cât i-a mâncat sufletul, cât i-a nenorocit zilele? S-o lase-n pace în suferința ei, pramatia aia cu pretenții, dragă... Bine că n-a mai trăit să dea divorț, să se vadă acoperită de rușine la bătrânețe. Mă duc să beau o cafea, parcă am așa o ceață pe ochi, îmi scade tensiunea, cred că e o cădere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zi, la vreo șaizeci și ceva, poate, să mă opresc și să mă gîndesc la viața mea, descoperind mult prea tîrziu că m-am mărginit să fiu sclava unui bărbat și a cîtorva sentimente. M-am născut liberă și am pretenția să mă simt În continuare liberă, indiferent de orice... - Chiar dacă prin asta vei pierde tot ce iubești mai mult? voi să știe el. Ea Încuviință cu hotărîre: - Chiar și așa. Asta fusese ultima propoziție pe care o rostiseră. Rodrigo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un nasture pe jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime, signor ministro!" aproape că trîmbiță pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crezi că vorbești chiar cu Excelența-sa în persoană. Preocuparea față de alcătuirea regenței fusese serioasă și Mihai Mihail a aflat pînă la urmă taina-tainelor, Basarab Cantacuzino voia să intre în triumvirat măcar cu titlul de consolare, el însuși putînd ridica pretenții mari, chiar foarte mari, o dată ce Ferdinand se dusese în lumea celor drepți și tronul era gol. Gol. Poate că ar fi reușit dacă n-ar fi fost chiar atît de comod, să nu spunem leneș sau trîndav. Nu-i trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa ceva, o băutuhră bună făcută în casă. Îmi place să thrăiesc modest, domnule dihrector, modest și după canoane băthrînești. Sînt vehrificate!" Era una din metodele sale absolut originale de a face praf un vizitator. El, marele Basarab Cantacuzino, prințul cu pretenții îndreptățite de a fi recunoscut în orice clipă principe domnitor, se purta ca un boiernaș de țară, un gospodar din alte vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu aveau habar de el în relație cu acțiunile și planurile lor. Probabil că tinerilor complotiști nici nu le surîdea să se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui lupul de pază la mioare, nu altceva! Punctul slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
paralel (TLR) d) Vizare paralelă Este folosită la aparatele pentru publicul larg. Singurul avantaj este acela că vizorul este luminos, însă nu putem controla claritatea imaginii. Acest tip de vizare este folosit la majoritatea aparatelor pentru amatori, unde nu există pretenții deosebite privind controlul focalizării. La unele aparate din generațiile mai vechi, acest sistem de vizare are atașat un telemetru pentru focalizare precisă (figura 2.26). Fig. 2.26. Sistemul de vizare paralelă Pentru a avea un control cât mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Caseta de film pentru aparatul Hasselblad 2.6. Dispozitive auxiliare și accesoriitc "2.6. Dispozitive auxiliare și accesorii" O cameră fotografică pentru amatori este o cutie compactă cu puține butoane și accesorii, ce asigură realizarea facilă a unei fotografii fără pretenții. Dacă fotograful dorește să controleze cât mai mulți parametri ai fotografierii, atunci el trebuie să se orienteze către o cameră care să îi ofere această posibilitate. Un aparat de fotografiat profesional reprezintă un ansamblu de componente, fiecare având funcționalități precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
față unor astfel de cerințe. Cu timpul, descoperi că în spatele catedrelor de la liceu se aflau oameni ca toți oamenii, profesori ca oricare alții, doar că aveau un standard al exigențelor căruia eleva Leon trebuia să i se supună. Rezultatul acestor pretenții fură notele mai mici cu care Luana se învăță ca măgarul cu bătaia. Pasionată de literatură, lua note bune la limba română și în general la materiile mai puțin bazate pe științele exacte. Nu-i plăcea matematica, doi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era el ori nu intuise corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial era faptul că Marc se pricepea, al naibii de bine, s-o plictisească. Luana îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acum înainte, nu aveau altă soartă decât aceea de a se rostogoli în adânc sau de-a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana nu mai reuși să-și ascundă disprețul pe care-l simțea. Avu pretenția absurdă să i se adreseze cu "Să trăiți, șefa!" Însăși madam Cordel își cocoșase spinarea aplecându-se slugarnic ani de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă din nou holul, către o altă încăpere, probabil bucătăria. Îmi va oferi o cafea, presupuse Carmina și fără să fie încordată, se lăsă la voia întâmplării. Sidonia Trofin era o femeie cu pretenții de mare intelectuală. Avea o părere extrem de bună despre propria sa persoană. De aceea, față de semenii din jur, nutrea un dispreț categoric, greu de disimulat. Motiv pentru care intra adesea în conflict cu oamenii, se plângea că este neînțeleasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschidea ochii prietenelor ei asupra lui Ovidiu, el reprezenta un punct de atracție și, dacă era cazul, cu dragă inimă accepta să medieze un schimb de scrisori, ori mai mult, înțelegeri pentru o întâlnire sau o comunicare telefonică. Firește avea pretenția să fie și ea un pion important, să cunoască adică, în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din fața este plasată de fapt într-o parte, unde s-a turnat și o alee cu pietriș, ca loc de parcare, iar fațadă lungă are ferestre acolo unde odinioară erau uși. Acestea dau spre o grădină plăcută privirii, lipsită de pretenții, cu o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a fost construită o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu avea argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace bine pocher și canasta și sa bea din vinul notarului până cădeau sub masă. De ultima sarcină se achitau chiar cu asupra de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aceea, cuvântul „geniu” mai spunea ceva. Cu atât mai mult dacă era Însoțit de aura tulburătoare și dostoievskiană a epilepsiei, un certificat de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest. Acela, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mici pentru că cine vrea să fie evreu În ziua de azi? Rămân chiar locuri libere, măcar că ce versuri frumoase are. La Judecata de Apoi e concurență mare Întrucât fetele plecate la lucru În Italia, și chiar centuristele de la noi, emit pretenții. E greu să alegi când Își povestesc siviurile. Nepotu' meu, așa păcătos cum e, are Însă și principii. Nu face nici o concesie În cazul Lui, al Fecioarei, al Fiului și al Evangheliștilor. Aici e cu credință și cu știință. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]