2,857 matches
-
pîini sau În argilă. [...] Sau poate e toată făptura noastră o apă În care ființe și lucruri, ca niște pietre azvîrlite, fac unde tot mai mari. [...] Această Împletire de plante și imagini se continuă și În somnul subteran”. Asemenea fragmente programatice sînt Însă doar cristalizări de moment ale acelui „unic aspect” pe care poemul În proză Îl epuizează Îndeobște, realizînd o deplină unitate tematico-stilistică a textului. În Act de prezență putem identifica o atare unitate În persistența aproape unicei obsesii care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
similare celor din poezie), În orice caz mai puțin organic legată de trama narativ-simbolică a poemului În proză propriu-zis. Dar, Înfățișîndu-se astfel, aceste pagini nu fac excepție de la regula ce modelează majoritatea textelor suprarealiste, atît de profund marcate de reflecția programatică, ce-și face loc frecvent chiar În miezul celei mai frenetice fantazări. E, În fond, un mod de a sugera că Între planul reflexiv și cel imaginativ al experienței lirice nu trebuie să existe vreo ruptură, că problematica creației se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rapidă a aparatelor Morse”, indicată de manifestele momentului. Substanța confesivă, cîtă e, a discursului, se va găsi astfel de cele mai multe ori mediată de simili-reportajul realizat de „aparatul Înregistrator” care e ochiul poetului. Intră În joc aici, fără Îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca Închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce În ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărîmarea, atomizarea discursului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrîngeri, absoluta libertate, decît jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și Încîntare În fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca În spațiul avangardei a fost de natură să-i Întrețină, poate chiar mai mult decît la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, În momentul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să fie Înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, Într-o intenție de Îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe de altă parte, privind la realizările imediat precedente ale poeziei moderne, autorul de texte programatice constată că „imaginea nouă a cerut o construcție nouă”, iar mai tîrziu va vorbi despre „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei și de obiecte”. Ca să ajungă la exaltarea „noutății” și a „neprevăzutului” În ecuația imagistică, Voronca a traversat, cum am constatat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a cîmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, În chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cît mai Îndepărtate Între ele. O astfel de procedare Îl va contraria, de exemplu, chiar și mai tîrziu, pe G. Călinescu, care, scriind despre Petre Schlemihl va observa că poetul recurge la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au Întîmpinat la tot pasul figuri ale Însumării, etalării, succesiunii de elemente „văzute” de ochiul-ecran, Întemeiate tocmai pe multiplicare și extensiune ca și nelimitată, a cîmpului vizual-imaginativ. În versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei plastice, stricte și rapide” apare astfel ilustrată În modul cel mai direct În construcția poemului prin juxtapunere (de unde impresia de independență a fiecărei unități textuale și de atomizare a discursului, Împiedicînd dezvoltarea anecdotică a unei „idei” și facilitînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Încît, dacă formula integralistă a „sintezei moderne” a fost găsită, pe drept cuvînt, definitorie pentru ansamblul demersurilor avangardiste românești din acei ani, ea se aplică, mai mult decît la oricare alt reprezentant al mișcării, lui Ilarie Voronca. Analiza textelor sale programatice a evidențiat, rînd pe rînd, În publicistica de la revistele 75 H.P., Punct și Integral, apoi de la unu, spații de confluență ale unor idei emanate fie dinspre dadaismul tîrziu, futurism și, mai ales, constructivism, fie - prin rapide ajustări și adaptări ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca Înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre un avangardism oarecum mai atenuat, dacă nu În spiritul său programatic afișat, cel puțin În litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să semnalăm că, În plin „integralism”, Voronca nu renunță la ipostaza romantică a „inspiratului” („Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrîngeri de dincolo”, „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
eludează referința „realistă”, oricîte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său Îi este dator prin cîteva note caracteristice, topite Însă Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
utilizarea datelor obiective privitoare la condițiile instruirii în organizarea și proiectarea acțiunii educative, pe de altă parte. În această ordine de idei, proiectul didactic devine (a se vedea cazul Gagné și D’Hainaut) un riguros design pedagogic cu solide valențe programatice, dar și strategice. Din cealaltă perspectivă însă, aceea a identificării și utilizării eficiente a tehnicilor și mijloacelor de predare, fenomenul tehnologiei didactice este dedus din „știința învățarii” (Skinner). Punctul de pornire îl constituie premisa „arcului cunoașterii” a lui Quine, prin intermediul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
al poemului din trăire în limbaj. (...) Ei nu refuză contingențele precare ale vieții, dar continuă să creadă într-o estetică înaltă a poeziei 298. Rămâne însă tot atât de evident că nu poate fi vorba, în acest caz, nici de orientarea conștientă, programatică în direcția valorilor biografice, contingente, prozaice ale vieții și limbajului cotidian, după cum nu este vorba nici de o veritabilă criză a reprezenării. Și totuși, prin volumul Flori de mucigai (1931) al lui Arghezi și prin numeroase poeme din ultimele volume
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
foarte mult asupra scrierilor lor, împrejurarea se datorează faptului că aparenta deschidere către o realitate prozaică, polimorfă, acompaniată de orientarea - evidentă în multe situații - către valorile limbajului prozaic, utilitar este la ei mai degrabă o modalitate de a evidenția incoerența programatică a discursului, decât un reflex al nevoii de comunicare. Totuși, poezia-reportaj a tânărului Geo Bogza, evident antipoetică și prozaică, merită menționată la acest capitol, cu specificarea că evoluția poetului parcurge, în sens invers, traseul străbătut de Bacovia: de la deliricizarea extremă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
general, critica a trasat o frontieră între „grupul textualist”, printre reprezentații căruia au fost menționați Gheorghe Iova, Gheorghe Ene ș.a.m.d. și grupul „lunedist” (reprezentat de Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Mircea Cărtărescu etc.), cei din urmă orientându-se programatic nu către text, ci către realitate. S-a vorbit suficient de mult despre faptul că în scrierile acestor autori existentul s-ar înfățișa redus la scară umană, la biografia omului comun și la adevărurile mărunte ale vieții cotidiene. În realitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în funcție de manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că teoreticienii cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semănau izbitor cu cele ale unui autor ca Edgar Lee Masters, de pildă, care, în a sa Antologie a orășelului Spoon River, valorifica o întreagă tradiție a cronicii locale a vieții americane. Prozaice și lipsite de măreție, voit banale și programatic antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de importante, pe atît de fastidioase. Sinteza scrisa de Catrinel Popa - de data aceasta, o sinteza veritabila - se plaseaza înca din plecare la polul opus. Pentru a ajunge la poetii români care au schimbat conceptul traditional de „poezie” prin apropierea programatica a acesteia de proza, autoarea întreprinde un lung si pasionant excurs în istoria notiunii de mimesis, de la crearea ei în Antichitatea greaca clasica si pîna în secolul nostru. Pentru a descifra semnificatia operei celor trei nume-simbol ale poeziei românesti de la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
le privește pe primele, el accentuează În mod deosebit relațiile ierarhice pe verticală ce se stabilesc Între organizațiile componente; el caracterizează apoi câmpurile după gradul de centralizare/descentralizare, fragmentare/unificare și federalizare/concentrare prin raportare la trei tipuri de decizii: programatice (vizând dreptul de stabilire a obiectivelor ce trebuie urmărite), instrumentale (vizând dreptul de a alege mijloacele utilizate) și de finanțare (vizând dreptul de a decide sumele de bani cheltuite, precum și alocarea fondurilor Între activități). Elementele culturale constau În sisteme de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ideologic infuzată de patriarhatxe "„patriarhat" (vezi Mary Dalyxe "„Daly,Mary", Pure Lust șPoftă purăț, 1984). Deși există numeroase puncte comune, „feminismul diferențelorxe "„feminismul diferențelor"”, așa cum a fost numit valul al doilea, este unul al diferențelor în mai multe sensuri: cel programatic este cel prin care femeile trebuie să se vadă prin propriii lor ochi, prin experiențele și particularitățile lor, din perspectivă femeiască (să părăsească statutul de obiect în favoarea celui de subiect al cunoașterii). Dar celălalt sens al diferențelor vizează feminismul însuși
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
numesc perioada „entuziasmului revoluționar”, iar opozanții: perioada „gulagurilor și deportărilor” a abundat în demascări și „înfierări”, inclusiv ale părinților de către copii și ale soților între ei. Critica și autocritica, substitut de demascări și autoînfierări (numite mai târziu și în documentele programatice ale PCR: „forța motrice a societății noastre”), au devenit componente comportamentale cotidiene. Demascareaxe "„demascare" și delațiuneaxe "„delațiune" erau practici foarte frecvente. Dictatura proletariatuluixe "„dictatura proletariatului" este era marilor dezbinări programate, inclusiv între rude și prieteni. În aceste condiții, atunci când schismele
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
politică. Femeile de carieră nu par atrase de limbajul și agendele materno-centrice și nici nu votează după criterii de gen dacă femeile nu sunt politic reprezentative pentru ele. De asemenea, această categorie de femei par să prefere partide programaticexe "„partide programatice", și nu carismatice sau clientelare. Cu alte cuvinte, pentru ele ar fi mai atrăgătoare o agendă politică feministăxe "„feministă". 3. Patriarhatele tranziției românești 18tc " 3. Patriarhatele tranziției românești18" 3.1. Crearea patriarhatului moderntc "3.1. Crearea patriarhatului modern" „În societatea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut. Poezia lirică propriu-zisă, cea erotică, arată deja o sensibilitate obosită, crepusculară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obstacole În calea intențiilor sale: formele se supun, ideile „drepte și Înalte” Își află ușor expresia trebuitoare. Înălțarea, mărirea obiectului poetic presupun o lepădare a lui de culoarea și densitatea materială. Sensibil la latura morală, Alexandrescu este opac (o opacitate programatică) la viața ascunsă a universului. N-are simțul cosmosului, cum n-are nici simțul elementelor. Imaginația lui nu coboară decît rar și superficial În lumina concretului, fapt curios la un spirit care vrea să Îndrepte răul social. Poemul este, de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul care definește starea de beție În mijlocul unei naturi magice. O natură ce are, totuși, cîteva Învelișuri materiale precise. O prețuire (o intuiție) specială are Bolintineanu, Întîi, pentru elementele ei prețioase. G. Călinescu și, după el, mulți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care unește parfumurile și culorile pămîntului și ale apei, simțurile ating pragul de sus al beției, iar poezia (transformată Într-o componentă a realului) găsește izvoarele ei nutritive. Cadrul mai este evocat Într-un loc (Mehrube) Într-un chip aproape programatic: „Ăsta e Bosforul d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]