1,686 matches
-
IV-lea și Statele Generale deliberau asupra problemelor care interesau regele și regatul, concret pentru a protesta contra atitudinii papei Bonifaciu al VIII-lea. La 1 august 1314, tot la Paris, el convoca în cu totul alt scop Statele Generale, prevestind viitorul principal atribut al Adunărilor de stări: votarea subsidiilor în vederea viitorului război 142. Din acel an Statele Generale și, ulterior, cele provinciale și-au exercitat dreptul de a aproba impozitele, întărindu-și în acest fel prestigiul și poziția față de rege
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
contra acestuia 189. În luna martie 1308, Filip ce Frumos convoca pentru a doua oară Statele Generale, la Tours, pentru a aproba măsurile contra templierilor, iar la 1 august 1314 la Paris într-o adunare cu un caracter total diferit prevestea viitorul principal atribut al acestora: ridicarea subsidiilor (l'ost) în vederea unui război general cu Flandra. Eșecul suferit în acest război a creat o dublă nemulțumire (în privința subsidiilor și a înfrângerii) care, unind nobilimea cu orașele, a determinat apariția primelor Ligi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Se poate vorbi de pactis conventis încă din această perioadă ? În istoriografie s-a discutat problema concesiilor fiscale acordate de Henric al II-lea (1002-1024) turingienilor și saxonilor pentru înainte de alegere 307. Semnifică aceasta o limitare statornică a prerogativelor monarhiei, prevestesc viitoare privilegii, sau reprezintă o simplă restituire a vechilor drepturi și libertăți, cu garanția respectării lor în viitor ? În momentul în care au fost acordate, ele se înscriau în obicei, în tradiția jurământului depus de rege că va respecta și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unor texte: invaziile realității din Dezertare din Paradis (Editura Tipo Moldova, Iași, 2004) sau prăbușirea din realitate, primul ciclu din Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), sunt exemplele cele mai elocvente. Cum însă "nimic nu se întâmplă cu evadarea/ nimic nu prevestește salvarea", poetului nu-i rămâne altceva de făcut decât să riposteze prin vers: "voi fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se ia-n serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață. Altu-i șpilul aicea, băieți! Alt dichis, și se riscă hoțește iar tramvaiul, clopoțind semeț epoci noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia din Rusia în URSS și de-acolo - din nou în Rusia. Filiera bere Cu fiecare înghițitură de bere mă fac mai bun Cu fiecare halbă - mai împăcat și mai tandru
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
ochii arhitecților!) Mîinile se sfiau să le-ntîlnească pe-ale tale Nu simțeau solzii lucrurilor cu destin încheiat Făceau confuzie și cînd erau atinși boboci pedepsiți de smoală Cu greu desfăceau nodurile rîului Neva la ridicarea podurilor basculante Cerbi captivi încă prevesteau furtuni cu dirijori tineri Din stolul petrecut de brațele mele n-a ajuns nici o pasăre Era mileniul cu vineri Iarba Iarba necosită s-a uscat în picioare Părea numele strigat pe jumătate în Nopțile Albe petrecute în Sankt Petersburg Vîrfurile
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
sau în truculența unui Alexandre Dumas din memoriile de călătorie" (1972: 593). Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul (1840) deține toate ingredientele pentru a fi proiectată, rapid, în galeria capodoperelor (cu atât mai mult, cu cât nimic din literatura română nu o prevestește, exceptând, dacă este să fiu indulgent, nucleele beletristice din Letopisețele marilor cronicari moldoveni): are structură fermă, intrigă palpitantă și personaje creionate convingător. Chiar dacă restul operei lui Negruzzi s-ar fi pierdut, inclusiv valoaroasele povestiri Zoe (1829) și O alergare de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
După cum observă M. Savage, Benjamin alege orașul ca loc paradigmatic al modernității nu pentru a i enumera acesteia din urmă trăsăturile, gesturile, procesele definitorii, ci pentru a o surprinde în caracterul ei de ruină și în penumbra visului care îi prevestește catastrofa: ca și cum suprafața lumii vestește, în mod natural, propria ei finitudine și propriul ei „posibil“. Voi reveni mai încolo asupra unui loc din scrierile lui Ben jamin în care autorul explică de ce alege Parisul ca „imagine dialectică“ a secolului al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
oferite mai sus există același liant, o sensibilitate finiseculară, decadentă, care permite recuperarea ficțiunilor ipsatorii în amenajarea estetică a propriilor locuințe consacrate ca temple ale artei sau maisons théâtrales. Capitolul XIII XIII.1. Pictorul vieții mondene Emilian Lăzărescu Ciridim îi prevestește lui Emilian Lăzărescu (1878-1934) un rol de Mare Pontif în pictura românească, ungându-l deja "un adevărat preot al artei pure, al artei rafinate [...] sacerdot al artei"598, iar Victor Ion Popa, în "Artistele plastice și Emilian Lăzărescu"599, îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un "vid politic" din punct de vedere instituțional în situații de criză și a cărei existență a fost recunoscută prin Actul Unic European, este recunoscut ca instituție numai prin Tratatul de la Lisabona. Tratatul consolidează de asemenea rolul Președintelui Comisiei și prevestește o mai strânsă colaborare a instituțiilor în definirea măsurilor și agendei politice europene. Acestea nu sunt decât câteva din modificările instituționale introduse de noul Tratat, a cărei ratificare a suscitat numeroase discuții și negocieri, a declanșat valuri de opoziție în
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
Această lume goală, ca o odaie abandonată în grabă, o carte pe jos, ruptă, ruptă... Ce s-a ales din acest univers al Bibliotecii Roz unde cu un bănuț intram fără probleme? Degeaba vedeam norii ce se adunau în zare, prevestind o tragedie, care putea fi imaginată în propria sa odaie, cu ușile-nfundate, de răbdarea răvășită, de bietele lucruri pe care le credeam dobîndite, căci eram acolo, în spaimă sau revoltă, agățîndu-ne de ceea ce ni se părea mai bun decît
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nici măcar pasiunea sa pentru Nietzsche, avertizând cu toate acestea asupra primejdiei sale explozive. Pentru Thomas Mann, Nietzsche era un gânditor care a trăit filozofia nu ca "abstracție rece", ci ca "experiență, suferință, sacrificiu pentru umanitate", în acest mod simțind și prevestind ceea ce este nou. Figura sa tragică, hamletiană, îi apărea "înconjurată de strălucirea fulgerelor unei lumi care se reînnoiește"130, scriitorul slujindu-se de diagnosticarea nietzscheană a nihilismului pentru a-și focaliza propria reprezentare asupra crizei. Dar, preocupat fiind să readucă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
privită, în mod greșit, ca o modalitate de impunere și motivare în acțiunile gospodărești; r. 16 17 : „se vede că azi dimineață mi-a ieșit înainte vrun popă” credința populară potrivit căreia prima întâlnire în cursul zilei cu un preot prevestește rău pentru acea zi; p. 25, r. 2 : „Numai după pleșcuit umblă” atitudinea mereu hâtră și șugubeață a unor persoane; spiritul mucalit al țăranului ce face haz de necaz cu orice ocazie; 78 r. 31 : „să tot trăiești, să nu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ne spune Poetul, sunt fin sugerate de cromatismul vizualizat de stările de vis ale naturii. și astfel, intuim cum tăcerile au culorile arămii ale morții, tristețea are culorile vântului, singurătatea culoarea plânsului de copil abandonat..., în timp ce culorile tulburi ale norilor prevestesc dezamăgirea, iar zorii sunt dătători de speranță. Viața e ca un labirint, acumulator de „dureri ascunse”, pe care uneori, nimeni nu le aude, nu le vede, nu le crede..., rostește, cu tristețe Poetul, iar alteori, dimpotrivă, frumusețea și preaplinul vieții
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de Belleforest (1530-1583) - în a sa eistoires Tragiques, oglindire măiestrită, în fine, în viziunea lui tilliam Shakespeare. Așadar, la „ceasul mort al beznei necuprinse”, „crunta arătare” (actul I, scena 1) a răposatului eamlet (tatăl) e considerată o „năpastă” care poate prevesti un rău pentru țară. Acesta este segmentul care anticipă drama la care insistă, printr-o subtilită analiză Vlad Zografi creionând subtile conexiuni cu Dostoievski (Crimă și pedeapsă), Tolstoi (Război și pace), Sofocle (Oedip rege) sau Alfred garry (rbu rege), privind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
1.2.3. Educația informatizată și noua "divizare digitală" Pe lângă beneficiile indiscutabile pe care educația informatizată le poate oferi acces îmbunătățit, rapiditate și flexibilitate, spațiul virtual nu promite însă universalitate sau egalitate. Cu câteva zeci de ani în urmă mulți prevesteau că mijloacele tehnologice vor înlocui manualele ca principal mijloc de instruire, că televiziunea ar putea fi salvatoarea cursurilor, apoi video, satelitul și comunicarea prin cablu. Fiecare dintre aceste tehnologii au sporit posibilitățile de studiu pentru oameni însă prezentul demonstrează că
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
recucerirea fericirii apuse și trăirea înfrângerii dureroase. Momentele principale ale dramei sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de Roma noaptea, călătoria pe mare furtuna, viața la Tomis iarna. Aceste proiecții ale eului său poetic depășesc animismul mitologic și prevestesc sonuri romantice. Ovidiu reflectă, pentru prima oară în poezia latină, nostalgia Romei, influențând astfel toți poeții care au slăvit gloria cetății eterne, devenită categorie spirituală, patrie ideală a civilizației. Peste veacuri, Goethe va declara că se simte un exilat când
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
1989, dărâmarea Zidului Berlinului a cutremurat întreaga lume, iar în România a declanșat un seism care amesteca iluzii și disperare. Aflat la Oxford, Petru Creția înregistra acolo la 13 noiembrie un text incendiar, Sfârșit de veac în România, în care prevestea nu doar sfârșitul regimului personal al lui Ceaușescu, ci și sfârșitul a ceea ce numea el marea criză a speciei care și-a găsit expresia în hitlerism, stalinism și marxism. După care se întoarce în România să se confrunte direct cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
reguli proprii 205, având drept scop riguroasa punere în scenă a unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța aceasta covârșitoare acordată "regiei" favorizează improvizația, prelucrarea liberă a textului-suport, în totală contradicție cu spiritul cartezian-silogistic, determinist, ce declanșează resorturile mecanismului tragic și prevestește deznodământul. Însă tragedia e o formă închisă, statică, pe când forma melodramei, repet, se dovedește extrem de dinamică, deschisă, încurajând, în limitele propriului cod, multiple remodelări (de aceea a și supraviețuit, surprinzător, în proză, unde libertatea scriitorului e mai mare decât în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
inutilă, susținut, încurajat de către "clasicii" revoluției. Într-o scrisoare pe care o adresează "mitingului slav pentru comemorarea aniversării Comunei din Paris", organizat la Londra sub președinția lui Leon Hartmann, Marx și Engels interpretează asasinarea țarului Alexandru al II-lea ca prevestind instaurarea certă a unei "Comune rusești" (K. Marx, id. ed., op. cit., Chronologie, pag. CLXXII). Este adevărat că Alexandru al II-lea, care abolise iobăgia, instituise adunările provinciale alese și îl împiedicase pe Bismarck să declare război încă o dată Franței în
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
țin de comportamentul mitic și ritualic, ca și păstorul mioritic, aflat într-o descendență firească prin mutațiile demitizate și literaturizate. Cu alte cuvinte, între Dumuzi și păstorul carpatic existe deosebiri numai aparente. Primul, el însuși păstor, dar și zeu, îl prevestește, „peste timp”, pe celălalt. Îi unește punerea în scenă a problematicii morții. Adoratorii lui Dumuzi concepeau realitatea dramatică a morții actualizînd-o iar și iar, prin tehnici ritualice. Oricînd se poate demonstra că sumerienii, egiptenii, grecii, geto-dacii au promovat concepții funerare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Tammuz. Acesta din urmă cade și el sub incidența morții acaparatoare. Iștar, amantă divină, își caută partenerul în cele patru zări ale lumii și-l bocește. Este o protagonistă a riturilor agro-păstorești, dar a căpătat și o deschidere spre Eros, prevestind-o pe Afrodita. Credințele privind zeița vegetației (general răspîndite în preistorie, inclusiv la strămoșii geto-dacilor), care moare și învie pentru asigurarea mistică a hranei naivilor de credincioși, au căpătat, cu timpul, înțelesuri prioritar antropologice. Scenariul ritualistic este, deocamdată, același, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
citește mult mai ușor și mai repede decât un roman. Am selectat din aceste scrisori deschise niște fragmente pe care le voi reda integral în această povestire. Însoritele zile de iunie '977 se scurgeau una după alta și nimic nu prevestea vreo furtună, nici la propriu, nici la figurat. Era într-o vineri. Eu mă pregăteam asiduu pentru o plecare, împreună cu doi frați și un prieten la pescuit, la o baltă bogată în crap, șalău, caras și alte specii mai mărunțele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să se ducă la grajdurile Curții, ca să supravegheze îngrijirea calului cu care a venit pentru a putea astfel sta la dispoziția domnitorului. Omul se înclină, salută și ieși. În urma lui încăperea se umplu cu acel soi de liniște apăsătoare, care prevestește furtuna. Nu se mai auzea gâfâitul stolnicului. Spătarul, de unde rămăsese, îi vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de domnia de o mie de ani a lui Hristos pe pământ 122. Potrivit unui sondaj realizat de Newsweek în 1999, 40 % dintre americani peste o sută de milioane de oameni "cred că la sfârșitul lumii va avea loc, așa cum prevestește Biblia, o luptă între Iisus și Antichrist". Nouăsprezece la sută din cei intervievați cred că Antichristul se află deja printre noi. Treisprezece la sută cred în "Înălțarea la Cer", în acest procent fiind incluși și cei care lipesc în continuare
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]