480,341 matches
-
mai multă plăcere decît unii semeni cu restul organelor corpului omenesc. Încă o întrebare: considerați că filozofii ar trebui să se amestece în dezbaterile publice și în politică? Da, desigur. Dar numai dacă la problematica dată au idei sau concepte proprii. Ei nu trebuie să se simtă obligați să emită oriunde și oricînd păreri, mai ales dacă acestea nu sunt bine fondate. Poblema aceasta am avut-o și aici, în Germania, în timpul războiului din Balcani, din Kosovo. În acea perioadă intelectualii
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
dintre țelurile directorului de scenă. n Hamlet. Dreams, o mulțime mișcătoare și fremătătoare, figuri de o excepțională plasticitate, într-o mobilitate continuă, mânuind cu o abilitate parcă dincolo de puterile ființei umane diverse obiecte de recuzită, creând din ele și din propriile trupuri un decor de o cinetică extrem de energică, inundă scena. Arhitecturări în spațiu și orchestrări coloristice exuberante, călăuzite de fantezia luxuriantă a regizorului se plămădesc sub ochii spectatorului căruia aproape că-i este imposibil să ajungă pentru moment la semnificațiile
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
meu, în căutare de resturi alimentare. Și credeți-mă că sunt mulți! Setea de putere și de înavuțire a atins cote atât de înalte, încât clica iliesciano-năstăsească va merge bățos înainte, riscând să facă țăndări nu doar țara, ci și propria lor agoniseală. Nu e departe ziua când "tribunalele populare" ale lui Vadim îi vor lua la purecat, punându-i să explice cum din banalul salar de director sau chiar de ministru poți să-ți cumperi în timp record mașini de
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
domni samavolnici, să facă ce vor vrea sau rău sau bine și nimeni să nu-i oprească, aceasta este obiceiu rău, păgânesc, care, noi fiind creștini, nu vom da, că vom avea păcat." Cum vedem, anonimul nostru tălmăcește în viziune proprie - amestec abil de medievalism și modernitate - doctrinele politice occidentale, pe care le atribuie valorilor creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul de a urma "soluția cantacuzină", deci a unei angajări fățișe de partea austriacă. Consecvent, Brâncoveanu
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
lungă" încât atunci când concurentul ajunge în finala cu orchestra, el a punctat aproape întreaga istorie a literaturii pentru pian. Juriul, din care am avut onoarea să fac și eu parte, a fost alcătuit din maeștri care au putut judeca prin propria experiență de concertiști, de pedagogi, de oameni care trăiesc în interiorul muzicii, cu toate argumentele unei maxime exigențe: Lory Wallfisch - președinte, Valentin Gheorghiu, Nicolae Licareț, Dan Mizrahi, Paul Popescu. Fiecare interpretare a fost cântărită cu dorința de a întrezări în performanțele
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
vorba de un recurs semnificativ la un comportament al civilizațiilor arhaice, antinaturaliste, în spațiul cărora natura apărea substituită de mască și de ritual. Eseistul nostru se arată conștient de reversibilitatea înspre Răul primar a jurnalului în genere (și a jurnalului propriu, în particular). Abaterea sa de la umanitatea comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi, neapărat, uman. Prin artificiu, răul de fond poate fi înzestrat cu disimulare. Poate fi rafinat. Instinctiv la origine, individul devine pervers
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
alaltăieri - un junimist". Sau chair stridente: "Mă simt mai aproape de omul cavernelor decît de Radu Petrescu sau Adrian Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd ne tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun cum". Se străvede aci paradigma
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Firește, nu-i mai aude nimeni. Partide care au omorât chiar ceea ce nu poate fi omorât - speranța - continuă să fie măcinate de bolile vedetismului, aroganței, ciocoismului și, vai, securismului. Puținii oameni credibili din România au preferat să-și vadă de propriile treburi, lăsând loc liber veleitarilor și corupților de toate nuanțele. Mai trist e fenomenul dezertării, al "tranzacționismului" ce a cuprins pătura intelectuală. Oameni fini, ce până ieri păreau dușmani neînduplecați ai iliescianismului, se înghesuie să se pună la dispoziția echipei
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
autorul a vrut să-l imprime acestui roman am înțeles recurența unor astfel de pasaje. Este vorba despre ecuația foetus, viscere, creier care generează un șir nesfîrșit de "fractali" stilistici. De multe ori Cărtărescu nu se îndură să taie din propriul text. Aceasta este impresia cu care rămîi după ce citești multe pagini care continuă cam în acest stil: "Făcuse oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică thomian? Se adîncea deodată țeasta mea
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
la alfabet! Da, cum citiți: puștii nu cunoșteau alfabetul, cu ce începe și cu ce se termină, care este ordinea literelor. Constatarea m-a zguduit. Iată performanța cea mai mare a școlii de azi: analfabetismul de masă. E drept, la propriu, nu la figurat, dar tot analfabetism. P.S.: Așa cum prevedeam într-un editorial anterior, Ministerul Culturii a dublat și premiile Uniunii Scriitorilor, și tot cu puțin înainte de a fi decernate, nu doar pe cele ale UNITER sau ale Uniunii Cineștilor. Premiile
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
ani România a fost o țară în care, asemenea tuturor țărilor foste socialiste, s-a așternut tăcerea. O tăcere aproape absolută, întreruptă numai de scurte clipe de relativă libertate, când au putut fi auzite câteva voci exprimând în public gânduri proprii, discordante față de linia trasată și aprobată de partidul comunist. Nici un domeniu n-a scăpat vigilenței ideologice a discipolilor bolșevicilor care au instituit o dogmă de la care nu se admiteau abateri semnificative; doar partidul avea dreptul să modifice elemente ale dogmei
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
la intrarea în blocul de pe str. Ștefan Luchian nr. 12 C, nu departe de strada Mântuleasa a lui Mircea Eliade, soseau în flux continuu oameni de toate vârstele. Unii veneau pe jos, singuri sau în grupuri, alții coborau din mașini proprii, alții descindeau din taxiuri. Nu-și spuneau nimic unul altuia, cel mult se salutau discret, dar se vedea că era vorba de o întrunire. Aș fi putut crede că participau la o conspirație, dacă n-aș fi avut ca și
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
după cum vedem, însemnări ce trădează o rea conștiință ce se reduce (dar se și potențează!) prin luciditate și formulare. O formulare piezișă, ambiguă, în care devine lizibilă nu numai o figură stilistică, ci și una morală. Dibuitor, consternat parcă de propria sa ființă, resimțindu-și anticipat efortul (și orice gînd pare pentru d-sa un efort), demersul eseistului e bucuros congruent cu umbra lui dubitativă, dacă nu de-a dreptul negativă. "Vinovat fără vină", Livius Ciocârlie își inventează la tot pasul
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
lipsesc. Ulterior, prin anii șaizeci-șaptezeci, Heidegger a recunoscut că la vechii greci nu se regăsește de fapt problema, centrală pentru el, a ascunderii (lethe) ca miez al neascunderii, drept care a renunțat să mai raporteze chestiunea la termenul grec aletheia, dând propriei descoperiri un nume personal, care apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând de la Licht, lumină, cât de la leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului ființei, și trecând astfel la definirea
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Cu astfel de umor machist, cu asemenea poante stătute, Alexandru Mușina și-a cîștigat într-o anumită parte a literaților tineri faimă de dur, de "supărat", de om care spune lucrurilor pe nume. în Sinapse, noua carte publicată la editura proprie, sînt adunate articolele, interviurile, sentințele, rețetele trimise țării dinspre oaza Brașov. Plus cîteva articole publicate cel puțin a treia oară, (unele sigur a cincea oară), dar de a căror receptare autorul nu e mulțumit: Postmodernismul la Porțile Orientului, S-avem
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
altfel, Roland Barthes spunea că fraza constituie adevăratul spațiu de libertate oferit scriitorului, iar Rémy de Gourmont afirma că "opera unui scriitor nu trebuie să fie doar reflectarea, ci o reflectare mărită a personalității sale. Scriitorul trebuie să-și creeze propria sa estetică." Ca să revenim acum la oile noastre, ca să existe literatură, e clar că realitatea trebuie să fie transcendentalizată și depășită. M.P.M.: Françoise Choquard, după toate aceste considerații literare, destăinuiți-mi ceva și despre familia dumneavoastră, despre locul pe care
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
sesiza. M.P.M.: Vă bucurați că vă întoarceți la viața dumneavoastră cotidiană profesională, la familie? F.Ch.: Nici nu s-ar putea altfel. Trebuie să mai spun că scrisul este un mijloc formidabil de a grefa o a doua viață peste cea proprie. Așa că el face din mine o ființă privilegiată, căci am posibilitatea să spun în cuvinte toate întrebările din viața mea, cu suferințele, dar și cu iluminările ei. Și nu numai eu voi avea bucuria creației, ci și cititorii apropiați sau
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
duși acasă astfel. Ca un tort uriaș. Și apoi fiecare familie n-are decât să-și taie câte o felie. Ce ziceți?") până la poezie și tandrețe ("Ea - De atins nu mă mai poți atinge, pentru că nimeni nu-și poate atinge propriul său simț tactil") nu e decât un pas pe care Matei Vișniec îl face cu o grație uimitoare. Matei Vișniec - Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal și alte piese, colecția Frontiera, Editura Aula, Brașov, 2001, 174 p., f.p.
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
aberante ale unor mafioți cu o influență de speriat; pe de alta, mai-marii din partid, ajunși la ora scadenței, constrânși, la rândul lor, să-și plătească vechii datorii față de "sponsori" -, d-na ministră luptă, de fapt, pentru a-și salva propria piele. Nimeni nu pare s-o fi înțeles pe această femeie. Subiectul e de melodramă: ajunsă într-o funcție atât de importantă doar în virtutea "algoritmului" de partid, total incapabilă să facă față presiunilor de tot soiul, lipsită de viziune și
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
unul în care ar putea face rău...". Apel poetic adresat omenirii, dar mai ales popoarelor Europei, care, pe la 1500, nici nu exista totuși ca un continent conștient de sine, asemănător celui de astăzi. "...Sărace, mizerabile popoare smintite, națiuni înverșunate în propria voastră nenorocire și oarbe la propriul bine! Vă lăsați jefuite pe față de cel mai frumos și mai pur avut... Și tot acest dezastru, această nenorocire, această ruină vă vine nu de la dușmani, ci fără îndoială de la cel căruia îi dați
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
rău...". Apel poetic adresat omenirii, dar mai ales popoarelor Europei, care, pe la 1500, nici nu exista totuși ca un continent conștient de sine, asemănător celui de astăzi. "...Sărace, mizerabile popoare smintite, națiuni înverșunate în propria voastră nenorocire și oarbe la propriul bine! Vă lăsați jefuite pe față de cel mai frumos și mai pur avut... Și tot acest dezastru, această nenorocire, această ruină vă vine nu de la dușmani, ci fără îndoială de la cel căruia îi dați putere, pentru care vă duceți atât
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
realmente, se bucură în Irlanda. Magda Teodorescu: Dezbaterea actuală din cercurile literare se învîrte mai mult sau mai puțin în jurul dispariției postmodernismului. Am sesizat în romanele dumneavoastră unele trăsături care le-ar putea afilia literaturii postmoderne, susținute de postmoderniști ca propriul teritoriu în literatură, cum ar fi jocul vocilor, limita indistinctă dintre genuri; în ce privește ideologia postmodernă s-ar putea vorbi despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
exemplu, nu poți vorbi despre romanul modern fără să nu te referi la strălucitul distrugător al romanului tradițional, James Joyce. V-am citit cîteva eseuri în care remarcați legătura dintre Ulise și proza irlandeză tradițională, deși romanul și-a constituit propria tradiție. Citindu-vă romanele, mi-am dat seama că proza dumneavoastră se apropie mai mult de Oameni din Dublin. Așa, în sinea dumneavoastră, preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Privind, Ilie Boca descoperă și recreează lumea în același timp, determină coordonatele formelor obiective și analizează subiectiv traseele și structurile codurilor culturale. Observînd spațiul italian în diversele sale ipostaze, de la lumea elementară și pînă la construcțiile simbolice, el își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un amestec de gravitate înaltă, de contemplație plină de melancolie, și de bucurie irepresibilă a jocului, de relativism epicureic, străbate
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
o inocență de-a dreptul dezarmantă, cu puritatea retiniană a unui copil sau a unui sălbatic aflat într-o permanentă stare de uimire, pentru ca, insidios, într-un moment secund, să dejoace totul și să supună unui greu examen toate ipostazele propriei lui percepții. într-o singură lucrare, iar pentru exemplificare ar putea fi invocată una dintre Veneții, el își consumă o enormă resursă de ingenuitate, bucurîndu-se îndelung de fiecare tușă de culoare sau accent de lumină, dar în subteran supune unei
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]