KorAP: Find »[drukola/base=prinț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...851 >

21,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649

dacă zâmbesc înseamnă că se tem să nu piardă vreun secret și că nu se îndoiesc vreo clipă de faptul că nu au (câteodată) și conversații mai ușoare (mai "libere") decît acelea susținute de domnul de Talleyrand 12 sau de prințul Bismarck. Alții, la antipod, afișează un aer familiar; ei își imaginează că par naturali atunci când devin indiscreți, sperând să se bucure de încrederea colegilor lor, care, de fapt, îi împing cu viclenie în centrul atenției, pentru a profita apoi de

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
primi așa cum se cuvine." Henric al IV-lea a început să râdă în hohote; de atunci nu s-a mai vorbit niciodată despre Pamplona. Nu știu dacă în zilele noastre ar mai putea avea loc un asemenea dialog între un prinț și un ambasador, ei fiind (aproape) "inamici". Este drept că, în secolul al XVI-lea, în raporturile dintre națiuni, exista mai puțin sentimentalism decât în prezent, însă și mai multă simplitate, mai mult umor și, în fond, un clar respect

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
calculul rezistențelor. Mii de motive, deseori nemărturisite, cum ar fi amorul-propriu, interesele particulare, prejudecățile tradiționale, "pasiunile" părților, influențează spiritul negocierilor, iar aceste obstacole nu pot fi surmontate decât cu calm, în liniște, departe de privirile unui public pasionat și "flecar". Prințul Bismarck, care avea experiență în materie, spunea, în Landtag-ul Prusiei, în 1873, în stilul său familiar, cu care era atât de obișnuit: Dacă doriți să vă cumpărați un cal, nu spuneți, cu glas tare, prețul cel mai ridicat la

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
invincibile; între părți și facțiunile formale în Țările de Jos se nășteau, în fiecare zi, interese contradictorii anihila o atitudine prudentă, dar mai puțin îndemânatică decât a sa nu ar fi putut anihila geloziile care apăreau neîncetat în negocieri". Nici prințul de Orania și nici regele Spaniei nu erau dispuși să trateze. Negocierile au fost întrerupte de mai multe ori, fiind reluate apoi. Ele durau deja de doi ani când Jeannin, care cunoștea puterea cuvintelor, dar și slăbiciunile celor mai puternici

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
ori, fiind reluate apoi. Ele durau deja de doi ani când Jeannin, care cunoștea puterea cuvintelor, dar și slăbiciunile celor mai puternici oameni, a avut ideea de a înlocui cuvântul "pace" cu noțiunea de "armistițiu de lungă durată". Amorul-propriu al prinților care nu voiau să consimtă la o "pace", a cedat la cuvântul "armistițiu" și, astfel, după multe și teribile lupte, s-au născut Provinciile Unite independente care au intrat în societatea europeană. Richelieu, Mazarin și Ludovic al XIV-lea au

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
vreodată, mai trist ca acela. Lacrimile curgeau fără încetare din ochii regelui. În acest timp, Torcy, convins că sfârșitul ostilităților era imperios necesar, nu l-a lăsat pe domnul Rouillé, ministrul nostru plenipotențiar la Haga, să prezinte lui Marlborough 47, prințului Eugeniu de Savoia 48 și lui Hensius -, condițiile de pace. S-a hotărât să se deplaseze el însuși în Olanda. "El știa, a scris mai târziu, că un atare tratat ar fi devenit pentru posteritate un motiv de reproșuri și

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
existau diferențe importante și foarte clare. Au fost în același timp și în același fel detestați, atacați, calomniați; pentru a aprecia asemenea oameni, trebuie să ne raportăm însă la ansamblul operei și mai puțin la micimile morale din viața lor. Prințul Metternich a debutat în politică atunci când Napoleon a început să stârnească uimirea întregii lumi. El nu a înțeles succesele acestuia decât ca o succesiune de victorii militare; fiind numit ambasador la Paris, amabil, plin de bunăvoință și de curtoazie, părea

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
scena politică. Doamna de Rémusat face o fină remarcă, anume aceea că oamenii nu sunt întrutotul ceea ce par a fi și că viața la Curte, implicit "obiceiul intrigii", poate diminua sensibilitatea unor oameni de stat, dar nu o poate distruge. Prințul Metternich nu era un insensibil. Adevărat om de salon, el iubea succesele pe care, de altfel, le-a demonstrat în 1814. Caroline Murat a scos la lumină o latură importantă a acestui personaj; i s-a purtat recunoștință chiar și

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
Caroline Murat a scos la lumină o latură importantă a acestui personaj; i s-a purtat recunoștință chiar și pentru slăbiciunile sale. În timpul tinereții sale, Goethe care încântase deja Germania, vorbea despre personalitatea lui, ca despre ceva "romanesc și sentimental". Prințul de Talleyrand era, al rându-i, un om de salon. Figură impasibilă, firea lui emana o bunăvoință oarecum banală, o ușoară luare în zeflemea, în conversație manifesta o bunăvoință care îi seducea pe toți cei care îl abordau. Dar el

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
și să o pună în contact militar mai strâns cu Franța". S-a luat atunci în calcul chiar ideea de a se ceda Saxa Prusiei, pentru ca, astfel, din provinciile renane, să se formeze un regat pentru regele Saxei. Dar, acest prinț ghinionist, reținut la Berlin, nu a fost de acord cu schimbul, iar Ludovic al XVIII-lea, din rațiuni de familie, nu a consimțit nici el la această eventualitate. Talleyrand, căruia încrederea regelui îi era atât de necesară, nu putea face

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
de la Viena. Niciodată în istorie nu a fost dovedită mai multă perseverență decât cea demonstrată de acești doi oameni extraordinari; și totuși, cu riscul de a dezamăgi, afirm că opera domnului de Cavour nu este mai uimitoare decât cea a prințului Bismarck, atât de multă îndrăzneală și, în același timp, atât de multă prudență i-au trebuit guvernului de la Torino pentru a construi unitatea Italiei. Un diplomat distins, domnul cavaler Nigra* a servit această politică. Ea nu ar fi putut fi

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
regăsi în activitatea Consiliului și a diferiților agenți. Unii dintre ei îi spuneau lucruri legate de tradițiile prudente ale cancelariei noastre; alții îl încurajau să dea curs aspirațiilor lui. Astfel strecurându-se cu pași ezitanți, între contele Walewski 75 și prințul Napoleon*, între domnul Drouyn de Lhuys 76 și Dl. Thouvenel 77, el s-a angajat pe drumul care avea să-l ducă la Sédan*. După 1871, Franța a știut să aștepte. L-am auzit pe domnul Thiers, în acea epocă

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
între rase care a fost, întotdeauna, vehiculul civilizațiilor. Atunci când un popor se "închide în sine", cum a procedat cândva poporul chinez se șubrezește, adică degenerează. Marii conducători de popoare nu au luat niciodată în calcul posibilitatea izolării. Preocuparea constantă a prințului Bismarck a fost aceea de a-și asigura prin orice mijloace, dacă nu alianțe, măcar prietenii; el îi reproșa împăratului Wilhelm al II-lea faptul că, prin imprudențele sale, a compromis relațiile Germaniei cu Rusia. Napoleon a intrat în război

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
ulterior în toate lucrările ieșite de sub pana sa. Cu acest prilej, el a remarcat faptul că mai mulți dintre marii noștri negociatori fuseseră, în trecut, buni teologi. Mulțimea îngrămădită sub cupola institutului pentru a onora pentru ultima oară pe bătrânul prinț a aplaudat acest pasaj al discursului său. Diplomatul octogenar sugerase că, în spatele omului de stat, plutea încă umbra fostului episcop din Autun. Este ciudat, într-adevăr, să vezi câți agenți remarcabili ai fostei monarhii au fost furnizați diplomației de către Biserică

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
privilegiul, acordat lor și caselor lor, de a nu fi supuși jurisdicției țării în care sunt acreditați. Rațiunea , spune Montesquieu, nu permite ca ambasadorii să depindă de suveranul pe lângă care au fost trimiși, sau de tribunalele acestuia. Ei reprezintă poziția prințului care i-a trimis, iar cuvântul lui trebuie să se exprime liber. Nici un obstacol nu trebuie să îi împiedice să acționeze; în cazul ambasadorilor trebuie avute în vedere rațiunile el derivă din dreptul ginților și nu acelea izvorâte din dreptul

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
interesului și al fidelității față de țară a miniștrilor. Astăzi, acest sentiment nu mai poate fi înțeles; el explică, până la un anumit punct, ușurința cu care, la începutul secolului al XIX-lea, anumiți diplomați (chiar și cei mai importanți) acceptau cadourile prinților cu care negociau. Ei aparțineau încă vechiului regim. Fără îndoială că moravurile noastre au devenit mai severe, sau cel puțin așa par. În ceea ce privește guvernele, acestea nu mai fac cadouri ambasadorilor; se mulțumesc doar să le dea decorații, ceea ce este mai

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
că a dorit să facă din Germania și din Italia mari națiuni unificate, după care a aruncat în mîinile democrației din Europa o armă cea a "principiului naționalităților" pe care secolul al XIX-lea l-a folosit pe scară mare. Prințul de Bülow121, vorbind despre originile unității germane, mi-a mărturisit că, în ochii lui, doar doi oameni erau autorii ei: Napoleon I și Bismarck. Atunci când, în 1918, vechiul edificiu european s-a prăbușit, naționalitățile "slabe", acelea care păreau a fi

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
înțeles în lumina trecutului critica prezentului, însă acest mod de a compara epoci diferite este oarecum îndoielnică, uneori chiar fără rost. Nimic nu se repetă identic în scurgerea vremurilor. Richelieu și Mazarin se străduiau, fiecare, să câștige favoarea stăpânului lor. Prințul cu 1000 de capete, al cărui politicieni caută azi să-i intre în grații, poate fi sedus de alte procedee față de cele folosite de ei. Majoritatea parlamentară a lui Walpole 135, a lui Palmerston 136 sau a lui Villèle137 asculta

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-lea, celebru pentru unica sa lucrare, Caracterele sau moravurile acestui secol (1688), o cronică esențială a spiritului francez în veacul al XVII-lea. 3 Condé. Familie princiară franceză din veacul al XVII-lea, cel mai important reprezentant al ei fiind prințul Louis de Condé, duce d'Enghien, învingător al spaniolilor în cele două bătălii faimoase ale "Războiului de 30 de ani" (1618-1648), Rocroi (1643) și Lens (1648). I s-a spus, în epocă, "Marele Condé". 4 François, duce de la Rochefoucauld (1613-1680

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
vreme să evadeze. Exilat de acesta, după moartea cardinalului, nu va mai reuși să revină pe scena politică a țării, tânărul rege Ludovic al XIV-lea neprivindu-l în mod favorabil. 42 A se vedea nota nr. 3, referitoare la prințul de Condé 43 Henri de la Tour d' Auvergne Bouillon, viconte de Turenne (1611 1675). Mareșal al Franței, unul dintre cei mai vestiți comandanți militari din timpul domniilor lui Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea, s-a acoperit

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
Franța. 47 John Churchill, primul duce de Marlborough (1650-1722). Nobil și general englez. S-a remarcat prin victoriile repurtate împotriva francezilor în timpul "Războiului de succesiune la tronul Spaniei" la: Blenheim (1704), Ramillies (1706), Audenarde (1708) și Malplaquet (1709). 48 Eugeniu-Francisc, prinț de Savoia-Carignan (1663-1736). Nobil și general, unul dintre cei mai importanți comandanți militari de la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul celui următor. Vreme de mai bine de o jumătate de secol și-a pus serviciile în slujba a trei

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
nemaiavând vreun sprijin, a părăsit tronul, pe care l-a ocupat ginerele său, Wilhelm de Orania, stathouder-ul (cârmuitorul) Olandei. Acesta, cunoscut sub denumirea de Wilhelm (William) al III-lea de Orania, a fost rege al Angliei în perioada 1688-1702). 71 Prințul Alexandr Mihailovici Gorceakov (1798-1883). Om de stat și diplomat rus extrem de capabil, cancelar al Imperiului Rus și șef al diplomației țariste în timpul domniei țarului Alexandru al II-lea, în perioada 1856-1882. 72 Ludovic Filip de Orléans, rege al Franței (1830-1848

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
postul de ministru al Afacerilor Străine (20 iulie-21 noiembrie 1799). Au urmat posturile de ministru plenipotențiar în Elveția (1800), apoi la Milano (1801) și la Hamburg (1802-1805). Numit Consul General la Iași în 1805, a avut o aventură dezagreabilă cu prințul Dogoruki, care l-a capturat și întemnițat în Polonia. Eliberat de Talleyrand și Napoleon, în intervalul 1807-1814 a fost reprezentantul împăratului în Westfalia, pe lângă regele Jérôme, fratele acestuia. În 1814, Talleyrand l-a numit director al Cancelariei Afacerilor Străine. În timpul

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
schimb (1870), Oamenii noștri de stat (1887). 120 Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Filozof, eseist, scriitor și poet american. A scris, între altele: Natură (1836), Eseuri (seria I, 1841, seria a II-a, 1844), Oameni reprezentativi (1850), Trăsături englezești (1856). 121 Prințul Bernhard von Bülow (1849 1929). Om de stat și diplomat german, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine (1887-1900), cancelar al Reichului german al lui Wilhelm al II-lea în intervalul 1900-1909, apoi, la sfârșitul carierei sale diplomatice, ambasador al

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
1878 n.tr.). * Cartea fiind scrisă în anul 1925, este clar că autorul se referă la secolul al XIX-lea (n.tr.). * Este vorba despre Napoleon al III-lea, împărat al francezilor între 1852-1870 (n. tr.). * Vărul primar al împăratului, prințul Jérôme Napoleon (n.tr.). * Capitularea Franței în fața Prusiei în războiul din 1870-1871, pierdut de Franța (n. tr.). * Miniștrii de externe francezi ai celei de a Treia Republici Franceze (n. tr.). * Este vorba despre fratele mai mare al autorului, ilustrul diplomat

Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]