11,061 matches
-
iubind frumos, să urască admirabil...". Arghezi dă nume peste nume, și pare că intră în dispute mici. Însă o generalitate paradoxală, ca a poeziei făcute, în fond, din sentimentele unui singur om, te face să citezi, din marfa unor vechi pricini, cu prudență. Imposibil, cu situații și cuvinte de acum 70 de ani, să nu atingi pe cineva. Cronicile zilelor noastre, acelea programatic înțepate, au soarta scrisorilor în care te plîngi de guturai. Peste o lună, cînd primești răspuns, te necăjește-abia
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
are o altă sursă decît aceea pe care ar putea-o presupune o descendență lineară. Barbu Brezianu este structural un antiretoric, un dușman ferm al cuvîntului gol, al sonorităților fără conținut expresiv și al oricăror forme de redundanță. Din această pricină, barbianismul lui este unul de esență, unul care derivă dintr-o structură asemănătoare a sensibilității și a gîndirii, și nu un fenomen de contaminare stilistică în urma unor presiuni conjuncturale. Prin tăietura cristalină a versului, prin pregnanța frazei, prin construcția, de
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
noului an 1915", felicitare pe care se regăsesc vreo 20 de semnături ale celor în cauză. Spiritul autoritar se vădește, deopotrivă, în 1919, cu ocazia mișcărilor muncitorești când - luați mai degrabă "de val" - angajații săi se raliază la mișcările cu pricina: "Eu îl știu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara trăsurii - marțial; când în timpul mișcărilor din 1919 a circulat prin atelierele fabricii în uniformă și cu sabia scoasă din teacă..."7 În timpul celui de-al Doilea Război
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
garsonieră de pe strada Bărăției nr. 16, la Nichita Stănescu, cu apartamentul său de două camere, într-un bloc de lîngă Piața Amzei, în București. Ei ar trebui să aibă, conform logicii lucrurilor, un bloc memorial, dar nu-l au din pricini lesne de înțeles. Singurii fericiți sînt Ion Minulescu și Liviu Rebreanu care, în 1934, au cumpărat apartamente în același bloc, pe lîngă Palatul Cotroceni (fatalitate!), pe strada Prof. dr. Gh. Marinescu la numărul 19. Cei doi au locuit alături: Minulescu
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
seamă din protejații lui Roșca Stănescu (Roncea, Spînu, Alexe, Damian, Iordache) au reușit, în ultimii ani, să construiască imaginea unei Românii deșuchiate, născută din și hrănită cu ură viscerală. Partea cu adevărat deranjantă e, însă, alta. Dacă de la personajele cu pricina nu puteai avea, obiectiv vorbind, alte așteptări, e șocant să constați procesul de involuție morală al unor personaje care, pe vremea comunismului, păreau să fie de partea rațiunii și rezistenței la demența ceaușistă. Le-am adresat anul trecut un mesaj
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
copiilor străzii am tot scris. Între timp, unii dintre acei copii au îngroșat numărul boschetarilor adulți, alții au intrat în circuitul pușcăriilor după ce au atins vîrsta majoratului și nu se ște cîți au ajuns, neidentificați, la morgă. ONG-urile cu pricina, care făceau bani frumoși storcînd de bani mila Occidentului, pe vremea cînd în presa străină apăreau reportaje despre copiii străzii, ori că și-au găsit un obiect mai lucrativ de acțiune civică, ori că au intrat în adormire, deoarece Europa
Zăpezile de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8923_a_10248]
-
politicii nu putea să răspundă cerințelui lui. Dar Gogu era favoritul lui Bușcu, pe care-l făcea fericit. Cel care-l primise pe Gogu bătea tare în ușă. Bușcu țipa imediat: - Care bați, bă, acolo? - Dom-șef, răspundea cel cu pricina, a venit Gogu. Bușcu sărea imediat în picioare, mai să iasă din cizme, și începea iar să țipe: - Ce zici, bă? A venit Gogu? Dă-l, bă, încoace! Spune la ce celulă ești! Și Gogu trecea de pe umărul pușcăriașului pe
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
volumul Cu Liviu Rebreanu și nu numai dezvăluie nostalgia și posibila revanșă: "Cu mine sau fără mine, Rebreanu rămânea oricum un mare fluviu al literaturii române, chiar dacă multă vreme, precum Nilului, nu i s-ar fi cunoscut izvoarele. Din această pricină, nu voi regreta niciodată intenția de a-l fi repus în circulație la adevăratele lui înălțimi, ci amânarea sine die a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o angoasă plutind într-un văzduh al indeterminării? Câtuși de puțin. Dl Liiceanu pune punctul pe i, nominalizînd pricinile dezgustului ce-l încearcă, rămas în aceeași cheie similiculinară: "Cărțile edificatoare sînt montone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Lévinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
descoperit sursa, și care nu ajung niciodată să capete o formă autonomă, Dumitraș imaginează și construiește cu vocația celui ce simte simultan măreția creației, în general, dar și lacunele ei, așa cum pot fi ele percepute în experiența individuală. Din acestă pricină, mai curînd existențială decît determinată de problematizări estetice, el simte o nevoie irepresibilă de a lua lucrurile de la capăt, de a reconstrui lumea la o altă scară și într-o altă ordine. Prins între două tentații la fel de puternice, aceea de
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
îl întreabă Noica cu zâmbetul lui mieros. "Interpretarea la Punguța cu doi bani ". Dar una e să știi ceva despre celebritatea altora, și alta e să o simți pe pielea ta. Într-adevăr, a doua zi după ce luasem premiul cu pricina și știrea fusese dată și la televizor, sună la ușa apartamentului meu unul dintre vecini: Am auzit că ați fost premiat pentru o carte, În spatele ușilor închise. Ați putea să mi-o dați și mie?" De-atunci am primit sute
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
cartelei de vot unei persoane străine de Parlament ar fi trebuit să ducă automat la eliminarea din funcție a acestui personaj. Frauda comisă în acest fel e hoție curată, iar implicațiile politice sunt greu cuantificabile. Devenită brusc vulnerabilă, doamna cu pricina a simțit, probabil, nevoia să facă exces de zel, punându-se la dispoziția forțelor anti-Băsescu din propriul partid. Privite cu detașare, inflamările actorilor-mercenari arată nu patriotismul, ci politicianismul jegos al celor în cauză. Pentru a se gudura pe lângă stăpâni, sunt
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
Timpuri de cronică, trimis la viză la Direcția Presei în anul 1975, a fost înapoiat editurii cu 200 de pagini eliminate, în anul 1979, când a și apărut" (p. 449). Ritmul de apariție a suferit sincope grave, din mai multe pricini: întârzierile datorate cenzurii, schimbarea redactorului de editură în 1973-1974; probleme de subvenționare, după 1989. Începutul a fost bun: în 1962, 1963 și 1964 au apărut câte două volume; în 1965 - 5 volume, cel mai bun an al ediției; în 1966
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
urmă, Mircea Nedelciu scria o postfață la romanul lui Tratament fabulatoriu, care a provocat un mare scandal în lumea literară de atunci. Pentru a-și salva cartea, mi-a povestit apoi Nedelciu, i-a adăugat această postfață. Față de momentul cu pricina, rămîn și azi convins că Mircea a făcut exces de zel anticapitalist, într-o încercare eșuată de a convinge, implicit și explicit că pe-aici, la noi, arta n-a devenit o marfă. Mircea avea un talent extraordinar de a
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
ipocrită a averilor demnitarilor noștri a fost un test grăitor, întrecând orice în lașitate și nemernicie... Și astfel, în plin capitalism, apare acest paradox al averii, - prefăcătoria, minciuna, ascunderea vinovată a bunurilor, păcăleala trasă tuturor, cu tupeu, de indivizii cu pricina. în loc să fie o mândrie faptul că ai realizat un mare beneficiu, că ai strâns o avere onestă, importantă pentru tine și pentru societatea în mijlocul căreia viețuiești, în singurul regim ce garantează inițiativa umană liberă și nelimitată, în cadrul legilor, începi să
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
nu e cumva interzis și în orice acțiune cît de simplă se va manifesta prudență și se va cere sfatul medicului sau al soacrei. Un fapt bizar: deși apar într-o țară declarat creștină (statistic 95 la sută), revistele cu pricina omit cu superbie super-bebească "aspectul", părînd că sînt tipărite în Steaua Sirius convertită definitiv la taoism. Rubricile permanente de tipul "ce faci dacă..." sînt defalcate pe ani. E puțin probabil că, dacă "și-a spart capul" între doi și trei
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
provoace la duel pe G.A. Scorțescu. Martorii săi, colegii Scarlat Rosetti și State Dragomir, s-au întîlnit cu martorii celui provocat, anume Nicu Gane și George Morțun 21. Cei patru nu s-au putut pune de acord dacă există pricină reală de "ieșire în cîmp" și ca urmare s-au despărțit. Evident, asupra desfășurării faptelor actanții au dat ulterior propria lor versiune. "Evenimentul" inserează, la rubrica Cronica zilei a numărului său din 28 septembrie, următoarele rînduri: "În urma notițelor apărute în
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
de la Grigore Ureche la Ioan Alexandru. Sunt indicii clare, explicite, că Ion Rotaru, el însuși fiu de țărani, îi apreciază preferențial pe scriitorii care sunt fii de țărani: de exemplu entuziasmul său pentru Marin Preda este nemărginit și din această pricină sau o apreciază pe Ileana Mălăncioiu în primul rând pentru că e "țărancă de origine" (p. 835). Nu fac o observație superficială, ci numai una simptomatică, ușor de aprofundat dacă mergem pe această filieră depistată. E. Lovinescu e tratat mult prea
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
martorul unei scene în Bulevardul Elisabeta, în care Alteța Voastră a jucat, ca să zic așa, rolul principal. ...Fiind totodată Prinț, Colonel și Regent, sportmen și Comandor, Alteța Voastră este pururi grăbită. Foarte explicabil: afaceri de Stat, inspecții, recepții etc. ...în ziua cu pricina, Alteța Voastră, grăbită ca de obiceiu, urca Bulevardul Elisabeta cu o viteză care depășea pe cea stabilită, pe străzile Capitalei, de ordonanțele în vigoare ale prefecturei de poliție. Și Augusta Voastră mașină s-a proptit, brusc, de căruța unui franzelar, mi
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Augusta Voastră mașină împingea mereu căruța franzelarului; - și franzelarul înjura mereu pe Alteța Voastră. Câteva persoane din publicul ce s-adunase în număr destul de mare l-au lămurit, prin semne, și în șoapte, pe ticălosul de căruțaș că, uite, Domnul cu pricina este Principele Regent. Stupoare! Omul a înjurat mai departe și mai variat, cu bună știință. ...în sfârșit strada s-a descongestionat, căruțașul a răsuflat cu ușurare, iar Alteța Voastră și-a văzut liniștită de drum, cu viteza obișnuită, adică foarte mare
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
și-a zbârlit mustățile la directorul acestei gazete, a amenințat ca omul la necaz, cu cenzura și cu alte obiecte de tortură și a isprăvit prin a-mi purta mie pică și a ruga ziarele să nu reproducă scrisoarea cu pricina. Cu cea de-a doua scrisoare lucrurile s-au schimbat însă, fiindcă - se zice - am fost prea aspru, folosind niște epitete care nu rimează nici cu "prinț", nici cu "regent". După care a continuat: "...în ultimele zile îmi era rușine
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Născut "infirm", "un neisprăvit cu auzul în pioneze", el va ajunge să scrie texte de o formidabilă oralitate, făcându-i pe critici - inclusiv pe subsemnatul - să remarce simțul auditiv al tânărului autor. E o ironie a sorții, fiindcă scriitorul cu pricina, în carne și oase, are o infecție gravă prin care "urechea se înfundă și supraviețuiește doar un zgomot insalubru de butoi hodorogit". Internat în spital pentru tratament, el se amuză amar de cronicile literare care tot pun accent pe auzul
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
Se mai fac aranjamente pro și contra, iar MORTUL trebuie să mai aștepte o zi și încă o zi, multe zile la rând, mai viu ca niciodată. Lumea știe că e mort, a aflat. însă sfîrșitul din atâtea și atâtea pricini, n-a fost încă declarat oficial. E una din tacticele funebre ale regimurilor totalitare. Stăpân e pe viață. Stăpân e pe moarte. încercând astfel să-și supună și natura, când în joc nu sunt niște scopuri concrete. Dar, noi suntem
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]