1,461 matches
-
de regret-”. Evident, aceste versuri din „Ecou tîrziu” (1936 )1) se referă la perioade revolute, dar care fac parte din biografia lui Bacovia. La care anume? Detaliat, nu se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
li se adresează „muncitorul”. Vă par un monstru și de aceea mă izolați, însă la o adică - îi avertizează el -, să știți, chiar pot deveni violent: „Și-n lumea voastră-abia încap. Dar am să dau curînd la cap”. Teoria violenței proletare era în vogă. Intărîtat, el îi întoarce „burghezului” porecla: „O, dormi în noaptea infinită,/ Burghez cu aer triumfal,/ Dar preistoric animal/ în rațiunea aurită”. Conflictul dintre ei e un conflict între mentalități, între nepăsare și nemulțumire. Satisfăcut de sine, mediocru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost scrisă - zice-se - în 1914 și publicată în 1930. Ca atmosferă, ea corespunde ambelor date, ceva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe ,,milionar’’ și în ultimul vers. N-o face; folosește pe ,,miliardar’’. Explicația abaterii e simplă. Pentru a da amploare ,,finalului’’ anticipat de ,,filosoful proletar’’, ,,final’’ care, în viziunea acestuia, ar fi trebuit să aneantizeze întreaga specie a milionarilor. Prin însumare, deci, opulența etalată de ei îl duce pe poet la ideea de ,,decor miliardar’’, cadru-simbol al unei lumi menite dispariției. ,,Miliardar” era, apoi, potrivit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid ornate, a saloanelor cu candelabre și oglinzi, vorba acestuia se dovedește a fi cea mai sugestivă caracterizare, atît în momentele de „mînie proletară”, cît și - chiar mai mult - în cele destinse, boeme. Evident, pentru cei dedați cu subînțelesurile. Dincolo de scepticism Pe lîngă poemul omonim, volumul Cu voi.... (1930), mai conține unul intitulat ,,Vobiscum”, cuvînt latinesc care înseamnă același lucru. Inițial, și primul s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce la lupta pentru existență, lupta pentru supraviețuire, cea dintre „flămînd” și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noțiunea sa de luptă politică cosmică și mântuitoare. Totuși inițial, el a evitat o definiție marxistă sau bazată pe noțiunea de clasă a dualismului său politic, parțial pentru că mișcarea muncitorească venezuelenă controlată de AD nu avea o conștiință revoluționară sau proletară. Principalul antagonism al dualismului chavist ne era acela dintre muncă și capital, ci mai degrabă acela dintre dominat și dominator sau acela dintre exploatat și exploatator. Pentru Chávez, clasele de mijloc se aflau în categoria claselor populare, exploatate. Așa cum spunea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
restul articolului nu prea se mai poate încadra în jurnalismul literar. Totuși, acest pasaj mai are un substrat ce corectează într-o oarecare măsură ideologia brutei. După June Howard, Celălalt reprezintă "tot ce e sexual, violent, inconștient, necontrolat și necontrolabil, proletar, răufăcător și, mai presus de toate, brută" (80). Wilson a inversat efectiv rolurile cu dexteritate, jucându-se cu stereotipurile brutei ce existau în conștiința de cultură americană, astfel că reprezentanții autorității - polițiștii - au fost reduși la stadiul de brută. În ciuda
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relansare a Rusiei ca mare putere. Refacerea autorității discreționare a conducătorului unic, după modelul secular al Țarului atotputernic, precum și relansarea proiectului ideologic imperialist al lui Petru cel Mare, panslavismul agresiv (proiect care fusese și la baza ideologiei sovietice a "internaționalismul proletar"), au devenit axele de forță ale reconstrucției Rusiei ca actor global, din punct de vedere politic și militar, prin asumarea ideologiei expansioniste a Eurasianismului. Deși militar Uniunea Sovietică nu a putut face față cursei înarmărilor lansată de NATO, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
puțin mai mare, pentru că sunt acolo tot felul de descrieri de garnizoane și altele asemenea, tot felul de lucruri din care poți să vezi că nu e vorba un târg mic, mic. S.A.: Da. Există o lume muncitorească, chiar lumpen proletară, deci în târgul bacovian trebuie să fie și puțină industrie, ceva. Ni se va reproșa că nu înțelegem simbolismul lui Bacovia XE "Bacovia, George" și că-l citim literal. Dar ținem amândoi la pluralitatea interpretărilor și codurilor... M.I.: Așa este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
maximaliste? Supraviețuirea și autoreproducerea sistemului sunt maximele obiective, deci poate de aceea sistemul rezistă forțelor interioare și exterioare. M.I.: Sigur, nu e ca sistemul comunist, cu planurile cincinale ca să ajungă din urmă și să depășească Occidentul, ori cu viziunea paradisului proletar. Pentru chinezi, toate afacerile astea sunt acum minore. S.A.: E deci o imensă inginerie sistemică, care s-a întors după faza sa acut utopică la una minimalistă, la dinamica sa aproape statică - dacă se poate spune astfel -, o evoluție aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
se producă și „deraieri”). „Postacii” neliniștiți, chinuiți de scenarii dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
autocrația, iar apelul la principii general acceptate - cu atentatul la... independența națională! Să recunoaștem, totuși, că, dintr-un anume punct de vedere, cele două „uniuni” au avut sau au unele păcate comune, explicabile, cred, prin faptul că, de la începutul „revoluției proletare” în Europa, comunismul de tip leninist și-a propus să ajungă din urmă capitalismul, ba chiar să-l întreacă! Într-un fel, a și reușit ! Noua „orânduire” din secolul trecut („sovietică”, „democrat populară” și cum s-a mai numit ea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
orașe și sate”, la munte și la mare, cu bilet de sindicat, reușind să se înfrupte - supremă victorie! - cu vreo sticlă de Pepsi Cola de la „imperialiștii” americani (deși în continuare diabolizați la lecțiile de învățământ politic, cu o „sfântă mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu o unitate de măsură proprie: „căruța”. Dacă proiectezi o viață pe ecranul istoriei reale, adesea crudă și absurdă, unele potriviri par de-a dreptul flagrante. În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se producă și „deraieri”). „Postacii” neliniștiți, chinuiți de scenarii dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
autocrația, iar apelul la principii general acceptate - cu atentatul la... independența națională! Să recunoaștem, totuși, că, dintr-un anume punct de vedere, cele două „uniuni” au avut sau au unele păcate comune, explicabile, cred, prin faptul că, de la începutul „revoluției proletare” în Europa, comunismul de tip leninist și-a propus să ajungă din urmă capitalismul, ba chiar să-l întreacă! Într-un fel, a și reușit ! Noua „orânduire” din secolul trecut („sovietică”, „democrat populară” și cum s-a mai numit ea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
orașe și sate”, la munte și la mare, cu bilet de sindicat, reușind să se înfrupte - supremă victorie! - cu vreo sticlă de Pepsi Cola de la „imperialiștii” americani (deși în continuare diabolizați la lecțiile de învățământ politic, cu o „sfântă mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu o unitate de măsură proprie: „căruța”. Dacă proiectezi o viață pe ecranul istoriei reale, adesea crudă și absurdă, unele potriviri par de-a dreptul flagrante. În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și în momentul doi, prima zi după vot, pentru acceași schemă clișeizată dar, la nivel atitudinal, preferă primul termen al cuplului dihotomic invocat: „scandal” în numele jocurilor democratice, „identitate duală” a unui partid, „discurs antidemocratic” al altui partid, „înfierare cu mânie proletară” a principiilor democrației... Putem aprecia că, așa cum se întâmplă în logica discursului confruntării electorale, și în momentul „zero” postelectoral, prima zi după votare, discursurile media fac evenimentul, iar media este participant activ la această construcție. Analiza desfășurată pe noul eșantion
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
2 zile nebărbierit, cu ochii închiși dădea impresia de viu, totuși, dar contrasta puternic, chiar foarte, cu imaginea tip care se difuza la noi: cu chelia mare, în poziția avântată a unui discurs, pumnul drept strâns, plutind deasupra steagurilor roșii proletare. M-am oprit circa 3 secunde după care am fost împins de valul excursioniștilor. În secunda de oprire l-am ,,văzut” pe Ceaușescu, atunci pe valul de simpatie populară în România. Era mai puternic decât Lenin pentru că era viu, pentru că
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
măritată. Probabil fată mare. Mi-am permis întrebări ușor deșucheate, gen „ți-a pus cineva mâna la țâțe sau la fund?“, în ideea în care existența unei astfel de persoane ar putea fi un element destabilizator pentru ordinea și disciplina proletară. Mi-a zis că nu, dar nu am crezut-o și am achipuit-o puțin la pulpe, să văd dacă are avans. A plâns, deci a zis drept. I-am dat un gât zdravăn de vin. Am luat și eu. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
autohtoni; Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit în tentativa lor de a-i arunca în derizoriu opera și personalitatea sa, dar chiar au reușit să-l proclame, cu înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a explica aceste fenomene nu sunt decât simple exerciții tehnice pe principii mecaniciste sau ale teoriei informației, care nu duc decât la presupuneri, în final neargumentate și deci imposibil de susținut. Doctrina socialistă și îndeosebi ideologia comunistă înfierează (cu mânie proletară) existența lui Dumnezeu ca religie, indiferent de formă. Ori, spune Paulescu, „a-l nega pe Dumnezeu înseamnă a nega finalitatea, înseamnă a nega instinctele naturale și patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
rând ei sunt datori să se ridice deasupra sentimentului instinctiv al iubirii naționale și să practice iubirea internațională (sau universală) prin caritate, care trebuie să fie nota distinctivă a comportamentului lor. Astfel internaționalismul creștin se ridică mult deasupra internaționalismului socialist, proletar, comunist sau globalist, propovăduit de corifeii ideologiei marxist-leniniste pe care istoria contemporană avea să-l cunoască de o manieră dureroasă. Dacă creștinismul pune la baza sa caritatea (iubirea dintre oameni), ideologia proletarocomunistă pune la bază lupta de clasă, prin urmare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]