1,866 matches
-
făcând obiectele ei mai diforme și mai ridicole, într-un cuvânt mai evidențiate în însușirile lor decât obișnuiește aceasta să ni le înfățișeze." În ce măsură această îngroșare a caracteristicilor mai este clasică? Nu reprezintă aceasta o îndepărtare de claritatea și esențializarea propovăduite de clasicism? În această ordine de idei, definiția dată bunului gust stă sub semnul aceleiași îmbinări oximoronice: "Capacitatea Intelectului nostru de a judeca potrivit regulilor, și de a cunoaște ce este Bun, ce este Frumos și ce este Diform se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
devine pertinentă. Ideile lui Maurras au prins, în mare parte, datorită saturației francezilor de luptele politice nesfârșite, de corupția la nivel înalt etc. Se căuta, se simțea, într-adevăr, nevoia unui echilibru, a unei discipline pe care Acțiunea franceză o propovăduia nu doar la nivel politic și literar, ci și în aria spirituală, văzând în religia catolică o altă expresie puternică și benefică a ideii de ierarhie și autoritate. Din păcate însă, membrii Acțiunii franceze au mers mult prea departe, alunecând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de conținuturi, după cum observa și Hugo Friedrich în studiul său Structura liricii moderne.312 Cu toate acestea, revenind la Pound, dezideratul său îl reprezintă claritatea și simplitatea. Rămâne aceasta doar o dorință teoretică fără acoperire practică? Deschiderea pe care o propovăduiește Pound nu s-a realizat totuși la nivelul liricii moderne care a adoptat într-adevăr concizia formei, dar într-o manieră ce a dus la o închidere în planul interpretării, după cum am sugerat anterior. Nici versurile lui Pound nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acesteia (influența morală) asupra temporalului. Mai tîrziu, în Umanismul integral (10 ani după condamnarea pontificală a Acțiunii Franceze, avînd importanța unei crize eliberatoare pentru catolici), el definea idealul unei "noi creștinătăți", organizarea societății inspirată din creștinism. În felul acesta, el propovăduia prioritatea persoanei față de Statul văzut ca un amsablu de mijloace și nimic mai mult, într-un moment cînd sistemele "sclavagiste" totalitare se impuneau în Europa (tema a fost reluată după război în Omul și Statul, 1953), prioritatea moralei asupra politicii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
adevărata reformă regională a fost realizată de socialiști după 1981. În țările în care soluțiile federale au fost adoptate, importanța istorică a fost atribuită creștin-democraților. În Germania, preocuparea Centrului pentru realizarea federației a fost accentuată de CDU. După război, Adenauer propovăduia formarea unui Stat federal, dotat cu "tot ceea ce îi este necesar pentru a exista, dar nimic mai mult", după cum spunea el în discursul din 4 aprilie 1946. Trebuia șters nazismul și sprijinite puterile aliate. În final, articolul 30 din legea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național și propovăduiau o construcție europeană. PPI-ul a fost primul care a afirmat necesitatea de a depăși împărțirile în învingători și învinși și a înnodat legăturile internaționale. Conducătorii lui călătoreau prin toată Europa, mai ales în Germania. Sturzo, fiind exilat încă din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și teribile acuzații cu privire la activitatea sa din timpul războiului. Alegerea lui Thomas Klestil în 1992 trebuia să permită o depășire a "afacerii Waldheim", dar funcția sa a fost umbrită de ridicolul unei situații de moravuri, puțin conformă cu morala familiei propovăduită de partidul său. În schimb, Alois Mock, ministrul Afacerilor Externe de la finele anului 1990, după ce condusese partidul timp de 10 ani, s-a bucurat de o mare autoritate morală. El apare ca fiind arhitectul de succes al referendumului din iunie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vechi tărîm al mișcării catolice și fieful electoral al DC. Ioan Paul al II-lea, ales la 16 octombrie, a susținut în mai multe rînduri implicarea creștinilor în politică (mai ales prin discursurile ținute la Loreto pe 11 aprilie 1985), propovăduind unitatea lor politică și susținînd inițiativele Conferinței Episcopale Italiene și ale președintelui acesteia, cardinalul Ruini, de asemenea vicar al Romei, care mergeau pe această direcție. În același timp, atenția lui s-a concentrat asupra mișcărilor laicilor, ca de exemplu Comuniune
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care, după cum s-a văzut, nu oferă elemente de angajare socială și politică. Reducerea părintelui Yakounine la statutul de laic pentru a putea participa la alegeri, în ciuda interdicției Sfîntului Sinod, este un caz relevant al blocajului față de o mișcare care propovăduia deschiderea față de Occident nu numai pe plan politic și economic, ci și pe plan religios, exprimînd o dorință de deschidere ecumenică. Renașterea curentului religios-naționalist a dus, în schimb, la crearea a numeroase mișcări, cum ar fi Uniunea Creștin-Patriotică, Renașterea Creștină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
timp despre Fiul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Tatăl ...” „Fiul a arătat numele Tatălui (In. 17, 6 - n.n.) aducându-ne la cunoașterea și la vederea sigură că nu e numai Dumnezeu (fiindcă s-a propovăduit aceasta și înainte de venirea lui Hristos, prin Scriptura de Dumnezeu insuflată), ci că, pe lângă faptul că e Dumnezeu cu adevărat, este și Tată, nu printr-un nume mincinos, ci având în Sine și din Sine pe Cel Născut al Său
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la cei de care se spune că locuiesc dincolo de ocean, sau la cei ce sunt peste Hircania, sau la egipteni și caldei, care cred în vrăji și sunt peste măsură de superstițioși și de sălbatici în obiceiurile lor, ca să le propovăduiască despre virtute și feciorie și despre o credință protivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu numai că le-a propovăduit prin ucenicii Săi, ci i-a și înduplecat în cugetul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de superstițioși și de sălbatici în obiceiurile lor, ca să le propovăduiască despre virtute și feciorie și despre o credință protivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu numai că le-a propovăduit prin ucenicii Săi, ci i-a și înduplecat în cugetul lor să lepede sălbăticia purtărilor și să nu se mai închine zeilor părinților lor, ci să-L recunoască pe El și prin El să creadă în Tatăl. Odinioară închinându-se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Pacea între oameni arată prezența Logosului care toate le orânduiește și le armonizează, care scapă pe oameni de patima mândriei, lăcomiei, mâniei. (n. s. 113a, p. 150) 29 alungați cu semnul crucii, iar Mântuitorul cel răstignit e propovăduit în toată lumea, ca Dumnezeu și ca Fiul lui Dumnezeu; și zeii închinați la elini sunt defăimați de ei ca închipuiri spurcate, iar cei primesc învățătura lui Hristos au o viață mai curată ca aceia? De sunt acestea și unele ca
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi omorât. Dar dacă nu a înviat, apoi nici nu a fost omorât și nici păcatul nu s-a dezlegat, iar dacă nu s-a dezlegat, atunci este în ființă încă, și dacă încă ființează, apoi atunci în zadar am propovăduit; dar dacă în zadar am propovăduit, atunci și voi în zadar ați crezut că v-ați izbăvit de păcat. De altminteri, dacă El nu a înviat, apoi moartea rămâne nemuritoare. Dacă și El a fost stăpânit de 68 moarte și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înviat, apoi nici nu a fost omorât și nici păcatul nu s-a dezlegat, iar dacă nu s-a dezlegat, atunci este în ființă încă, și dacă încă ființează, apoi atunci în zadar am propovăduit; dar dacă în zadar am propovăduit, atunci și voi în zadar ați crezut că v-ați izbăvit de păcat. De altminteri, dacă El nu a înviat, apoi moartea rămâne nemuritoare. Dacă și El a fost stăpânit de 68 moarte și nu i-a dezlegat durerile, atunci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de niște oameni care au trăit viață de sfințenie”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epistola 160, II, în PSB, vol. 12, p. 348) „... Predania cea de la început și învățătura și credința Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au propovăduit-o apostolii și au păzit-o Părinții. Pe ea s-a întemeiat Biserica 100 și cel ce cade din ea nu mai este și nu se mai numește creștin”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe temelia apostolilor și ținând predaniile Părinților”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au ținut la Rimini în Italia și la Seleucia în Isauria, XLIX, în PSB, vol. 16, p. 166) „Domnul așa a învățat; apostolii au propovăduit, părinții au păstrat, mucenicii au întărit”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 595) 99 Biserica este sobornicească, adică desăvârșită, caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în grecește deplinătate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
după 112 pătrunderea adâncă a fierului se poate vedea măsura ranei în care a încăput o mână omenească. Or, dacă acest om a înviat, poți înțelege ușor de ce pe bună dreptate a întrebat Apostolul (I Cor. 15, 12): dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXV, în PSB, vol. 30, p. 71) „Recunoaștem, dar, că și după mărturia filosofiei păgâne
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
împotriva României în arsenalul propagandistic al NKVD și KGB, legendă care slujește și astăzi românofobiei cultivate în Basarabia, după 1989. Cee ce este odios e că o parte dintre intelectualii actuali ai României s-au lăsat contaminați de "legenda neagră" propovăduită de KGB. Doar un singur exemplu: Neagu Djuvara, care a reușit să-și creeze o aură de cap luminat al istoriei contemporane. În realitate, Neagu Djuvara este un bun filosof al istoriei (Civilisation et les lois historiques. Essai d'étude
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
oricărei explicații «de ce» este bună“ Tot așa explicația unei opere de artă, de exemplu, a unei sonate de Beethoven, trebuie să fie respinsă, nu fiindcă nu este adecvată, ci fiindcă este o explicație. „Etica nu poate 232 GÂNDITORUL SINGURATIC fi propovăduită. Dacă i aș putea explica altuia, printr-o teorie, esența eticului, atunci eticul nu ar avea nici o valoare.“ Modificând o sentință a lui Schopenhauer, Wittgenstein spunea: „A predica morala este greu, a o întemeia este imposibil.“65 Toate acestea sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-o tatăl său, ca și încercările repetate ale lui Wittgenstein de a vorbi cu prieteni despre ceea ce resimțea drept acte rușinoase ale vieții sale au o clară inspirație creștină. Modul cum înțelegea Wittgenstein creștinismul se distanța însă mult de ceea ce propovăduiesc bisericile. Și-a exprimat foarte clar înțelegerea pronunțat neconvențională a creștinismului în numeroase discuții pe care le-a avut cu Drury. Când acesta era încă student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
R. Monk, Wittgenstein. Das Handwerk des Genies, Klett-Cotta, Stuttgart, 1992, p. 291. 27 R. Monk, Bertrand Russellă, p. 456. 28 Într-un text scris în anii mai târzii (1934), The Fate of Thomas Paine, Russell apreciază că acest autor a propovăduit democrația drept guvernare în acord cu rațiunea, „într-un mod democratic“. „În timp ce doctrina lui nu conținea nimic nou, Paine a fost un inovator prin scrisul său simplu, direct, neerudit, în așa fel încât orice om inteligent care se îndeletnicește cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai mulți chinezi, de toate vîrstele și condițiile, redescoperă drumurile către temple și mănăstiri. Moștenitorii lui Mao se reîntorc la tradiții, căutînd și altceva decît ideologia comunistă. După ce Confucius a fost atît de mult denigrat, "guvernarea prin virtute" a fost propovăduită de Jiang Zemin, iar "societatea armonioasă" i-a devenit dragă lui Hu Jintao. În general, împrumuturile din gîndirea lui Confucius sunt la ordinea zilei, pentru că gîndirea sa a insistat mult asupra ordinii sociale și a respectului autorității. El și discipolii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sunt deocamdată europeni, iar comportamentul lor ne ridică și mai multe semne de întrebare. Până de curând, cuvântul de ordine era datoria de memorie. Astăzi pare să se impună "datoria de vigilență" împotriva antisemitismului. Dacă prima era în mod firesc propovăduită de victimele genocidului și urmașii lor, în majoritate așkenazi, cea de-a doua pare susținută mai mult, deși nu exclusiv, de evreii originari din Africa de Nord. În lipsa unui adevărat efort de memorie asupra exilului lor, insuficient recunoscut, de aceea, ca experiență
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rădăcini decât în societăți avide de moralitate, care se străduiesc să ispășească pentru a-și recăpăta inocența, dar unde ispășirea nu duce la o veritabilă izbăvire. În Europa, unde s-au derulat diferitele faze ale genocidului evreiesc, datoria de memorie propovăduită de evrei putea ajunge foarte ușor la statutul de paradigmă, în special în Franța, unde s-a conjugat cu o revendicare identitară care a făcut una dintre primele breșe vizibile în zidul iacobinismului unic și indivizibil. Celelalte cereri de recunoaștere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]