3,831 matches
-
cu scopul de a iniția și promova o atitudine responsabilă față de mediu, de a-i face pe tineri să conștientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului. Un obiectiv transdisciplinar regăsit la nivelul politicilor curriculare din aproape toate țările este cel privitor la educația pentru mediu (Ciolan, 2002 citat de Dima A., 2008). Educația ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuși în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
prietenul și colegul meu Constantin Popa, mă salvează cu al său, aș îndrăzni cu al nostru: GHE. POPESCU. Dar fabulos, poate nemeritat, dar regesc. Îi mulțumesc și mă voi strădui să fiu la înălțimea darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
postarea operelor unuia și aceluiași autor Într-un spațiu special al vastului muzeu nu rezolvă problema, dat fiind că o astfel de „redundanță” stilistică obosește și plictisește contemplatorii. În al treilea rând, asistăm la o violentare senzitivă, În sensul că privitorul este asaltat de prea multe opere de artă. Nu numai raritatea sau dificultatea accesului la operă generează o criză receptivă, ci și abundența, facilitatea de a merge către ea. Se știe doar că există o carență nu numai prin lipsă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
final, de utopie. Sau spre a o rata. În spațiul specular se joacă Întreaga viață (dar și moarte) a unui dandy. Fie că uneori acest joc se desfășoară În singurătate, fie că dandy-ul are, cel mai adesea, nevoie de privitori, totul e un spectacol. Să nu uităm, de altfel, că specularitatea și spectacularul au mult mai multe În comun decât o simplă etimologie. A trăi și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
orice folosință a expansiunii monetare, dincolo de capacitățile de asimilare a monedei de către economia reală, este toxică și se întoarce împotriva sistemului economic și a stabilității societății. Victor Jinga 1059 subliniază că în 1976 N. Kaldor a publicat un articol 1060 privitor la inflație și recesiune economică în care constată că "o caracteristică a acestei inflații a fost întovărășirea ei cu o recesiune însemnată a producției industriale. Această combinație a inflației cu recesiunea a fost un fenomen nou, a cărui explicare este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pieptul și umerii lor, de tavanul colibei. De inelele prinse de coapse sunt agățate patru cranii de bivol și un scut de război. Corpul lor este rotit de mai multe ori până când pielea se rupe și inițiații cad la pământ. Privitorii strigă: „Morți! Morți!”. Pe măsură ce Își revin, inițiații se Îndreaptă către unul dintre craniile de bivol și le oferă, În sacrificiu, degetul lor cel mic. Apoi, În grupuri de câte șase, ei aleargă În jurul copacului care Îl reprezintă pe Lone Man
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evenimente publice, În măsura În care acest lucru Înseamnă că aveau loc În aer liber. De fapt, accesul la parade era limitat de avere, opinii politice, obiceiuri și practicile vieții de zi cu zi”. La rândul său, R. Darnton (2000, p. 110) remarcă: Privitorul, așa cum este el reprezentat În Description, nu vedea numai diviziunile de rang, care erau evidente. El sesiza și anumite demarcații mai puțin vizibile, pentru că știa la fel de bine cine fusese exclus din procesiune și cine fusese inclus. Excluderea și includerea aparțineau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pour traduire leș éléments de mythologie populaire allemande, îl emploie des termes équivalents de la mythologie folklorique roumaine.1022 Plus qu'une traduction ethnocentrique, la variante roumaine de l'œuvre de Goethe porte, involontairement, la marque stylistique de son traducteur : Spuneam privitor la limba în care am facut traducerea că ea poartă desigur pecetea limbii poetice a traducătorului. N-am urmărit într-adins acest lucru. Din contră, ceea ce s-a făcut, s-a făcut împotriva oricărei intenții. N-am căutat, adică, să
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
, publicație-anuar apărută la Roma, neregulat, între 1925 și 1939, în patru volume, ca periodic al Școlii Române din Roma. Director: Vasile Pârvan, apoi Emil Panaitescu. Publică în general documente și material inedit privitor la români, descoperit în arhive din Roma, precum: Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII-XVIII (G. Călinescu), I Paesi Romeni in una serie di „Avvisi” della fin del Cinquecento (N. Buta), La contesa tra Gabrielle Báthori e Radu
DIPLOMATARIUM ITALICUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286792_a_288121]
-
Zaharia Stancu și Sandu Tudor. Tot jurnalul lui Petru Comarnescu arată auspiciile care au inspirat asociația; s-ar fi dorit „constituirea unui sindicat intelectual [...], mai curând o asociație de filosofie, arte și litere”, propunându-se ca nume Daphne sau Argonauții; privitor la orientare, Comarnescu specifică intenția de a da semnalul concilierii între noile generații cu opțiuni ideologice diverse: „În asemenea situații sunt cel mai democrat, în sensul că doresc să fie o colaborare între toate forțele vii ale generațiilor mai tinere
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
român al celor mai ample sinteze teoretico-istorice asupra stilurilor, Edgar Papu, b. exprimă, deghizat și defensiv, o viziune tragică a existenței, în timp ce manierismul, prin deformarea sfidătoare a realității, prin afișarea ostentativă a nefirescului, reprezintă o atitudine agresivă față de realitatea obiectivă. Privitor la b. românesc s-au formulat puncte de vedere diametral opuse. Potrivit unuia dintre acestea, despre existența la noi a acestui stil se poate vorbi doar „într-o oarecare măsură” (Adrian Marino); cealaltă opinie (Edgar Papu) atribuie caracter baroc unor
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
vor aduce rectificări sau noi puncte de vedere, comentariile lui B. asupra celor trei cronicari din secolul al XVI-lea, Macarie, Eftimie și Azarie, și-au păstrat, în mare parte, valabilitatea, la fel ca și temeinicul studiu filologic și literar privitor la narațiunile despre Vlad Țepeș. SCRIERI: Vechile cronici moldovenești până la Ureche, București, 1891; Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, București, 1895; Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; Luptele românilor cu turcii până la Mihai Viteazul. Cultura
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
imaginea regelui-martir. Cel care avea să devină o importanță figură bisericească, Philip Henry, a relatat cum, imediat după ce toporul gâdelui a separat capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele sau, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice, a finalității și chiar a fatalității care îi domină cursul. „Portretele” și „reflecțiile” sunt amplificate în Propilee (1984, subintitulat Cărți și destine) și Amfiteatru cu poeți (1995). Volumul Caietele privitorului tăcut (2001) include, pe lângă maxime și amintiri, numeroase însemnări de călătorie, în care prevalează schița de portret făcută din tușe blânde și informații culturale particularizatoare. C. a îngrijit și prefațat ediții din operele lui Calistrat Hogaș, Otilia Cazimir, G. Ibrăileanu
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Baba, Iași, 1975; Între Ulysse și Don Quijote, Iași, 1978; Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Propilee. Cărți și destine, Iași, 1984; Nisipul, București, 1989; Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale, Iași, 1990; Amfiteatru cu poeți, Iași, 1995; Caietele privitorului tăcut, Iași, 2001; Perspective, Iași, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Opere, pref. edit., București, 1956; Mihai Codreanu, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1968-1969 (în colaborare cu Ilie Dan); G. Ibrăileanu, Opere, I-II, Iași, 1970-1972; Mihai Eminescu, Poezii, pref. edit
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
însuși). Reîntâlnirea lor, la maturitate, îi adună într-o asociație ad-hoc, autointitulată „Capul de rățoi”, care își propune, prin farsă și logică absurdă, să se opună unei normalități obosite. Cei patru încearcă să racoleze adepți (și chiar o fac) printre privitorii întâi contrariați, apoi scandalizați și, în final, convertiți la originala lor filosofie existențială, care optează pentru iluzie ca singură modalitate de supraviețuire. Capul de rățoi era o noutate absolută în peisajul literar românesc, propunând alternativa absurd-nonconformistă realității terne de fiecare
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
parte dasupra apei. Atunci văzui pe toți oamenii echipagiului privindu-mă cu cea mai mare băgare de seamă,; știam că în acea parte nu se află crocodili, încît n-aveam nici o teamă; nu putui să tălmăcesc băgarea de seamă a privitorilor decât într-un chip lingușitor pentru mine, că adică se miră de înotatul meu. Ușurința și îndemînarea mea se îndoiră; îmi desfăcui tot meșteșugul și toate chipurile înotării înaintea ochilor blejdiți ai acelor ce mă privea. Dar deodată simții în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a da operelor fantaziei libere o realitate sensibilă, spre a concede (leihen) opului autorului dramatic iluziunea deplină a unei întîmplări reale, face un fel de efecte cari întrec prin tăria și zguduirile lor pe toate acelea a tuturor celorlalte arți. Privitorul nu trece el oare aci prin pasiunele cele mai puternice, prin întreg coprinsul (ținutul, Umfang) împr[e]giurărilor ce-l pătrund și-l interesă ca om, (? ) ca și cum ar trece prin un deznodământ ce se petrece înaintea ochilor săi, pe când totdeodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ștearsă, pe cari trebuie să și-o (amplifice) împlinească cel ce o privește până la o figură vie. Și totuși această (amplificare) complectare din fantazia celui ce privește nu corespunde deloc cu imaginea (ce-am avut-o în vedere) proiectată, pentru că privitorul nu poate aduce la complectarea schiței decât tot ce e mai bun între acelea ce e în stare să le contemple în spiritul lui și pentru cari a câștigat o măsurătoare (Massstab) prin impresiuni ce le-a probat (prin cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-o reciprocă impresiune nemijlocită cu cei ce primesc de la el, neci unul nu produce activitatea sa așa cu totul numai prin mijlocul acestei impresiuni reciproce (Wechselwirkung). Ea se manifestă într-acele mișcări involuntarii și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lumină a propriului lor eu. Condițiunea necesibilă pentru aceasta se-nțelege că e dominarea absolută și dispunerea de mijloace (moienuri) naturale însemnate, cari nu (re[nunță]) abnunță serviciul lor în astfel de momente de creațiune supremă, ci-l împlu pe privitor cu siguranță deplină. Zace mai (departe) încolo în natura acestei direcțiuni că aicea înrudirea personală a artiștilor cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea intuițiunei. De-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care Beaumarchais îl dorește e acela de-a-și ascunde înaintea lui Clavigo mișcarea lui sufletească. Astfel trebuie să-l vedem plin de această mișcare sufletească, dar plin și de silința de-a o ascunde. Beaumarchais vrea să pară liniștit, însă privitorul trebuie, prin această liniște simulată, să simtă turburarea în care se află Beaumarchais. Această turburare trebuie să coloreze tonul întregei sale narațiuni. Beaumarchais se reculege la liniște; el, după cât îi permite turburarea lui, narează fără afect, deși trebuie să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei simțiri pline de dor. Din puntul acesta de vedere sânt a se orândui alegerea colorilor și combinarea lor. Mai ales în combinarea colorilor e o putere simbolică esențială, o putere care are un efect cu-atît mai caracteristic cu cât privitorul se simte mai puțin mulțămit cu armonia numai naturală a colorilor și cu cât combinarea colorilor e așa de liberă ca să ni se aducă aminte de importanța acestei combinări. Nu e scopul nostru de-a urmări pîn-în minuțiozități acest punct
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întregei ei dezvoltări. În arta dramatică nu stă nimica izolat, căci și din elementul acela care se pare a fi cel mai superficial și mai indiferent pentru individualitate, din îmbrăcăminte, poate să pătrundă încă ceva caracteristic care să influințeze asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos intensiv studiul tablourilor, cu privire deosebită asupra [efectului] ce-l fac colorile în privința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desfășoară patosul său. Va să zică abia aicea se-ncepe fapta adevărată a actorului. Arătarea sensibilă, esterioară, a personalității nu face decât indică o revelațiune mai adâncă și nu are în arta dramatică o altă însămnătate decât aceea de-a dispune sufletul privitorului pentru patosul acela care are să se dezvolte în dramă însași. Vorba zugrăvește caracterul; acesta pătrunde prin ton în sufletul nostru. În ton are să se manifeste mai întîi determinata lume sufletească a individului ce e a se reprezenta. Cum masca și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]