11,065 matches
-
aflăm imediat că sovieticii țin discursuri despre cum ne Însușim noi moștenirea străveche a lauțienilor. Ba chiar și pe insulița aceea se stârnesc revolte din pricina asta, băștinașii Îi prind pe toți occidentalii și-i Împușcă pentru că sunt niște imperialiști care profită de Indonezia. De bună seamă, mulți lauțieni spun că-i o nebunie, mai terminați cu idioțenia asta, nu-i treaba noastră, suntem trași În piept. Ia ghiciți ce se-ntâmplă cu ei? Sunt Împușcați de comuniști. Sukarno trimite trupe ca să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât de simplu i se păruse totul după o noapte de nesomn și cât de greu îi era să înceapă de undeva. Un timp se arătă neliniștită. Profitând de dezorientarea fetei, soții Alexe s-au năpustit cu o groază de nume și titluri, împrumutându-i ediții rare și comentând împreună cu ea conținutul textelor, mirându-se la unison de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să înghită anafura care i se servea. El ar fi vrut să fie, mă, ca hopa Mitică, cade jos și se ridică. A profitat înainte, iar acum dă din coate și vrea nici mai mult nici mai puțin decât să intre și în ierarhiile pe criterii morale. Mare noroc are că astea nu prea se fac așa cum ar trebui să se facă. Ninei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un impediment atunci când sufletul este neatins, sau chiar să încerce să profite de coapta dulceață a fructului ascuns, în loc de toate astea el gândea răutăcios: iată o femeie care nu vrea să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu cu sufletul virgin. Iată o femeie care nu vrea să plece din lumea asta fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a sacrificiului a devotamentului matern și deseori reușea să amelioreze situația, să-i facă pe tineri să fie mai înțelegători unul față de altul, să fie conștienți că au de partea lor tinerețea și dragostea, daruri de care ar trebui să profite din plin, fiind mai presus de toate celelalte daruri. Într-un fel, Sidonia voia să-și demonstreze sieși că de fapt are mână bună atunci când e vorba de întemeierea unui cuplu și se străduia să-și mențină faima. Firește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i venea să creadă că totul fusese posibil, că omul acela, Dimitrie, o luase cu el pe Fana. Ovidiu plecase și el s-o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îi spuse deci că trebuiau odată să se hotărască într-un fel pentru că se apropie iarna și odată cu ea sesiunea cu blestematele de examene, ori dacă ea și Ovidiu tot tărăgănau așa, băiatul n-o să se mai apuce de învățat, profitând de incertitudinea creată, îi sugeră că dincolo de aparenta acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței și după alte mici semne insesizabile pentru un ochi străin. După una dintre aceste vizite, în drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza și au așteptat liniștiți somnul. Sidonia regretă cu nu profitase de acel moment de slăbiciune instaurat între ei, era obișnuită să ia inițiativa, i-ar fi putut mărturisi că în ea nu s-au stins încă ecourile voluptății, că se întâmplă ca o parte din tine, din corpul tău, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana cel mai mult în privința automobilului lor era faptul că Dimitrie, tot din motive de necesitate, schimbase motorul mașinii, astfel încât să poată funcționa cu motorină, pentru că dacă tot avea pe mână parcul de mașini al fermei, să poată și el profita, în definitiv de multe ori își folosea mașina pentru bunul mers al fermei. Toate aceste dedesubturi o interesau foarte puțin pe Fana, supărător pentru ea era faptul că, mergând cu motorină, mașina lor avea un alt duruit, mai greoi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot, și tu mie, asta, asta n-aș putea, noi 2 târziu, bem zmeurată? ai alcool? de la mama, până la urmă e un blestem să se îndrăgostească toți de tine.. .e chiar plăcut... până la urmă e un chin, aș putea să profit de asta, mulți o fac, mi-ești așa de dragă, am băut jumate de sticlă, și ce dacă, eu m-am cam îmbătat, și eu... aș putea să-ți fut viața dar nu vreau, am făcut asta cu Ioana, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
stea a nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă să o înghită. Dar ele e mărinimos și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da, era singur. Și ce dacă? Părinții săi n-aveau și ei dreptul la odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de moară al Skodei. Părăsea orașul precum animalul hățișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de perete. Încet, dar sigur, orele de serviciu se apropiau de sfârșit. Fără să ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa să treacă șirul lung de mașini care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva minute va fi invitat la microfon de către președintele cenaclului, iar el, cu capul plecat pe umărul stâng, se va apropia umil de locul ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai bine. Într-o săptămână pozam, În următoarea priveam. Privind-o pe Sabina uitam că eram și eu dezbrăcată. Uitam de toate imperfecțiunile reale sau imaginare pe care mi le imputam când mie, când părinților, mă simțeam liberă, iar Szántó profita din plin de acele momente ale mele de absență ca să surprindă gesturi sau expresii altfel inaccesibile chiar și lui. A fost un exercițiu de emancipare, dar și de asumare a aparenței cu care suntem de multe ori În conflict. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
evite orice neplăcere, va Închide celelalte uși cu cheia. Furculițe mici de plastic, pahare de unică folosință și farfurii de carton ar fi tot ce s-ar putea sustrage din casă. Și dacă cineva ar vrea totuși să dea lovitura, profitând de o clipă de neatenție din partea gazdei, a gazdelor, mai exact, căci va fi și Iolanda. Și poate negustorul de parabolice. O prezență nu neapărat dorită, dar utilă În cele din urmă. De sugerat acest lucru Iolandei. Siguranța lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu pe Mousura). Suntem adepții adevărului axiomatic că "O generație nici nu începe și nici nu sfârșește printr-un punct precis. Ea aparține unei continuități" (A. Thibaudet) și ai preceptului exprimat în îndemnul pentru cei care vin, că "Fiecare generație, profitând de experiența generațiilor trecute, poate să le întreacă, lucrând mai bine decât ele" (P. P. Negulescu). Nu este loc pentru grandomanie și aere apanaj al necunoscătorilor și al celor de rea-credință, spre a se ajunge până la sacrificarea intereselor naționale (subminând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi agenți de influență compromit, năclă... Reportera îmi prinde brațul, în felul apropiat al tinerelor: Aveți o poveste. Și ceva de spus. Grav. Tare-aș vrea să beneficiez de un interviu lung-lung. Să profit de tot ce știți. Cunoașteți din interior coșmarul. Eu n-am apucat să fiu decît "șoim al patriei". Și pionieră, atîta. Direct, habar n-am cum a fost, aveam zece ani la revoluție. Haideți, Iordana Marievici, acceptați o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mulți specialiști în antisemitism. Te citesc dintr-o ochire ca neonazist. Să fie limpede: eu nu afirm că românii au fost mai puțin fanatici. Și ei s-au lăsat folosiți, și ei au făcut exces de zel, și ei au profitat, și ei s-au răzbunat. Ba bine că nu! Am citit că temnicerii români turnau, din inițiativă proprie, apă pe cimentul celulelor. Așa-zisa neagra era mai udă și mai strîmtă decît sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv, să nu-l înțeleagă "mafia de dobitoci". Tăiau și spînzurau cultura. Făceau vid, ca să-i impună pe impostori. Urmarea? Criticul nostru de excepție plătește pentru că a bătut palma cu regimul roșu. Păi a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a revenit unui rudimentar ca Genosse. Nici după "căderea tablourilor" nu se dumirise: "Stați liniștiți. A căzut Ceaușescu, nu Partidu'!", zice-se că striga prin redacție. Acuma are manager literar în Franța, pentru un documentar: Cotidianitatea sub dictatură. Cornel Șoitu profita de orice perioadă de relaxare ideologică să mai strecoare o semnătură de valoare, interzisă pînă atunci, alte teme decît Marxismul-umanist integral ori Partinitate și actualitate. Era mereu în ring: lovea și încasa. Sigur că mai obosea și el: exercițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Păi cine? Leandru-Diță-Lerești, cel care m-a scos din presă, secretarul științific al universității care a debutat cu un pseudoplagiat: un sfert citate, trei sferturi pastișe, Mistrie însuși, plus Milucă". "Mda. Care-i papagalizează părerile". La scurt timp, Miron a profitat de faptul că Institutul funcționa în regim de colonie a universității și a obținut un transfer la catedra de limbă. "Show must go on! Am scăpat, Ior, am scăpat!" N-a uitat să mă încurajeze: "L-ai văzut pe micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rezona ca un clopot obiectul fetiș ce în curând avea să-i aparțină. La plecare, pentru că nu s-a deranjat s-o conducă până acasă, i-a lăsat umbrela, s-o poarte ea mai departe. Moment de care ea a profitat pe loc, încercând timidă o întâlnire în care avea să i-o restituie, dar el a dezavuat-o sec, sub titlul că nu era necesar, poate s-o țină ea, căci el oricum avea una aproape identică. Și-n drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]