1,903 matches
-
dintre aceste căi spre relevarea adevărului suprem în nuntirile cosmogonice sau pur ideatice, Liviu Pendefunda se erijează într-un homo viator, eternul călător și mesager intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul poet este doar uneori eficientă. Dacă "îndrăzneala de lup celest" pe care și-o recunoaște, spre exemplu, în Florile sângelui, ar putea fi trecută cu vederea, accentele profetice în care este pictat tabloul nemulțumirii și chiar al începutului de nevroză colectivă dintr-un text precum Iron Maiden sunt imposibil de cosmetizat: "Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
999 10 500 000 999 999 15 1 000 000 1 499 999 20 1 500 000 1 999 999 25 2 000 000 30 Colecția OPERA MAGNA (ediții bilingve) • Amphitryon, Kleist • Album de versuri, Mallarmé • Bucolica. Georgica, Vergilius • Cărțile Profetice, William Blake • Eneida, Vergilius • Hyperion, Hölderlin • Poeți latini postclasici, *** • Poezie. Dramă, Allan Edgar Poe • Regele Lear, Shakespeare • Sonete, Dante • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Ducesa de Amalfi, John Webster Colecția DIDACTICA. CURSUS • Britain. Past and Present, Remus Bejan • Dramatic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
morții se ducea să se-mpreune (Dragoste și Moarte, vv. 56-60). Sicilianul integrează moartea în fluxul vieții eului liric, o interiorizează și o fragmentează. Alteori pare a fi un observator detașat, obiectiv, ce analizează ritmurile vieții, anunțând liniștit, cu glas aproape profetic tăcerea ce stăpânește tărâmul de dicolo: Avea-vom glas de morți și noi ( Unde stau morții cu ochi deschiși, trad. MB).305 Viziunea lor diferită asupra limitei extreme nu anulează faptul că ambii tratează în mod similar motivul liniștii. Atât
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit tăcerea prințului, altfel foarte volubil în primele scene ale piesei? Două adevăruri teribile (pentru un adolescent)! Primo, acela că părinții nu sînt zei și secundo, acela că lumea stă încă sub legea talionului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații despre blazonul familiei și despre "motto-ul" ei în istorie. Montresor le oferă bucuros. Blazonul revelă un călcîi ce strivește capul șarpelui (imagine biblică din Vechiul Testament să precizăm aici anticipînd-o profetic, în unele interpretări teologice, pe Fecioara Maria!), iar lozinca familiei e un terifiant citat latin. Auzindu-l (în asociație cu descrierea balzonului), Fortunado ar fi trebuit să se îngrijoreze, mai ales la rostirea ușor lugubră a dușmanului Montresor: "Nemo me
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
efecte, capătă un sens articulat, integrîndu-se în mașinăria uriașă a coerenței prestabilite și logicii inefabile. Singura diferență dintre Pluto și motanul revanșard consta în existența unei mici pete albe pe pieptul celui din urmă. Privind atent, eroul descoperise acolo conturul (profetic) al unei spînzurători. Pisica neagră revenise deci cu un mesaj ocult-punitiv. Situația prezentată de narator rămîne una tipică pen-tru crima cu premeditare (ascunsă de sugestia perversă a psihopatiei), din cel puțin cîteva motive explicite în text și constituite involuntar în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
între aceștia, Starbuck, secundul religios, cu rigorile eticii de quaker în suflet, susține că balenele ar trebui vînate doar pentru untura lor și nu din răzbunare, iar harponierul bizar, Fedallah, adus în secret de Ahab la bord, vorbește și el, profetic, despre iminenta moarte a echipajului, dacă nu se va depăși această virulență a căutării lui "Moby Dick"). Eroul melvillian suprapune uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale transparente la revoluția bolșevică, la excesele industrializării și la alienarea insului (post)modern, pînă la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai mult cu cît romanul descrie inevitabila unificare a întregului mapamond sub autoritatea unui "Stat Mondial". Cele două opere l-au transformat, practic, pe Aldous Huxley într-un scriitor universal, tradus intens în Europa și Asia. Huxley a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin urmare, măcar două componente. Apare fie sub forma unei intrări în lumea esențelor (ca la romantici sau ca la preromanticul Blake), fie sub forma unei emoții extatice (ca la Yeats). Heaney le revelă pe amîndouă în creația lui fiind "profetic" (precum Blake) și trăind, totodată, "emoții sacrificiale" (precum Yeats). "Viziunea" în cauză nu se limitează doar la palierul intern al eului poetic (menționata introspecție), ci și la cel extern (construcția poetică a alterității), unde Heaney se dovedește la fel de complex. "Deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de tip macabru. Gesticulația și monologul poetei ne fac să ne-o imaginăm ca pe o Antigonă a românilor. Parcă o vedem îmbrăcată în negru și ridicându-și brațele justițiar spre cer, parcă o auzim rostindu-și tiradele vindicative și profetice"189: " În noaptea asta lungă când stau încremenită/ Asemeni unui mort dus de curând/ în cimitirul vesel din Săpânța/ Pe care eu nu-l pot privi râzând;// Când ceilalți poate-s veseli, sau poate li se pare,/ Când încă pot
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru Lévinas este următoarea: gândirea etică ne-a obișnuit să punem tema responsabilității În termeni de universalitate ori, logica chipului este ireductibilă la generalitatea conceptului. Pentru moralist, generalizarea sau universalizarea exigenței morale nu este fondată pe logică ci pe autoritatea profetică a Celuilalt, care Întotdeauna este „celălalt de lângă mine. Se poate, Însă, converti o asemenea individualizare a responsabilității Într-o gândire universală pentru a realiza trecerea de la o responsabilitate personală la o responsabilitate cu valoare universală? IV. Pentru o etică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
intenției, ci al efectului". Dosoftei și Costin sunt personalitățile selectate pentru "gestul de întemeiere a poeziei culte, prin teorie și creație". Suplimentare argumente oferă "secularizarea discursului religios" la Antim, ca și "reflexivitatea scrisului" costinian, "regia momentelor epicului, notele afective și profetice, sentențiile melancolice despre destin", care, la un loc, "dau măsura talentului autentic reflexiv al autorului, prin care începe în istoria narațiunii românești cariera stilului livresc meditativ". Suita analizelor textuale din finalul cărții la Divanul și Istoria ieroglifică, Viața lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a rupt de societate și s-a întors împotriva ei: societatea e controlată de șefi, "lideri", un grup dominant, o clasă conducătoare. Un grup conduce, decide, tranșează, orientează societatea. Puterea rezidă în forță brutală, constrîngere economică, carisma liderului, cunoaștere, vorbe profetice, utopie. Pentru acest tip de lume, o lume fără șefi, fără diviziunea conducători/conduși, dar care să rămînă organizată, civilizată, este imposibilă. Pierre Clastres gîndește relațiile dintre societate și șef prin intermediul noțiunii de datorie. În cazul lumii acefale, șeful este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
subînțeleasă, se află la baza tuturor lucrurilor 147." Gîndirea lui Karl Marx (1818-1883) se înscrie pe aceeași cale. El formulează un posibil grandios: prin Revoluția comunistă, oamenii vor ajunge, în sfîrșit, liberi. Limbajul său e însă profund determinist și chiar profetic: Revoluția este o necesitate istorică. "Marx a fost un gînditor al posibilului în aceeași măsură în care a fost și un gînditor al necesității. Pentru el, necesitatea unei viitoare, dacă nu chiar iminente revoluții sociale, ultima mare revoluție istorică, era
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Pentru gânditorii care vin din tradiția habermasiană și care cred că filosofia trebuie să se înscrie într-o direcție argumentativă, filosofi precum Derrida sau chiar Heidegger par a ține de o fază pregătitoare, situată înaintea adevăratei filosofări, fiind considerați doar "profetici". O critică dură care a vizat în special conceptul de scriitură a fost realizată de Sylvain Auroux, care aduce informația conform căreia numele de gramatologie a mai fost utilizat înaintea lui Derrida de către Gelb, autor care intenționa să demonstreze caracterul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care istorisise Ion. Neavând unde să se adăpostească, boierul intră curajos în perimetrul damnat. Episoadele subsecvente constituie adevăratul nucleu de teroare, cu accente difuze de feerie romantică. Este tot noaptea Sfântului Andrei, iar vorbele bătrânului slujitor încep să capete contururi profetice: "deodată mi se păru că moara umblă și că e plină de oameni. Și ce ciudați mai erau oamenii aceia!... Unii aveau unghii la degete ca mâțele, alții copite de țap, alții nările și bărbia tăiete în două ca la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau al "civilizațiilor" decurgând din "omul tradițional ca un antropocosmos", aflat mereu în similitudine cu divinitatea. În fața savantului, inginerului, tehnicianului, birocratului, în fața tuturor acestor măști specializate ale alienării omului se înalță așa cum au presimțit-o poeții omul Făgăduinței, figura omului profetic. Trebuie să înțelegem bine termenul acesta: profetul nu este un "revoltat", nu este cel care contestă și, prin aceasta, cel care să fie încă prins în plasa dialectică a filosofiei lui "nu". Profetul este cel care recheamă la ordine. El
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
decât să restabilească ordinea, el restabilește principiul ordinii. El depune mărturie, își înalță figura de om primordial în fața a tot ceea ce amenință să desfigureze omul". (13, p. 55) Spre deosebire de omul civilizației, care gândește și se exprimă în termeni exacți, omul profetic apelează mereu la metafore. Reținem câteva din metaforele găsite de Durand pentru a convinge despre importanța revenirii permanente la tradiții. "Impasul mortal" (13, p. 5) al științelor despre om se traduce și prin "crizele" acestor discipline; trei "catastrofe metafizice" derulate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sunt prezente aici atât "istoria sfântă", cât și antiistoria ei; de asemenea, cele două cetăți, Jabalqa și Jabarsa, cu cele două timpuri trecutul vieții omului și arhetipurile sub care poate viețui. Din relațiile lor se naște prezentul, redat prin litera profetică, exprimată de califi și imami solidari cu toți ceilalți membri din cetate. Iar Omul Perfect al lumii de sus (Malakut) se oglindește în oamenii de jos prin "suspin și compătimire". Așa se constituie comuniunea dintre ființele create și Dumnezeul Creator
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unor maladii precum HIV, copiii cu malformații. Psihologia și sociologia au revenit pentru o vreme în câmpul științelor umane, restricționate de barierele colectivismului și de dogme partinice destul de rigide. Succesele interbelice ale acestor științe slujite de intelectuali români cu vocații profetice și terapeutice au incitat intransigența comisarilor Moscovei, care au ordonat sistarea activității școlii monografice interbelice creată de D. Gusti și colaboratorii la București. Un deceniu după 1968, în comportamentele oamenilor teama a fost domolită prin gesturi de cutezanță și luciditate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acela vrea să-l dobândească pentru totdeauna; de aceea îi e propriu iubirii ca persoana care iubește să aspire la durată, la nemurire (s.ns.)". (11, p. 50) Dacă această aspirație este absolutizată, dusă la extrem printr-o "filosofie oraculară", profetică în genul lui Hegel și Marx, atunci ea poate fi însoțită de autoritarism excesiv, de naționalism și rasism, ca cele practicate de totalitarismele secolului trecut. Soluția filosofică găsită a fost "societatea deschisă". (12) Iubirea trupească dintre bărbat și femeie poate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mult din punct de vedere comercial decât moral și cultural-spiritual. Rămâne în continuare valabilă și critica făcută de marele istoric asupra raporturilor românilor cu străinii. (6, pp. 241, 242) Cu discernământul corespunzător, unele din ineditele crezuri ale generației interbelice, exprimate profetic de Mircea Eliade (1907-1986) în programul său din 1927 intitulat "Itinerariu spiritual", completat ulterior cu noi sarcini, mai pot avea rezonanțe în sufletele celor ce trăiesc astăzi. După un sfert de secol, în anul 1953 Eliade scria în exil despre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ocupă fenomenul tehnicii: cel al unor agenți ai uitării unor forme istorice și ai înlocuirii acestora din urmă cu altele „noi“. Ca mecanism al imaginii dialectice, gândirea li se opune și recunoaște chemarea inevitabilă a unui trecut încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]