443,141 matches
-
Scriitori români" la Editura Corint, scria că autorii, între care și Costache Olăreanu, vor da autografe la stand. Ceea ce regretatului "ucenic la clasici" i-ar fi mai greu, de acolo de unde s-o afla. Pe aceeași pagină, experimentatul C. Stănescu, prezentînd volumul Cronica Bucureștilor de Gheorghe Parusi, proaspăt apărut la Ed. Compania, grafiază consecvent în trei locuri (deci nu e o greșeală de tipar) Ulysse Marcillac în loc de Ulysse de Marsillac, cum îl chema pe autorul cărții de referință Bucureștiul în veacul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
despre situația de popularizare (Daničle Torck, Amsterdam), despre diferențele de tratare a femeilor și a bărbaților în interviurile politice (Svetla Cmejrková. Praga), despre dezbaterile unor proiecte publice care lezează interese private (Marianne Doury, Paris) etc. Liliana Ionescu Ruxăndoiu (București) a prezentat rezultatele echipei de tineri cercetători care se ocupă de mai mulți ani de constituirea unui corpus de română vorbită și de interpretarea lui; intervențiile participanților - Ariadna Ștefănescu (despre tipuri de amplificare a acordului), Marioara Ion (despre negocierea comercială), Ioana Cristina
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
metacomunicative), Carmen Radu (tipurile de dezacord), Răzvan Săftoiu (conversația fatică), Andra Șerbănescu (strategiile de disociere în discursul cooperativ) au demonstrat utilitatea demersului și coeziunea școlii bucureștene de pragmatică. Limite de spațiu și imposibilitatea practică de a fi urmărit toate lucrările prezentate pe secțiuni ne împiedică să descriem amănunțit contribuțiile altor cercetători din Italia, Franța, Spania, Germania, Elveția, Austria, Olanda, Belgia, Israel, SUA, România, Moldova. Unele au prezentat rezultatele unor proiecte și experimente asupra cooperării dialogale în transmiterea de informații referențiale (Carla
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
de pragmatică. Limite de spațiu și imposibilitatea practică de a fi urmărit toate lucrările prezentate pe secțiuni ne împiedică să descriem amănunțit contribuțiile altor cercetători din Italia, Franța, Spania, Germania, Elveția, Austria, Olanda, Belgia, Israel, SUA, România, Moldova. Unele au prezentat rezultatele unor proiecte și experimente asupra cooperării dialogale în transmiterea de informații referențiale (Carla Bazzanella, Torino); altele s-au ocupat de studiul conflictelor dintre copii, multe de dialogul politic, din mediile electronice etc. Discursul public românesc a oferit un material
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
unor cercetări speciale, ale căror rezultate necesită, pentru a fi înfățișate, un spațiu publicistic mai amplu de desfășurare. Într-o primă instanță, contează efectele culturale, importante ca urmare a întâlnirii publicului românesc cu șantierul de creație al poetului național, șantier prezentat în mărime naturală și în forma lui originară. O inerție și o neputință, perpetuate zeci de ani, au fost înfrânte și visul lui Noica, dar și al altora de dinaintea lui, de a supune observației tuturor laboratorul de creație al scriitorului
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
toată atenția și că vocile acestei poezii dezmint discriminările dintre așa-zisele culturi mari și culturi mici. De altfel, exact în aceeași perioadă, această concluzie era confirmată la Londra și de expoziția unui grup de 12 artiști plastici din Cluj Napoca, prezentată de Nicole Bartos în cadrul Bienalei de artă contemporană de la Liverpool și al Festivalului de la Hammersmith și expusă apoi în sălile Institutului Cultural Român din Belgrave Square. Aducându-le tuturor un omagiu, la capătul acestor rânduri se cuvine să recunosc și
Poezia în traducere by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/11686_a_13011]
-
Lumičre au pierdut partida, ei utilizând o singură perforație circulară pe fiecare parte. Totuși, cinematograful lor era ceva mai avansat: un soi de gheară metalică manevra filmul cadru cu cadru, fiecare fiind ținut într-un mod stabil în fața proiectorului. Ceea ce prezenta Edison erau "înscenări", în timp ce Lumičrii prezentau "realitatea", aceasta depășindu-și, din punct de vedere al succesului la public, predecesoarea. De aici și impersonalitatea filmărilor, pretenția lor - de un cartezianism specific nației - de obiectivitate. Paradoxal însă cel mai popular film al
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
o singură perforație circulară pe fiecare parte. Totuși, cinematograful lor era ceva mai avansat: un soi de gheară metalică manevra filmul cadru cu cadru, fiecare fiind ținut într-un mod stabil în fața proiectorului. Ceea ce prezenta Edison erau "înscenări", în timp ce Lumičrii prezentau "realitatea", aceasta depășindu-și, din punct de vedere al succesului la public, predecesoarea. De aici și impersonalitatea filmărilor, pretenția lor - de un cartezianism specific nației - de obiectivitate. Paradoxal însă cel mai popular film al fraților e unul, da, cât se
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
Vom reaminti că, copil fiind, înainte chiar de a-l fi citit pe Hamlet, juca fotbal cu craniile pe care i le procura un gropar din Transilvania. Foarte de timpuriu, el își întâlnește adevărații contemporani. Pascal, desigur. Chamfort care-l prezintă lui Seneca, dar și Nietzsche, Joseph de Maistre, Chestov, Dostoievski și împărăteasa Sissi - a cărei anorexie legendară l-a sedus pe loc. în metafizică, îi plac doar schilozii, saturnienii, marii pârjoliți. Are oroare de constructorii de sisteme. Simte o paranoia
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
internațională: Adrian Marino este ales în Biroul de conducere al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, în 1977 (și anume în comitetul de coordonare a unei istorii comparate a literaturilor europene) - ca "al doilea reprezentant român". La Universitatea din Porto este prezentat - subliniază nu fără umor Adrian Marino - ca professor universitario romeno, especialista em estudios romanicos, ceea ce nu s-a considerat, nici nu a dorit să fie vreodată! Președintele - de atunci - al Academiei Portugaliei, Jacinto do Prado Coelho era cel care îl
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
din Aarhus ("lingviști și critici danezi"", p. 170), la Odense, de profesorii-editori ai revistei Orbis Litterarum, care îi oferă prilejul de a ține o conferință în seminarul lor de romanistică, iar la Copenhaga este primit de Eugen Lozovan (care-i prezintă lucrările sale și îl conduce prin biblioteca-i seminarială bogată), vizitează biblioteci, răsfoiește cărți importante, necunoscute (unde era vorba și de România) și... atît! În Anglia, afară de un "critic interesan" la Norwich, și de profesori precum Trevor Eaton (Cambridge) și
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
ocazional de istorici de artă de renume, nu intrase în circuitul internațional de specialitate. Multe dintre opere au căpătat cu ocazia cercetărilor premergătoare evenimentului noi atribuții, poate mai puțin răsunătoare, dar care diversifica imaginea desenului italian pe care colecția o prezintă, prin artiști nu întotdeauna de prim rang, dar cu lucrări de o calitate excepțională. Expoziția este structurată pe școli: emiliană, română, napolitana, toscana, lombarda, genoveza, venețiana. Primele trei șunt reprezentante remarcabil de artiști majori: școală emiliană prin Parmigianino, prezent cu
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
petit-maître napolitan, care a lucrat în ambianța primilor peisagiști nordici veniți la Romă, apoi la curtea Medici la Florența; își datorează redescoperirea modernă lui Marco Chiarini, care a identificat desene similare celui de la București și în colecția Muzeului de la Lille, (prezentată la Pitti în 1991 într-o expoziție similară acesteia). Operele școlii florentine reprezintă însă cel mai unitar corpus din expoziție: Florența a fost orașul unde desenul a fost întotdeauna baza oricărui demers artistic (prima Academie de Arte a fost înființată
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
în ciuda lipsei cîtorva maeștri de necontestat, precum manieriștii importanți (cu excepția lui Baccio Bandinelli și a lui Văsari) și a primilor reformatori în sens naturalistic ai școlii florentine (Cigoli, Santi di Țîțo), expoziția reușește prin diversitatea artiștilor și a temelor să prezinte o vie imagine a evoluției desenului în arta florentina pe o perioadă de un secol și jumătate (1550-1700). Sînt nume puțin sonore pentru publicul larg: Empoli, Andrea Boscoli, Passignano, Antonio Tempesta, Billivert, artiști care deschid secolul XVII distanțîndu-se de formele
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți vedea în parte numai cu mintea, Îl cunoști din operele Sale asupra lumii. Ochii spiritului trebuie să învețe
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
că el nu există 52. Pentru cunoașterea lui Dumnezeu, el aduce și argumentul cosmologic. Opera acestui univers ne duce la Dumnezeu. Cere, totuși - și aici este punctul lui forte - credință și curățenie în inimă 53. Părintele Profesor Ioan G. Coman, prezentând antropologia lui Teofil, printre altele, scrie următoarele: „(În concepția lui Teofil - n. n.) dacă omul săvârșește lucruri ale morții, va fi el însuși cauza morții sale. Omul a fost creat liber și responsabil. Oricine împlinește Legea și poruncile ei se poate
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
eveniment eshatologic. Fundațiile pentru acest proces sunt puse în viața de aici, pentru că este necesar ca mai întâi să se obțină gnosis și apatheia, dar starea divină este acordată în lumea ce va să vină, o dată cu învierea trupului. Îndumnezeirea este prezentată ca echivalentul nașterii în nemurire. Această renaștere se referă nu la botez, ci la înviere. Cunoașterea și lipsa patimilor care conduc la acest eveniment sunt rezumate în obținerea asemănării divine. Cunoașterea înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu și a fi
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
cu greu să-și păstreze seriozitatea. Totuși, n-a avut loc nici un incident când s-au schimbat inelele, sărutul de logodnă și împărtășirea logodnicilor. După ce Vasia și Natalia și-au înmuiat buzele în cupa cu vin pe care le-a prezentat-o preotul, acesta i-a invitat să facă de trei ori, așa cum cere ritualul, ocolul mesei, pentru a se obișnui să meargă în același pas și în viață. Rolul cavalerilor de onoare fiind să urmeze perechea în această pioasă plimbare
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
prezență în librăriile franceze, cu al său volum editat la Paris: Saveurs de Roumanie. Ce loc ocupă , într-un asemenea context, o antologie bilingvă din poezia lui Eminescu, precum volumul Revedere, apărut (în excelente condiții), la mica editură portugheză Evoramons (prezentat în România Literară de profesorul Mihai Zamfir) Ce șanse are romanticul nostru poet național să fie citit sau descoperit de cititorii din Portugalia, acum, la început de mileniu trei și... ce șanse are, în ansamblu, măgulitorul proiect la adresa României, care
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
acum când trăiți în Occident. Nu știu dacă era din partea sa o continuare a reproșului inițial, de a-i fi scris în franceză, dar motivul era bine intuit : în situația mea de "fugit" nu mi se mai părea cuviincios să prezint poeți din țară, lucru pe care îl puteau face alți italieniști. Faptul că printre cei trei sau patru autori eu mi-aș fi avut locul (uno di quale fosse lei) nu mă mai ademenea peste măsură. În ce privește "revelația" nepăsării celor
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să scrie apoi Setea. Străinul desfășura o lume inedită pentru proza acelor ani: societatea ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei, uneori prezentate în variantă caricaturală, dar cu evidentă simpatie; momentul așa-zisei "eliberări", adică al ocupației sovietice, nu mai apărea aici în sunete de fanfară, ci cu o surdină realistă. Apologia individualismului și a nonconformismului, dramele eterne ale adolescenței formau substanța acestui
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
mirean, adică în plin avînt pedofil consumat tot pe sub pulpana sutanei temporar ridicate. N-a apucat bietul anticar să se dumirească deplin în legătură cu natura clientului căruia i s-ar putea oferi cele două opere tainice, pentru că deponentul s-a și prezentat spre a-și retrage marfa întrucît a aflat din gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt singurele opere de acest gen ale celebrului artist. Ca un demn elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
Constantin Țoiu Mi-e greu să reproduc întocmai și din capul locului înjurătura plină de năduf a marelui nostru orator și om de drept, latinist de forță, gata să atingă 90, în legătură cu o situație... Voi prezenta faptele, pe scurt, ca să nu plictisesc. Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua, în care spiritualul caricaturist al gazetei semna pe prima pagină dialogul a doi bătrâni amărâți. El, interesându-se, febril: Habemus papa? (păpică, săracul). Ea, (săltând o tigaie nenorocită
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
Germania până în ... Japonia), iar interesul de care se bucură și azi, nu numai în rândul "fan-ilor" săi reuniți în asociații de tipul "Amicii lui Panait Istrati", dar și printre critici și cercetători, este remarcabil. Au demonstrat-o și comunicările prezentate în cadrul Colocviului Panait Istrati - lo scrittore senza frontiere, organizat în Italia, la Accademia di Romania din Roma, cu prilejul împlinirii a șaptezeci de ani de la dispariția scriitorului. În deschiderea lucrărilor, intervențiile a doi dintre principalii organizatori (Dan Eugen Pineta, directorul
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
Carmencita Brojboiu mi se pare una din cheile majore ale spectacolului. Într-un soi de intimitate, în acest amfiteatru grecesc în miniatură, simțindu-ne umerii și respirația, atît de aproape unii de alții, ne simțim și complicitatea, de multe ori prezentă în noi, în imediatul existenței. De aceea, Corul am găsit că devine aici nu doar un simplu comentator, rezoneur, ci unul dintre vinovați. Un Cor destrăbălat, un Cor al destrăbălărilor. Foarte inspirat definit vizual de Carmencita Brojboiu în toate aparițiile
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]