1,315 matches
-
nu putea submina relațiile austro-franceze în special că Austro-Ungaria era deja în mod oficial un aliat al Germaniei. Arhiducesa, în vârstă de aproape 30 de ani, făcea figura unei fete bătrâne și era puțin probabil că va găsi un alt pretendent în afară de vărul ei. Ea n-a putut decât să accepte. La 5 noiembrie 1896, la Viena, Maria Dorothea s-a căsătorit cu Philippe, Duce de Orléans, fiul cel mare al Contelui Philippe de Paris și a soției acestuia, Prințesa Marie
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. Baiazid a reușit în schimb să slăbească puterea voievodului muntean anexând Dobrogea și acordând sprijin activ unui pretendent la tronul Valahiei, Vlad I. Mircea cel Bătrân a avut nevoie de doi ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige controlul complet asupra voievodatului. Regele ungar Sigismund a organizat în 1396 o cruciadă împotriva otomanilor. Armata cruciată era compusă în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
din 1837 cu fiul cel mare al regelui Ludovic Filip al Franței, Ferdinand Philippe de Orléans. A fost mama viitorului Conte de Paris și a Ducelui de Chartres. Descendenții ei includ pe actualul Conte de Paris ca și pe actualii pretendenți la tronurile Franței și Italiei și pe regii Spaniei și Belgiei. Născută la Schloss Ludwigslust, ea a fost singura fiică a lui Frederick Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin (1778-1819) și a celei de-a doua soții, Karoline Luise de
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
Frederic al IV-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a soției sale, Hedvig Sophia a Suediei, fiica regelui Carol al XI-lea al Suediei. A devenit duce încă din copiărie după decesul tatălui său în 1702 și întreaga viață a fost pretendent la tronul Suediei ca moștenitor "pro forma" al regelui Carol al XII-lea. Ca tată al Țarului Petru al III-lea al Rusiei, el a fost strămoșul pe linie paternă al tuturor împăraților Rusiei după Caterina a II-a. Karl
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
lipsea simțul responsabilității pentru a fi un moștenitor adecvat la tron. La moartea în 1718 a unchiului din partea mamei și totodată vărul său de gradul al doilea, Carol al XII-lea al Suediei, Ducele Karl Frederic a fost prezentat ca pretendent la tron. Totuși, mătușa lui Ulrica Eleonora (1688-1741) a reușit să smulgă tronul pentru ea, susținând că sora ei mai mare nu a "dobândit acordul puterilor parlamentare" pentru căsătoria ei cu tatăl Ducelui Karl, în conformitate cu legile de succesiune stabilite în
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
centrul Italiei în 1831. În relațiile externe, el l-a recunoscut pe regele Ludovic-Filip al Franței, care a venit la putere în urma Revoluției din Iulie din 1830. De asemenea, s-a aliat cu carliștii din Spania. În 1834, unchiul său, pretendentul carlist Carlos al V-lea, l-a numit pe Carol Louis infante al Spaniei. De asemenea, el a stat și alături de cauza miguelistă din Portugalia (fostul rege Miguel I al Portugaliei a fost vărul său primar). În anul 1833, după ce
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
afla în ducat, Carol stătea puțin timp în capitală preferând să rămână la țară, în Marlia. În 1845, fiul său s-a căsătorit cu Prințesa Louise Marie Thérèse d'Artois, o fiică a ducelui de Berry și singura soră a pretendentului legitimist francez, Contele de Chambord. În urma nemulțumirii generale, a început să se formeze o mișcare liberală în Lucca, unde au existat în 1847 o serie de demonstrații, culminând în luna iulie printr-o revoltă pe scară largă. La început Carol
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
Torino pentru a fi instruit în arta militară. A primit comanda în armata piemonteză cu rangul de căpitan de cavalerie. La 10 noiembrie 1845, Ferdinando Carlo s-a căsătorit cu Louise Marie Thérèse a Franței (1819-1864), sora mai mare a pretendentului legitimist la tronul Franței, Contele de Chambord. Ceremonia a avut loc la Schloss Frohsdorf în apropiere de Lanzenkirchen în Austria. Cuplul a petrecut luna de miere la Üchendorff apoi în Anglia. Ferdinando Carlo și Louise Marie Thérèse au avut patru
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
(7 septembrie 1868 - 25 octombrie 1949) a fost fiica cea mare a lui Carlos, Duce de Madrid, pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea și a primei soții, Prințesa Margherita de Bourbon-Parma. Blanca a fost membră a Casei de Bourbon și Infanta a Spaniei prin naștere. În 1889 s-a căsătorit cu Arhiducele
Infanta Blanca a Spaniei () [Corola-website/Science/324055_a_325384]
-
că regele Haosului, Swayvill, a murit. El se grăbește să ajungă la înmormântare unde află că, în urma unui șir de asasinate care au avut loc în ultima vreme, el a ajuns pe a treia poziție în ceea ce privește succesiunea. În timp ce cei doi pretendenți care îl preced mor și ei în mod misterios, Merlin se trezește pus în fața mai multor probleme: Jurt - fratele vitreg care încercase să îl asasineze de atâtea ori - îi propune un armistițiu, un vechi prieten îi face cunoscută prezența unui
Prințul Haosului () [Corola-website/Science/324177_a_325506]
-
fiul lui Corwin, Merlin, care se trezește de asemenea în mijlocul unor conspirații dintre care unele îi doresc moartea, iar altele caută să îl protejeze. Abia în ultimul volum al ciclului este revelat faptul că, datorită seriei interminabile de asasinate printre pretendenții la tronul Haosului, Merlin este în postura de a deveni rege odată cu moartea lui Swayvill. Astfel, dacă primul ciclu se încheie cu înscăunarea unui rege al Amberului, cel de-al doilea are un final în oglindă, aducând un nou rege
Prințul Haosului () [Corola-website/Science/324177_a_325506]
-
Jaime de Borbón y de Borbón-Parma, numit Duce de Madrid și cunoscut în Franța drept Jacques de Bourbon, Duce de Anjou (27 iunie 1870 - 2 octombrie 1931) a fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Jaime al III-lea și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Jacques I. Jaime a fost singurul fiu al lui Carlos, Duce de Madrid și a soției sale, Prințesa Margherita de
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
Borbón y de Borbón-Parma, numit Duce de Madrid și cunoscut în Franța drept Jacques de Bourbon, Duce de Anjou (27 iunie 1870 - 2 octombrie 1931) a fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Jaime al III-lea și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Jacques I. Jaime a fost singurul fiu al lui Carlos, Duce de Madrid și a soției sale, Prințesa Margherita de Bourbon-Parma. S-a născut la Vevey în Elveția; a fost botezat la La
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
în Bătălia de la Liaoyang și Bătălia de la Vafangon. A călătorit mult, în special în Indochina unde s-a împrietenit cu Guvernatorul General, Paul Doumer, viitorul președinte al Republicii franceze. La 18 iulie 1909, Jaime i-a succedat tatălui său că pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Că pretendent carlist la tronul Spaniei deținea numele de Jaime al III-lea însă a utilizat titlul de "Duce de Madrid". Că pretendent legitimist la tronul Franței deținea numele de
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
de la Vafangon. A călătorit mult, în special în Indochina unde s-a împrietenit cu Guvernatorul General, Paul Doumer, viitorul președinte al Republicii franceze. La 18 iulie 1909, Jaime i-a succedat tatălui său că pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Că pretendent carlist la tronul Spaniei deținea numele de Jaime al III-lea însă a utilizat titlul de "Duce de Madrid". Că pretendent legitimist la tronul Franței deținea numele de Jacques I însă a utilizat titlul
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
special în Indochina unde s-a împrietenit cu Guvernatorul General, Paul Doumer, viitorul președinte al Republicii franceze. La 18 iulie 1909, Jaime i-a succedat tatălui său că pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Că pretendent carlist la tronul Spaniei deținea numele de Jaime al III-lea însă a utilizat titlul de "Duce de Madrid". Că pretendent legitimist la tronul Franței deținea numele de Jacques I însă a utilizat titlul de "Duce de Anjou". Jaime de
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
Jaime i-a succedat tatălui său că pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Că pretendent carlist la tronul Spaniei deținea numele de Jaime al III-lea însă a utilizat titlul de "Duce de Madrid". Că pretendent legitimist la tronul Franței deținea numele de Jacques I însă a utilizat titlul de "Duce de Anjou". Jaime de Borbón a trait o parte din timp la Paris unde avea un petic de pământ în arondismentul 8. Acolo a murit
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
vârsta de 61 de ani, la câteva zile după ce s-a împăcat cu verișorul sau, fostul rege constituțional exilat Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Unchiul său Alfonso de Borbón în vârstă de 82 de ani i-a succedat că pretendent legitimist la tronul Franței și că pretendent carlist la tronul Spaniei.
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
zile după ce s-a împăcat cu verișorul sau, fostul rege constituțional exilat Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Unchiul său Alfonso de Borbón în vârstă de 82 de ani i-a succedat că pretendent legitimist la tronul Franței și că pretendent carlist la tronul Spaniei.
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
care aceștia o dețin. Povestea se complică când Fiica Împăratului (Manuela Harabor) se îndrăgostește de un oarecare Voinic (Adrian Păduraru), Zmeul cel mai Zmeu punându-i gând rău Voinicului pentru a rămâne el cu prințesa. În vâltoarea evenimentelor apar alți pretendenți la tronul Împărăției Lumii, dar și la mâna prințesei, Gâtlej Uscat (Horațiu Mălăele) și Burta (Mitică Popescu). Filmul a fost vizionat de 1.209.588 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat
Secretul armei secrete () [Corola-website/Science/324321_a_325650]
-
, cunoscut ca și Robert al II-lea (n. aprox. 1054 - d. 3 februarie 1134) a fost duce al Normandiei în perioada anilor 1087 - 1106, fiul cel mare al lui Wilhelm Cuceritorul, pretendent repetat pentru tronul Angliei și unul dintre conducătorii Primei Cruciade. Robert a fost cel mai mare fiu al lui William Cuceritorul, rege al Angliei și duce al Normandiei și a Matildei de Flandra. Se presupune că Robert sa născut în
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
cu un lup în mijlocul unei furtuni feroce și o seduce hipnotic, apoi o violează și o mușcă pe Lucy Westenra, cu care locuia Mina în timp ce Jonathan este în Transilvania. Deteriorarea sănătății lui Lucy și modificarea comportamentului îi determină pe foștii pretendenți la mâna lui Lucy Quincey Morris și dr. Seward, împreună cu logodnicul ei, Arthur Holmwood, să-l cheme pe Dr. Abraham Van Helsing, care își dă seama că Lucy este victima unui vampir. Dracula, care apare tânăr și frumos în timpul zilei
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
se cred că Hubert ar putea juca rolul tatălui, dar el este dat afară din casă de Paul, ca urmare a faptului că-și părăsise soția pentru o artistă. Situația se rezolvă oarecum prin prezentarea lui Tartas în chip de pretendent la mâna Clementinei Fournier, aflându-se, astfel, în poziția de a-și curta propria soție. El trebuie să-i dovedească lui Paul că vrea numai fericirea mamei sale. Un al doilea obstacol este reprezentat de faptul că Paul se îndrăgostește
Hibernatus () [Corola-website/Science/325826_a_327155]
-
alt soț pentru fiica sa: masorul său, Philippe Dubois. În acest timp, servitoarea lui Barnier își anunță demisia și își ia o valiză cu haine; ea părăsește casa pentru a merge să se căsătorească cu baronul Honoré de La Butinière, fost pretendent la mâna lui Colette. Dar înainte de a pleca, ea încurcă valizele și, în loc să o ia pe a ei, ia din greșeală valiza cu bijuterii. Barnier încearcă să-și convingă masorul să se căsătorească cu fiica sa, promițându-i că-i
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
până în 1946, aproape de sfârșitul vieții lui Wells, atunci când el este intervievat de către membrii unui institut de cercetare militară interesați de faptele sale din trecut. În 1893, Jane este văzută ca fiind studentă, iar Wells este inițial unul dintre cei doi pretendenți potențiali, celălalt fiind un membru al personalului Colegiului. Wells este portretizat ca un bărbat singur, jurnalist și scriitor de ficțiune, care nu este instruit științific. În cele din urmă, prietenia lor devine mai intimă și ei se mută împreună, în ciuda
Lumile lui H.G.Wells () [Corola-website/Science/325149_a_326478]