12,874 matches
-
wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați fiind cu privilegiul de a primi insuflarea zeilor, pot afla divinele adevăruri pe care muritorilor nu le este dat să le priceapă. Cine înfăptuiește frumosul arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie." Urmând lui Pindar, Hölderlin scrie în romanul Hyperion, una din cele mai semnificative poeme privind bucuria darului divin al creației: Numai o vară, una singură, dăruiți-mi, puternice Zâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nou Memnon, Aurora-Posteritate, fiică a timpilor mohorâți, să facă să răsune în văzduhul viitor numele nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcut din el copia ei la indigo. I-a împuiat capul cu o grămadă de prostii și i-a căutat mereu în coarne. Mi-i aduc aminte pe amândoi cum se pierdeau în tot felul de discuții fantasmagorice, de nu pricepeai ce vorbeau și stăteau ore întregi inventând cuvinte dubioase, tocând nu știu ce povești, analizând frustrările mamei de scriitoare ratată, vezi Doamne din cauza lui tata, că n-a înțeles-o, nu că n-avea ea simț practic și nu se ținea de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care pleacă de nebuni în lume, unde-am ajunge? Acum, sincer. Știți, am primit un stick de la una care pare drogată, clasica Jane Doe, aspirantă la o poză în ziare, și care-a dat de un document din care nu pricepem mare lucru, dar credem că e scris de Alex. Da, Alex Hriavu, acel Alex. Da, eu sunt fratele lui. Nu, nu suntem apropiați. El e mai mare. Nu știu. Chiar nu știu ce să vă spun. To: david.anghelescu@smc.ro Subject
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
uită... Și ăsta stă și citește toate paginile alea din nou, cu mine, aici? Doamne Dumnezeule! O să dureze o mie de ani... Le-ați citit? — Ce anume? A, nu, mă tem că nu. Nu în totalitate. Eu nu mă prea pricep, oricum. Mișto. Acum îmi zâmbește de parcă aș fi complet idiot. Credeți că sunt ale lui? Asta, sincer, aștept mai mult să-mi spuneți dumnea voastră. — Da... știți, ele nu sunt neapărat literatură... sunt... — ...niște notițe. Dacă vreți... e un fel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu Musa. Musa ibn Nusayr, cel mai de preț giuvaier Omeiad, spaima Ifriqiyei, podoaba Magrebului, cuceritorul Lusitaniei, stăpânul lui Omalissan, prințesa vizigotă pe degetul căreia a pus nestemata regelui Solomon (îți place cum sună? E puțin prețios... Ca și cum te-ai pricepe... Să continuăm... ...asta e expresia mea! Îmi place. O Galatee tâmp-ig norantă trebuie să aibă măcar o replică bună. Altfel nu se jus tifică...). Așa, deci... Musa, care schimbă religii. Care cumpără țări. Musa, la urechile căruia și-a plâns
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prea mărunți, prea neimportanți... iar acum caută pe cineva care să facă dulcețuri. Am aici o listă. Uite: agrișe, coacăze albe, nuci verzi, gutui, zmeură, por to cale... Gândește te la Alexandre! Ai toată livada asta. Și știu că te pricepi atât de bine!... Ochii lui privesc în pământ, pe lângă paharul cu șerbet, dincolo de pantofii ei odată negri. Știe, se gândește Dominique. Știe, se întristează François. Între ei, la masă, rusul își ia, nevăzut, locul, mâncând dul ceață și degustând vinuri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era acolo. După care zări vasul rusului, croindu-și drum prinre rân durile care tălăzuiau negru și amenințător, scurgându-se în sute de mii de litere și semne de punctuație undeva într-o poveste pe care nu reușea s-o priceapă. 44. tot ea Mă aștepta, uneori, după școală. O femeie frumoasă, cu părul strâns într-un coc cărunt, care purta bluze de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să mergem, nu-i timp de pierdut. Îl împinse delicat cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un sfîrșit, l-am respectat cu toții, căci, dacă rezistam ispitei de a-l descoase, lupul era cel mai minunat interlocutor. Sînt cîțiva ani buni de cînd am văzut lumina soarelui. Am cunoscut multe animale la viața mea. Dar povestitor mai priceput la vorbe decît era lupul acesta, îți jur că nu există. Părea să cunoască, nefericitul, jumătate din lumea asta; povestea despre călătorii nesfîrșite, despre anotimpuri ciudate și ținuturi nemaiîntîlnite. Și era grozav de așezat și incredibil de imparțial. În scurt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Petrescu - cronică sportivă și tot așa înainte! Mai bine să scotocească în arhivele orașului, să afle modele și printre oamenii locului. Pentru că, nu-i așa? noi reînnodăm tradiția, preluăm experiența înaintașilor în mod creator, ducem mai departe făclia culturii... Ce pricep unii tovarăși? Știu ei că în acest târg a trăit un mare luptător pentru Unire? Au fost ei în cimitir, să întărească scrisul pe monumentele înaintașilor? Musai să-i trezească la realitate! Nu mai poate pierde o clipă, viața presează
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
duce borcanele la mașină și le pune cu mare grijă în portbagaj, izolându-le cu mai multe exemplare ale revistei Șantier literar, rămase aici cine știe de când. Este obișnuit să se descurce singur, mai ales acolo unde crede că se pricepe. Gestionara habar nu are că a vorbit cu cel mai ilustru scriitor din municipiu. Sigur (dar ce să-i ceri?...), nu a citit articolul său programatic din numita revistă, intitulat „Să ne vedem de murăturile noastre!”. De ar fi fost
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
operei sale receptate de critică ar putea să-l inhibe câtuși de puțin. Speră să se redreseze în cele câteva zile care au mai rămas până la întoarcerea familiei de la mare. A hotărât să țină secret asupra frământărilor sale. Ce pot pricepe femeile din chinurile creației? Fără îndoială, și nevasta îl va întreba tot de murături... Va răspunde afirmativ, ca să nu lungească discuția: oricum, n-ar duce la vreun rezultat. Însă, până unaalta, este singur! Oftează vădit ușurat. Începe să urmărească zilnic
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ce-i cu tine? Fusese îngrijorat? Probabil. Oricum, asta trebuie că era ideea. Altfel de ce ar mai fi întrebat-o? Ce întrebase, de fapt? Gândul, pornit dintr-un sentiment nelămurit, căpătase înveliș sonor înainte ca el să fi apucat să priceapă ce voise să spună ori, mai exact, ce voise să afle de la ea. Astăzi făceau un an de când se căsătoriseră și ea considerase că e un moment cum nu se poate mai potrivit să se întoarcă acasă la două dimineața
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
moale în brațele lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de câteva ori totuși, dacă e să străbatem cu piciorul de-a lungul și de-a latul vremurilor, însă cazurile au avut loc în solitudine ori au fost percepute ca o izbândă indi viduală. Astfel încât însăși istoria nu s a priceput să le transcrie. Și chiar cele cuprinse în vreo notă de subsol zac, după cum le arată și numele, prin cine știe ce colț uitat de lume. Altele au fost, ca mai tot ce este supus judecății omenești, interpretate, în mod fatal, eronat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu bisni smenii ăștia amabili și cu altruiștii din mass-media care își tocesc creierii, mausurile și tastaturile pentru tine, ca să-ți explice cum e cu dragostea în contemporaneitate. Să ți fie clar, până la anul nu mai ai nici o șansă să pricepi și tu cât de cât ce e cu amorul, cum se produce, cum poate fi consumat, când și în ce doze e indicat să fie administrat. Cască ochii: sfinții, chiar și cei responsabili cu iubirea, n-au răbdare să te
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
împiedică pe scările rulante de la metrou și își juli cotul încercând să se prindă în cădere de balustradă. Ajunse la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l îmbărbătă cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua și bătu gânditor cu creionul în lemnul biroului până se făcu ora să se întoarcă acasă. Petele, între timp
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vopsea verde-praz, într-un colț, încă o nemulțumire: „Jos Ceaușescu! Un nu hotărât dictaturii!“ Și, cum nu deranja pe nimeni carac terul ei tardiv ori agramat, noua inscripție fusese lăsată și ea acolo. Încet, încet, oameni de prin tot cartierul, pricepând că e treabă serioasă, veneau și mai scriau câte un cuvânt, o propoziție, o frază. De fapt, criteriile lor erau cu siguranță altele. Nu sintaxa era cea care îi tulbura pe locatarii sectorului 5, cât mai degrabă sentimentele care îi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă în încercările timide de a-i veni în ajutor, iar Karina refuza ajutorul unui medic specialist în probleme psihice. Îi era aproape ori de câte ori avea nevoie, îi oferea și sfaturi atât cât se pricepea, dar știa că nu era suficient. Poate un ceai cald o va relaxa puțin, iar liniștea și aerul curat de la țară o vor ajuta să-și pună ordine în gânduri și în viață. Era, totuși, o ideea bună să rămână
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
decât să-ți fure cei mai frumoși ani, ani care nu se mai întorc! Viața e atât de scurtă, bucură-te de ea!” Sfaturi. Știa foarte bine toate acestea, nu era nevoie să i le spună și el. Toți se pricepeau de minune să dea sfaturi, dar cei care le ofereau cu atâta ușurință, le puneau ei înșiși în practică? Se aștepta să primească niște explicații care să îndepărteze cât de cât secretul din jurul lui, iar el îi oferise sfaturi. Niciodată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Un semnal de alarmă însă se declanșă în mintea ei defectă: „- Nu e suficient! Nu e suficient! Pășește în interior, acolo ai cea mai mare nevoie de schimbare!” Bineînțeles că nu era suficient, trebuia să caute un specialist care se pricepea mult mai bine la finisarea noii tunsori. Oare ar fi trebuit să consulte și un specialist pentru cealaltă latură, a sufletului? Se descurcase foarte bine până în acel moment și fără un astfel de ajutor, va reuși și în continuare. „- Da
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și nu a reușit? - Tot o formă de iubire e și cea pe care a folosit-o și el. - O iubire brutală. O iubire de la distanță, închisă în tăcere sau cuvinte. - Fiecare o oferă așa cum crede, cum simte, cum se pricepe. - Da, într-un mod greșit. Știa ce vreau, ce am nevoie. - Poate că și el se luptă cu proprii demoni, poate că are motive întemeiate să se comporte așa. - Trebuie să ai o armată de demoni ca să faci un astfel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
posibilități: * nu mai faci nimic și te mulțumești cu statutul de angajat la altul; * te încăpățânezi să faci, să creezi, să mergi mai departe... În ambele cazuri poți să fii câștigător! Deși la publicitate, politică și fotbal noi, românii, ne pricepem (suntem un popor supercalificat și avem super rezultate), voi încerca să-ți schimb optica... să te ghidez pas cu pas și să-ți arăt ce cred eu că înseamnă PUBLICITATEA... Primul pas... ca în orice început e IDEEA. Ideea ori
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]