1,469 matches
-
gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea nasul prea Îngust, buzele prea subțiri, imaginîndu-și că la douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În poșetă, cînd cineva bătu la ușă. Se mai uită o dată În oglindă și strigă: — Bine! Persoana bătu Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înșiruită cu patru etaje În Pimlico. În Întunericul aproape perfect, casa părea că fusese scoasă atent din priză. O femeie fusese ucisă instantaneu de explozie - trupul ei fusese Îndepăratat deja de un alt șofer. Dar o fată avea Încă picioare prinse În moloz; muncitorii de la Salvare și Demolări aveau de gînd să instaleze un elevator care să ridice grinzile care-i prindeau picioarele. Dar nu puteau face acest lucru pînă nu scoteau o femeie și un băiat despre care se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumină, spuse gardianul, dar tipii sapă de o jumătate de oră. Unul dintre ei a reușit să se rănească destul de rău. — CÎt mai au pînă ajung la subsol, Întrebă Kay? — O oră, aș zice, poate două. — Și fata care-i prinsă? — Da, uitați-vă la ea. Pare nevătămată, dar s-ar putea să fie În stare de șoc, nu știu ce să zic. E-acolo. Unul dintre oameni e cu ea și o Încurajează. Îi arătă lui Kay pe unde să meargă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și cu asta, ies În grabă din Încăpere, mă prăbușesc În baie, zguduită de lacrimi, și-mi doresc să nu mă fi lăsat de fumat cînd l-am cunoscut pe Dan. Duminică, e totul deja dat uitării și sîntem amîndoi prinși În entuziasmul perspectivei de a avea un copil. Nunta fiind atît de aproape, am hotărît să ținem totul secret, astfel Încît prînzul la familia Cooper, deși ocazional prilej de bună dispoziție, devine prea mult pentru mine, În starea delicată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
propriu-zis la un lac, ci la un anumit loc de întâlnire din orașul New York. La fel cum „barca de pescuit” în care aveau să se urce nu însemna nici barcă, nici șalupă. ***** Înapoi la Cavou. Pe o latură a mesei prinse de podea, stătea cu o expresie sălbatică pe chip Joe Roth, avocatul corpolent al lui Andrew Constable. Charles Grady era așezat pe latura opusă, flancat de adjunctul său, Roland Bell. În aceeași cameră se afla și Amelia Sachs. Întunecimea camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-a prinsele; îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; totul e îmbrăcat în alb; steluțe albe se cerneau; străluciri de diamant; trec sănii zburând; pomii par niște uriași cu halate albe; cade zăpada cu nemiluita; un covor de diamante îți ia ochii; păduri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
erau membrii unei vaste organizații de spioni și trădători, cuibăriți în inima diviziei din pricina indolenței generalului care nu l-a ascultat pe dânsul. Firește că asemenea grupare criminală nu putea lucra atât de tainic fără o conducere deosebit de iscusită. Cei prinși nu-și mărturiseau nici în fața ștreangului vinovăția, o dovadă minunată de soliditate a organizației. Ambiția lui secretă a fost, de la început, să pună gheara pe șeful bandei. Aceasta poate că i-ar dobândi și o decorație, în afară de creșterea prestigiului înaintea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Zeci de ochi cenușii mă hărțuiesc, mă ridic și aprind lumina, merg de la un tablou la altul, sunt atât de multe, încât aproape că acoperă toți pereții, mari și mici, și medii, și în toate apare chipul meu, cu părul prins, cu un zâmbet misterios, de regină, iar într-un colț al camerei mă văd stând în picioare dezbrăcată, rezemată de zid, înaltă și delicată, mă apropii de tablou, îl privesc atentă, ca și când aș putea să învăț din el lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
problemă, Noghi, spun eu, mai este destul până atunci, dar timpul trece repede, uneori îmi amintesc surprinsă câte făceam înainte într-o singură zi, pentru că acum zilele trec atât de repede, ca niște anghile moi, alunecoase, care nu se lasă prinse. Ne trezim târziu, de obicei eu mă trezesc puțin înaintea ei, iau de la magazin pâine proaspătă și legume și pregătesc micul dejun, Noga se uită la televizor, iar uneori îi țin companie, privesc plină de invidie capetele acelea aranjate de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la toate difuzoarele încastrate în tavan și un potop artificial se abătu peste dulapuri și sol. Simultan, o sirenă prinse a urla. În centrul de exploatare, Hicks tresări auzind alarma. Privirea i se desprinse de consolă zburând spre ecranul ordinatorului central. O mică zonă a planului acestui etaj pâlpâia. Caporalul se ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Oarba. Trișam deseori, cu privirea încordată prin țesătura fină a materialului, dar aveam grijă să mă prefac că mă mișc fără nici un reper încă vreun minut-două, ca să nu atrag atenția. Un pomelnic al jocurilor pe cale de dispariție ar mai cuprinde: Prinsa, Capra, Lapte gros, Țară - țară vrem ostași (pe cine? Pe cineeee?Ă, Rațele și Vânătorii, Hoții și Vardiștii, Somata, Bâza, Stop pe verde, Omul negru, Măgărușul, Împărate - împărate, cât e ceasul?, Telefonul fără fir și așa mai departe. 45% dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Jones, dar nu destul de inteligent?“. Vocea de om educat a lui Dominic Planchet curgea în urechea mea. * Venise pe coridorul din spatele meu fără să scoată un sunet. Nici măcar nu m-am obosit să mă cert singură că m-am lăsat prinsă ca o proastă. Aveam alte lucruri la care să mă gândesc. — Bineînțeles, nu ai nici o dovadă, spunea cu bunăvoință. Cred că se poate să fi înregistrat convorbirea. Nu că ar putea fi considerată o dovadă. O să o pun pe Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din rusism și din analfabetism, ne trimisese „ostrovari” - zicea: «Na, c-amu și România-i țară mare, cu colònii! Are și ea Sibiria ei, ca cum ar veni: Moldova noastră... Aici ni-i trimete pi toț’ tălharii, pi toț’ trântorii, prinșii cu fapte răle acolo, la ei, În Regat. Uită-te la ei, dom’ țător’, numai la ce vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ruși au adus de la ei, din civilizatul fund al Rusiei, suflete-de-când-se-știau, suflete din tată-n fiu; apoi ocnași liberați; apoi moscali - veterani ajunși la termenul serviciului militar; În sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din satele lor, date - și prinși; deasemeni: alungați de pe pământurile lor din Sud, de la Gurile Dunării și de pe litoral, unde Rușii „curățaseră” terenul, apoi Îl colonizaseră masiv cu Germani, Elvețieni, Francezi - unii fiind supraviețuitori din Marea Armată, de aceea fuseseră fixați În sate-noi cu nume dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sat-nou cum Întâlneai cu zecile În Bugeacul colonizat, Însă pe care le numărai pe degetele unei mâini În Codru și În Țara de Sus (adică În centru și În nord). Locuitorii Manei: foste suflete, slugi, aduse din Rusia, foști rătăcitori prinși, siliți să se fixeze. Ce o intriga pe mama: deși, În majoritate de origine rusă, Mănenii nu știau rusește, bestecăiau câteva cuvinte, expresii, prinse la armată, la târg - Însă... bine românizate; și nu mai multe decât Românii. Și, cu patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
voi, să ședem acolo, frumos... - Nu, că iar ne prinde mama și mă bate, că nu se cade. Mai bine aici, nu ne vede nimeni - hai să ședem pe ei, hai la mama, hai... Mă trage după ea, de mâinile prinse. Trag și eu, orișicâtuși, bărbat. Mi-am smuls mâinile, cu ele Îmi fac loc, ajung În uliță. - Nu mai miroase, zic, amușinându-mi o mână. Muuult mai binemiroase inima ta, decât eroii - uite... - și-i dau să adulmece. - De ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eram orfănel și nu aveam tată căruia să mă plâng, nu mă temeam: eram băiatul mamei! „Feciorul babei”, cum glumea ea. Știam să mă apăr - adică să atac, primul - cu capul... Caut mai departe, pe sub rădăcini, pe sub pietre; pun peștii prinși În lăculețul anume făcut pentru ei. Copiii nu dau semne că ar avea de gând să vină-ncoace; dar nici nu vorbesc cu mine, deși uneori mă apropii mult de ei. Uite un om, coborât la gârlă să-și adăpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
S. — Aha, Tashiro presupun. Mă duc să-l chem. Fără să-mi lase vreo secundă de răgaz să mai zic ceva, directorul se ridică brusc de pe scaun și Împinse cu mîna, lovind În același timp și cu piciorul, ușa furniruită, prinsă prost În balamale. Prin deschizătură, care dădea spre un birou plin de praf, izolat de rest printr-o singură placă din lemn, strigă: — Tashiro ! Tashiro ! Vino-ncoace repede! Își șterse broboanele de sudoare de pe cap cu palmele pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la scară, odată cu punerea în aplicare, seara, a economiei de electricitate. Pe românește, lăsarea în beznă a orașului. Povestea asta mă amuza, pentru că abia așa aveam cadrul natural perfect să jucăm o chestie care se numea „somata“ - un fel de „prinsa“. Mitingul regizat la care participasem cu ocazia „celui de-al paișpelea Congres“ fusese, în mintea scurtă pe care o aveam atunci, doar un bun prilej să scap de școală; și ca să fac mișto, alături de colegii mei din clasă, de portretele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cameră să iau frapiera. Mă reped înăuntru, las jos cutia și apar din nou cu frapiera. Cuburile de gheață se izbesc de frapieră cu un zgomot infernal. Aud pe cineva ieșind din cameră. Zahăr, zahăr, zahăr. Nu vreau să fiu prinsă aici în pijămăluțele mele. Ei, probabil e vreun american pe care n-o să-l mai văd niciodată. Ușa se trântește și simt cum se apropie cineva și se oprește în spatele meu. Deodată intru în panică. Îmi trece un fior pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un cerc pe sol. Jocul începe la semnalul: vânătorul urmărește vrabia dar se ferește de albină, vrabia urmărește albina dar se ferește de vânător, albina urmărește vânătorul dar se ferește de vrabie. Când unul dintre cei trei jucători a fot prins, jocul continuă cu alți elevi. Jocul se desfășoară în interiorul cercului. 2. „Apără cetatea!” - Se trasează un cerc cu un diametru de 12 - 13m, în mijlocul căruia se va construi o cetate din diferite obiecte aflate în echilibru. Copiii se vor așeza
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea copchilă, va spune și o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu n-ai nici o vină, Carmina, dacă Ovidiu te-ar fi lăsat în pace ți-ai fi refăcut de mult viața. Putea să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
patru. Și când te gândești că mai reușim să furăm și câteva clipe pentru sufletul nostru, măcar din când în când. Crede-mă, sunt ocupată până peste cap! — Cum de mai găsești timp și pentru mine dacă ești atât de prinsă? — Îmi place să stau de vorbă cu tine, spuse Midori, jucându-se cu o ceșcuță din plastic. — Hai, du-te și te plimbă vreo două ore, stau eu cu tatăl tău, am zis. — De ce? — Trebuie să te desprinzi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]