1,838 matches
-
ce avea să fie răspândită prin toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia coborârea sufletului în fătul uman are loc după momentul conceperii. Aceasta era gândirea lui Aristotel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
manageri obsedați de succes și de economiști lipsiți de conștiință. Cine propagă concepții economice lipsite de norme etice nu sprijină interesul economiei, ci interesele unui reducționism economic sau ale economismlui. Sub nici o formă nu i se poate acorda succesului un primat, deoarece el aparține eticii. Trebuie să primeze interesele mele, dar trebuie să fiu responsabil din punct de vedere etic de fiecare acțiune de afaceri, chiar dacă în cazul concret când se face simțită presiunea concurenței, acest lucru poate părea o exigență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o clipă, astăzi cu desăvârșire stinsă.” Condamnând poezia ermetică și izolarea în „turnul de fildeș”, E. Jebeleanu propune „să ieșim din noi, ca să dăm piept și cu talazurile vieții din afară”. Eseul lui Traian Stoica este alcătuit din trei părți, Primatul imaginii, Primatul lașității și E. Ionescu, critic literar, autorul ironizând gustul vulgar al publicului pentru literatura de consum (romanul de duzină, de exemplu) și lăudând pe acei ce preferă „acel gen literar, care cere o aristocrație a gustului și emoției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
astăzi cu desăvârșire stinsă.” Condamnând poezia ermetică și izolarea în „turnul de fildeș”, E. Jebeleanu propune „să ieșim din noi, ca să dăm piept și cu talazurile vieții din afară”. Eseul lui Traian Stoica este alcătuit din trei părți, Primatul imaginii, Primatul lașității și E. Ionescu, critic literar, autorul ironizând gustul vulgar al publicului pentru literatura de consum (romanul de duzină, de exemplu) și lăudând pe acei ce preferă „acel gen literar, care cere o aristocrație a gustului și emoției, poezia”, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
avataruri lexicale importante („corpul mistic al lui Hristos” și „corpul mistic al Bisericii”), să desemneze Biserica instituționalizată, devenind, odată cu secolele XI-XII, o piesă de bază În eșafodajul menit a demonstra nu numai rolul predominant al sacerdoțiului În societate, dar și primatul pontifical În cadrul Bisericii și al Creștinătății, legitimat prin asocierea sistematică a Papei cu statutul și funcțiile vitale ale capului În organismul uman. Expunerea dogmatică cea mai completă a noii analogii, potrivit căreia instituția ecleziastică nu mai este doar „corpul lui
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
trimise pentru a agrementa insomniile lui Abdul Hamid) sprijinul ambasadei franceze ar fi putut fi hotărîtor pentru noi. Din păcate, de cînd sub regimul Combes, politica internă a Franței față de congregații și Biserica catolică făcea mai dificil și mai discret primatul ei tradițional în reprezentarea și apărarea drepturilor bisericii în Turcia, domnul Constans mulțumindu-se mai ales să reia unele concesii uitate printre dosarele mai vechi, iar modul forte, folosit recent pentru reglarea creanțelor Tubini Lorando de către flota franceză trimisă la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nostru spre... umanitate! Al desprinderii tot mai clare, mai „sinucigașe”, dacă vreți, de „ceea ce am fost”, cu nu puțină vreme În urmă! (Ce sunt cele câteva milenii ale lui Homo sapiens sapiens față de sutele de mii de ani ale acelui primat ciudat care s-a rupt de congenerii săi, prin nu știm ce accident fizic sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îndeplinirea actului de reproducere un act În ordinea firească a lucrurilor. Bineînțeles că e cumva „nefiresc” faptul că omul creează din aceasta o problemă! Dar.. nu cumva e vorba de o consecință, această „problematizare” a Întregii evoluții „nefirești” a acestor primate ce decurg din acel australopithecus, care a urmat o ciudată, o aventuroasă evoluție, creând o altă „natură” În sânul celei vechi, sempiterne? Mai mult chiar: creând acest „spațiu artificial”, omul se Încarcă cu o conștiință aptă să contemple materia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În primii mei ani parizieni: Aurora Cornu, cu soțul ei, regretatul Aurel Cornea, și Virgil Tănase, cu soția sa, Doina. Deși, În lunga și „fierbintea” vară a lui ’71, când, stupefiat de brusca și brutala Întoarcere a lui Ceaușescu spre primatul partinic, stalinist În domeniile majore ale vieții românești - „Tezele din iulie” -, de fapt, Începutul unei dictaturi personale În sânul dictaturii estice, a „proletariatului”, neștiind bine ce atitudine să iau, am fost ajutat În hotărârea mea de a „ieși, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În ceea ce se chema pe atunci „lumea a treia” și care, simțind că se clatină rigoarea „Bibliei moscovite!”, a trecut, cu o insolentă nonșalanță și o demagogie pe măsură, spre un fel de național-comunism, Încercând să păstreze comandamentele leniniste mari - primatul absolut al partidului, ura față de imperialism, contra proprietății private, ațâțarea maselor contra elitei și contra oricărei individualități etc. Interesant și grotesc e faptul că, deși se voia un continuator al marilor principi munteni și moldoveni din istorie - iar scriitorul Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încifrarea extremă a limbajului, prin incapacitatea sau refuzul de a trata temele esențiale ale metafizicii - cum este cea care dă titlul acestor memorii (deși noi nu ambiționăm În nici un fel de „a face filozofie!”Ă, existența sufletului, viața de după moarte, primatul spiritului sau al materiei etc. - și, mai ales, prin aceea că, În Europa, puținii filozofi activi azi s-au retras, după un Bergson sau Heidegger, Într-un fel de sectă, imitându-i parcă pe compozitorii și pictorii ultimei modernități, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Imperiul Roman.147 Atât Niebuhr, cât și Butterfield împărtășeau o viziune creștină comună asupra istoriei exprimată în două axiome: recunoașterea existenței răului în natura umană ("principiul universal al lăcomiei umane"Butterfield) și regăsirea chipului lui Dumnezeu în om (Niebuhr), respectiv primatul personalității umane în istorie (Butterfield). Niebuhr consideră crucea lui Hristos drept cheia istoriei umane și susține că aceasta poate fi înțeleasă dintr-o perspectivă teleologică, în timp ce Butterfield descifrează drama umană cu ajutorul religiei, fiecare persoană și fiecare moment fiind "echidistant față de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
înaintea materiei, ca să simplificăm grosolan opțiunea lor ce curge în siajul antic al unui Platon și al întregii sale școli până la filozofii alexandrini, care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eroarea să-i „piște” și pe ei, în revista sa Luceafărul, alianța noastră a devenit indestructibilă. Astfel că, în acei ani, ’66-’68, rezistența sau opoziția noastră, a unor scriitori care „voiam altceva!”, adică atenuarea principiilor dogmatice stalinist-dejiste și reinstaurarea primatului estetic, continua luptă contra diverselor și perfidelor stratageme ale cenzurii etc., se ducea nu atât frontal „contra partidului sau contra activiștilor săi cei mai acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta aripa cea mai radicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înțelege! Apoi a fost „cazul Iliescu”, element al conducerii și, se pare, singurul în vara „fierbinte” a lui ’71 care s-a opus, în cadrul, doar, al „conducerii stricte”, la ceea ce s-a numit „mica revoluție culturală”. Care avea, alături de reinstalarea primatului atașamentului orb față de partid (și de șeful său, se’nțelege!Ă, și dezideratul ridicol al „educării întregului popor”! Semnul, de altfel, o vedem azi cu claritate, al pierderii, de fapt, a elementarului pragmatism al celui ce dovedise într-o lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre groase de cenușă și zgură, chiar de focare de dogmatism sovietic, realist-socialist, de artă falsă, propagandistică, dușmănoasă față de orice „artă burgheză”, de fapt, față de orice artă care-și declara primatul estetic. Și, cum o mai spuneam, lupta noastră nu a fost nici pe departe atât de simplificată cum au văzut-o - și au vrut neapărat s-o vadă - unii din exil sau unii tineri, veleitari sau nu, de azi, refractari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ambele comisiuni publică câte un raport în care aduc guvernului cele mai grave acuzațiuni. La Botoșani izbucnește un mare incendiu, care mistuie o parte a orașului. Consiliul de miniștri sub președinția Regelui numește un comitet de ajutorare, astfel compus: Mitropolitul primat Iosif Gheorghian, prințul Dimitrie Ghica, președintele Senatului, generalul D. Lecca, președintele Camerei, Ion Câmpineanu, primarul Capitalei, senatorii și deputații din Botoșani, prefectul, primarul și președintele tribunalului din localitate. Dar ziarele opozante protestează fiindcă din acest comitet lipsesc membrii opoziției. Ziarele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
etatizate. Fundamentele ideologice ale doctrinei reformiste absolutiste ce au stat la baza programului școlar al Vienei, aplicat, în general, în toate provinciile coroanei 120, înserau instrucția și educația între componentele politicii de stat. Scopul era ca statul habsburgic să dețină primatul și în acest domeniu atât de important în viața spirituală a unui popor, iar prin instituirea de școli publice în locul celor confesionale, să-și poată impune politica proprie în domeniul educațional. Statul era în această epocă la începutul unor schimbări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la un mod de viață mai ușor și mai confortabil, mai liber și mai hedonist constituia deja o motivație foarte importantă pentru consumatori. Exaltând idealurile fericirii personale și divertismentul, publicitatea și mass-media au favorizat comportamentele de consum mai puțin supuse primatului judecății altuia. A trăi mai bine, a te bucura de plăcerile vieții, a nu te lipsi de ceva, a dispune de lucruri inutile au apărut din ce în ce mai mult ca niște comportamente legitime, ca niște scopuri în sine. Cultul bunăstării de masă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
actul cumpărării, încetând a mai fi comandat de grija conformistă pentru opinia celuilalt, basculează într-o logică dezinstituționalizată și intimizată, axată pe căutarea senzațiilor și a mai-binelui subiectiv. Faza III înseamnă noul raport emoțional al indivizilor cu mărfurile, raport instituind primatul senzației, schimbarea semnificației sociale și individuale a universului consumatorist care însoțește înflorirea individualității în societățile noastre. Pasiunea pentru mărci și consumul democratictc " Pasiunea pentru mărci și consumul democratic" Consumul emoțional indică oare victoria lui „a fi” asupra lui „a părea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
spiritul credinței nu se poate confunda cu spiritul pragmatic al consumerismului. Dar nu e mai puțin adevărat că reafirmarea contemporană a religiosului este marcată de chiar trăsăturile definitorii ale turbo-consumatorului experiențial: participare temporară, încorporare comunitară liberă, comportamente à la carte, primatul ameliorării bunăstării subiective și al experienței emoționale. Pe acest plan, homo religiosus apare mai degrabă ca fiind continuarea lui homo consumericus prin alte mijloace decât negația sa. Evident, nu e vorba de resorbția religiosului în consum: pur și simplu, asistăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
grupuri constituite pe criterii de vârstă și de religie, practicile de consum și de divertisment nu permit decât identificări „tribale” ușoare, distanțate, cu mimetisme à la carte care sunt orice în afară de semne de dezindividualizare, într-atât se exprimă în ele primatul gusturilor și al opțiunilor personale. Nimic nu mai este impus din afară, adeziunile și despărțirile sunt libere, cu geometrie variabilă, fără constrângeri instituționale. De unde și caracterul punctual, efemer, frivol al acestor identități de grup. În spatele lui „noi”, comunitarii, operează, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ironia sau lehamitea, sexul performant, golit de dimensiunea subiectivă și emoțională, nu are niciun ecou în universul feminin. Suntem obligați să menționăm că, cel puțin în ce le privește pe femei, importanța lui este din ce în ce mai nesemnificativă, el nereușind să detroneze primatul raportului afectiv față de partener. Este adevărat că, în ce-i privește pe bărbați, criteriile contabilicești se afirmă cu o evidență mult mai manifestă. Dar este acesta un fenomen inedit? Ne îndoim, într-atât dimensiunea performanței pare consubstanțială sexualității masculine 59
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
utopice care imaginează o societate de un tip nou, reconciliată cu fericirea, se înmulțesc; romane și poeme, cântece și piese de teatru o pun în scenă 3; până și cadrul de viață (locuință, interioare, grădină, mobilier, bibelouri, decorațiuni) concretizează noul primat recunoscut plăcerilor și vieții împlinite 4. Secularizarea lumii a mers mână în mână cu sacralizarea fericirii aici, pe pământ. Cea mai mare parte a speranțelor au fost plasate în progresul științelor despre care se crede că n-au un scop
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
preocuparea pentru bunuri materiale dă naștere la insatisfacții și frustrări, aventura psiho-spirituală ar duce la o împlinire plină de semnificații și de armonie atât cu sine, cât și cu universul. În centrul fantasticului supermagazin care este nebuloasa spirituală se afirmă primatul experienței interioare ca o condiție a traiului bun. Pentru toate manifestările Potențialului Uman, e suficient să ne dotăm cu o gândire armonioasă și totul va merge bine în viața noastră. Să învățăm să ne iubim, să ne schimbăm felul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]