1,457 matches
-
-mi dau seama cum a putut dispărea de pe pragul de unde te așezaseși tu, nu mai era nici un străin la mănăstire în afară de noi, mai era Theo și mi-o amintesc pe Florița din Drăgosteni, stătea și ea, săraca, și plângea pe prispă, știa și ea, proasta, că părintele moare, Florița era acolo?! mă minunez eu auzind acest lucru pentru întâia oară, nu mi-o amintesc pe Florița, nu-mi amintesc decât lumina de miere din pădurea înroșită de soare, să fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa de prânz, grăbit să ajung cât mai repede, alături, lângă casa bătrânească de oaspeți, pe o pătură întinsă la soare, o femeie, un bărbat și doi copii, mănâncă, îmi trag lavița de pe prispă mai aproape înspre ei și ascult, să-ți mai curețe mama un ou? fetița se răsfață până să răspundă nu, vreau apă, cere băiatul, și tatăl se întinde spre bidonul de plastic acoperit cu o haină, copilul primește o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănăstire, totul s-a construit în primăvara asta, părintele vrea să spargă casa veche, am spus-o iute și mă uit cu coada ochiului la el, Vrea să facă acolo o cantină, o sală de mese, Casa noastră?! Casa cu prispă?! Da! poate nu anul ăsta, încerc eu să mai atenuez din, poate! Fratele Rafael mi-a mai scris că starețul e hotărât să-ți ceară să termini biserica în vara asta, fiindcă vrea s-o sfințească la toamnă, O vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintelui Ioan, că n-a fost în stare s-o păstreze, M-am întristat de moarte într-adevăr și mă întristez mereu când mi-amintesc cum părintele mi-a lăsat mie Cartea lui și eu am abandonat-o nepăsător pe prispă, alergând în calea focului ce cuprinsese pădurea, ar fi trebuit să iau Cartea cu mine, dacă ar ști părintele că nu am fost vrednic să-i îndeplinesc ultima dorință, 11 iulie, m-am reîntors în biserică, bolta pronaosului e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
doctori? — Nu mă așteptam la așa ceva, nu se putu abține Lisa când rămase singură cu Oliver. Dar la ce te așteptai? Să mâncăm mazăre și să bem rom, spuse Oliver cu accent specific Caraibelor, și să dansăm de nebuni pe prispă? Exact! Este singurul motiv pentru care am venit. — Nu cred, draga mea, spuse el, de data aceasta cu accent de prezentator BBC din vremea războiului. Pentru că suntem britanici. —Apelativul corect pentru noi, sau cel puțin așa mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oară ne-am fi văzut cu o zi înainte. Mi-am șters lacrimile de pe obraz. — Vorbește în engleză, tati. Bătrânul îndoi brațul într-un gest obscen și-mi spuse: — Englisch Scheisser! Churchill Scheisser! Amerikanisch Juden Scheisser! L-am lăsat pe prispă și m-am dus să văd ce-i prin casă. Sufrageria era plină de bucăți de aeromodele și conserve de fasole deschise, în jurul cărora bâzâiau muște, iar dormitorul era tapetat cu fotografii ce înfățișau femei îmbrăcate sumar, majoritatea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii șifonierului pe care era montată o oglindă. Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Arap Moi, va efectua o vizită oficială de prietenie În țara noastră. Este 2 septembrie și Împlinești patruzeci de ani. E miercuri. Deci, cum nu se poate mai bine. Bătrânul tăietor de lut, obosit, după ce a frământat pământul, zace pe prispă În lumina jilavă de octombrie. Ca să adune căldură pentru iarnă În oasele betege. Te observă trecând de mai multe ori prin preajma lui și spune: Eh... Călătorim, călătorim... Apoi „te prinde În gheare” și-ți povestește o Întâmplare din tinerețe, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rangu dă scriitor. D-aia, dă câte ori mi-a comandatără vro comedie bufă pentru S.U.P.A. (Sindicatul Uvrierilor și Producătorilor Argentinieni), le-am cerut cu pardon să facă pași În zare. Io și cinemau... mai du-te-n prispă! Nu s-a născut ăl de să mă facă să zgârii hârtiile pentru celuloid. Când m-am prins că Rubicante gravita În juru la S.U.P.A. aia i-am lăsat, ba bine că nu, să-mi pună botniță și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de rapid după un singur cuvînt, și astfel Îi prinde poliția În fața magazinului nefiind iertată nici ea, poliția, de ochiul justițiar, necruțător al regizorului, parc-ar fi Jonnathan Swift filmîndu-i pe polițiști lovindu-l cu bestialitate pe Mickey căzut pe prispa supermarketului, pentru că și ei sînt oameni În adîncul sufletului, adică bestiali, scena pare extrasă din celebrul filmuleț de amator ce-i arăta pe apărătorii legii ciomăgind fără milă un negru vinovat de ceva, ca toți negrii, după asta se ivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anatomie, mai vezi un film, roag-o pe-o membră să ți-o arate, trage o poză. Că te faci de rîs. Despre Radu Câmpeanu, altă ziaristă lasă mărturie, urme, ceva. „Eu trăgeam la sapă, la cucuruz, el trăgea ciubuc În prispa conacului.” Păcat că nu suflă o vorbă despre felul pervers În care viola tractoristele pe prispă și-i bătea cu cucuruzul pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Că te faci de rîs. Despre Radu Câmpeanu, altă ziaristă lasă mărturie, urme, ceva. „Eu trăgeam la sapă, la cucuruz, el trăgea ciubuc În prispa conacului.” Păcat că nu suflă o vorbă despre felul pervers În care viola tractoristele pe prispă și-i bătea cu cucuruzul pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei Orheianu, de la Direcția Carte din Ministerul Culturii, răspunde-n doi timpi la Întrebarea care-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu l-a văzut nimeni? întreabă cu glas tare Marius în timp ce deschide portița prinsă cu un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în casă. În față se întinde un hol îngust, în semiîntuneric. Rămâne nemișcat câteva clipe, ascultând. Nimic. Liniște. Sau nu. Distinct, un scârțâit ajunge la urechile lui. Face câțiva pași, către sursa zgomotului, pipăind peretele cu degetele mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calm în fața plutonului de execuție. Chipul palid, cu trăsături osoase, păstrase în colțul gurii un zâmbet imperceptibil. A fost întrebat dacă dorește ceva și ceruse dreptul la ultima țigară. O fumase încet, fără grabă, ca și cum s-ar fi aflat pe prispa casei, la ceasurile înserării. În timp ce soldații din plutonul de execuție așteptau tăcuți cu arma la picior, el își lăsase ochii în jos, uitându-și privirea către iarba grasă și strălucitoare sub lumina puternică a soarelui. Două păsărele săreau una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îi stătea la fel, nemișcată, mă privi fix, - În sfîrșit! - Își ridică brațele, mi le Încolăci după gît, ne sărutarăm prelung, un fel de uitare, nu-mi dau seama... Eram În martie 1949. Începuseră muncile de primăvară, Lung privea (de pe prispa casei lui, În fiecare dimineață, cu mîna streașină la ochi, spre pămîntul care cu cîteva săptămîni În urmă fusese al lui, intrat acum În stăpînirea unei firme cu birouri nu se știe de unde aduse, și funcționari născuți peste noapte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și celorlalți cînd și cum să muncească pămîntul ca și cum se prostiseră toți, deodată. Era duminică, Își săpa curtea, partea de grădină, avea să-și semene flori și plante de leac ca-n fiecare an, apoi Își vopsi În albastru balustrada prispei, atent la pătrunderea uleiului În fibrele lemnului vechi ce va trebui În curînd Înlocuit, Își spunea, dar mai Încolo, nu mai avea bani acum. MÎine sau poimîine după-amiază, pînă joi oricum, va vopsi În negru lucios șareta după ce-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
proprietate... ziceați ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram Încă În cerdac (Îi spuneam cînd prispă, cînd cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, Îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să-i vorbesc, mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
este - Își spunea - să stai neclintit și lucid În fața vremii, ca o sfidare. Nu-i așa, domnule judecător?”. - „Desigur”, mă auzea răspunzîndu-i. Învățătorul Însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit În ograda lui, neputincioși să-i urce prispa și să-i deschidă odăile. Soția lui Lung de asemeni cum o știam deși timpul Îi bîntuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a Întîmpina viața, ci tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
București, terminase Politehnica, se măritase, soțul era inginer ca și ea, părinții nu luaseră parte la cununie, totul fusese o „surpriză”, fără ca Împrejurările arătate să fi modificat relațiile de afecțiune dintre ei toți, de pe vremea cînd Își treceau după-amiezile pe prispa casei de la țară, dar părinții trebuiau să se obișnuiască cu mentalitatea și obiceiurile noii generații. Se schimbaseră, se schimbau sub ochii lor. - Bucureștiul e prea departe pentru noi, domnule judecător. Și ea și soțul vin din cînd În cînd, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîmpia asta a Bărăganului, binecuvîntată, blestemată de Dumnezeu, În care Încă de pe vremea sciților roadele erau date pieirii, și sciții au tot continuat să vină, din răsărit, din apus, din toate părțile lumii. Dimineața mă Înalț În vîrful picioarelor pe prispă, mă uit de-a lungul drumului spre deschiderea cîmpiei dar nu te zăresc, mă gîndesc că vii, că văd o șaretă dar nu e nici o șaretă, nu mai vine nimeni de cînd ai plecat. SÎnt bucuroasă c-am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spună, m-a urmărit din marșul șerpuitor pînă ce fereastra de la care mă privea dispăru În dreptul unui stîlp dintre liniile de triaj. 5. Așa trec anii, viața, poveștile; lumile se fac și se desfac, vei sta Încă mult timp pe prispa casei tale, zile și zile, dimineți de primăvară, de vară, de toamnă, rareori În lumina zăpezilor sticlinde și nimeni nu va veni - cine știe? Poate voi mai veni, dar nimic esențial nu se va Întîmpla căci ce este esențial se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
imobil delabrat pe strada Carol, colț cu strada Olari, unde starea amărâtă a casei răspundea aceleia proprii. Mai curios încă, instalat, în fine, într-un luxos apartament în centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
cea mică) În cadrul casei mari, spațiul căutat intuitiv pentru concepție și dorit de muribund. Aspectul intimității spațiului familial diminuă treptat pe măsură ce ne Îndepărtăm de spațiul de maximă intimitate evocat mai sus, dar fără să-și piardă valoarea simbolică. Ușa, fereastra, prispa, curtea și grădina, poarta și gardul, În sfârșit ulița, sunt tot atâtea elemente ale spațiului familial ce țin de casă, ce-și găsesc un loc bine definit În spiritualitatea și tradiția populară. Ușa de exemplu, delimitează simbolic cele două spații
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]