2,861 matches
-
nevoie - printre care să mă lovesc cu fluierul piciorului de marginea de porțelan necruțătoare a căzii, atunci când am fugit să-mi găsesc telefonul fără fir care suna la 2:00 dimineața. Fără să mă mai deranjez să-mi iau un prosop, lăsând pe podea o dâră de bălți, am alergat către sunetul strident al telefonului. Cine putea să fie la ora aia? În vreme ce-mi derulam în minte variantele, am încercat să nu mă panichez. Randall zbura, peste noapte, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în sfârșit, Vivian. OK? am expirat eu. și cu asta basta? Fără nici o tiradă, fără nici o criză de nervi? — Deci cum mai merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și mi-am strâns un prosop în jurul trupului. Taică-su era de rahat în pat. Cu toate că era un om pâinea lui Dumnezeu, o avea moale ca o balegă. Cu toate astea, era mai bine decât nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din celălalt colț al camerei. Gândurile i se citeau pe chip. Sărut pe obraz. Gest de prietenie. Ăăă, pe aici, am spus eu, conducându-l pe Luke în lungul coridorului. Am deschis dulapul din baie și am scos afară niște prosoape curate. Luke rămăsese cu câțiva pași în urmă și-și trecea degetul peste cărțile de pe raft. Părinții mei puseseră rafturi pe aproape toți pereții din casă - singurul lor lux fusese acela de a poseda o extraordinară colecție de cărți. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tiraj limitat, așa că n-am reușit să mai găsesc un alt exemplar. — Sunt sigur că, într-o zi, o să mai pui mâna pe un volum, m-a încurajat Luke. — Sper. Mă întristam numai gândindu-mă la asta. I-am dat prosoapele lui Luke, iar el mi-a zâmbit, închizând ușa băii. * * * Oamenii mănâncă supa de piure de unt cu crema de cidru? s-a agitat Harriet. Suzanne, ți-am spus că e o greșeală să servești supă la un bufet - nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aiurea. — Dragă Eva, arăți superb! îi spuse Sally atunci când, până la urmă, cei doi soți Wilt izbutiră să o găsească, căci gazda lor stătea de vorbă cu un bărbat învelit într-o pânză ce abia îi acoperea coapsele, făcută dintr-un prosop de bucătărie acoperit cu reclame la brânzeturile irlandeze. Stilul anilor ’20 ți se potrivește. Așadar, el e Henry. Henry nu se simți deloc Henry. — Și el poartă un costum de epocă. Henry, fă cunoștință cu Raphael! Bărbatul cu prosopul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un prosop de bucătărie acoperit cu reclame la brânzeturile irlandeze. Stilul anilor ’20 ți se potrivește. Așadar, el e Henry. Henry nu se simți deloc Henry. — Și el poartă un costum de epocă. Henry, fă cunoștință cu Raphael! Bărbatul cu prosopul pe coapse examină cu privirea blugii lui Wilt. — Au revenit anii ’50, zise el placid. Presupun că era inevitabil. Wilt se uită critic la o imagine cu brânză Connemara Cheddar și încercă să zâmbească. — Simte-te ca acasă, Henry, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Domnul Osewa îi povestise totul despre munca lui de responsabil cu subdezvoltarea la Departamentul de Cultură din cadrul UNESCO și despre satisfacțiile oferite de ea. Fusese sărutată pe ceafă de două ori, în trecere, de dr. Scheimacher, iar bărbatul îmbrăcat în prosopul cu reclame la brânza irlandeză se împinsese în ea cu mai multă fermitate decât ar fi fost neapărat necesar ca să ajungă la ketchupul de roșii. Și pretutindeni în jurul ei oameni extraordinar de inteligenți etalau atât de multă sinceritate... Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de baie? Wilt se întoarse spre dreapta și, holbându-se înnebunit peste umărul lui Judy, o porni cu pași târșâiți în josul coridorului. La parter, Eva se distra cum nu se poate mai bine. Mai întâi Cristopher, apoi bărbatul îmbrăcat în prosopul cu brânza irlandeză și în cele din urmă dr. Scheimacher, toți îi făcuseră avansuri și se văzuseră respinși. După lipsa de interes arătată de Henry, a fost o schimbare extraordinară. Dovedea că era încă o femeie atrăgătoare. Dr. Scheimacher spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
După lipsa de interes arătată de Henry, a fost o schimbare extraordinară. Dovedea că era încă o femeie atrăgătoare. Dr. Scheimacher spusese că era un exemplu interesant de steatopigie latentă, Cristopher încercase să o sărute pe sâni, iar bărbatul cu prosopul în jurul șoldurilor îi făcuse cea mai surprinzătoare sugestie. Și, trecând prin toate, Eva își păstrase virtutea neprihănită. Masivitatea ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din cadă se răcește și pielea mi se încrețește. De îndată ce ies din baie, sună iar telefonul. E Amy, vrând să știe dacă sunt gata. Mai lasă-mă zece minute, îi spun, înainte de a mă înfășura într-un imens și pufos prosop alb, luat direct de pe suportul cu prosoape calde. Mă întâlnesc cu Amy în holul hotelului și e o adevărată apariție cu părul lăsat. Când trecem pe lângă recepție, bărbații se întorc și se holbează fățiș. Nu pot să se abțină. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se încrețește. De îndată ce ies din baie, sună iar telefonul. E Amy, vrând să știe dacă sunt gata. Mai lasă-mă zece minute, îi spun, înainte de a mă înfășura într-un imens și pufos prosop alb, luat direct de pe suportul cu prosoape calde. Mă întâlnesc cu Amy în holul hotelului și e o adevărată apariție cu părul lăsat. Când trecem pe lângă recepție, bărbații se întorc și se holbează fățiș. Nu pot să se abțină. E reprezentativă pentru majoritatea însoțitoarelor de zbor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
te entuziasma prea tare totuși, mă asculți? Da, da, bine. Vorbim mâine, Debbie. Ha! Mă întreb ce o roade pe ea? Nu a părut prea entuziasmată pentru mine, mă gândesc în timp ce mă spăl pe mâini și mi le șterg pe prosopul alb, moale și pufos. Poate Donald nu a mai sunat-o de o vreme și se simte puțin supărată. Sau poate e doar în perioada aia a lunii și urlă hormonii în ea. Ei bine, nu o să las atitudinea negativistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ușă. Adam întreabă dacă poate să mi se alăture. Deodată devin timidă. Știu că mi-a văzut corpul ieri-noapte, dar atunci era întuneric, așa că era total altceva. Oricum, nu vreau să mă creadă vreo puritană, așa că mă înfășor într-un prosop și deschid ușa. Adam stă acolo gol, ca un zeu grec, arătând ridicol de sexy. Sunt foarte jenată și nu știu în ce parte să mă uit. Înapoi la duș, domnișoară, ordonă el, iar eu mă supun. Ia săpunul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decât budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rezervă, după ce i-am zdrobit cu dinții, într-o clipă de neinspirație, corpul de plastic. (Jacobina iese din baia roz, frisonată de apa care în fiecare dimineață curge pe trupul ei de la douăzeci de minute în sus. Înfășurată într-un prosop de deasupra sânilor de domnișoară până la o palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se ține pe ramurile negre alunecoase ale pomului din dreptul ferestrei. În treningul de lucru, cu culorile denaturate de sudoare, și în adidași pe picioarele goale, privește drept înăuntru spre ușa cu glasvand în care s-a oprit fata cu prosop.) De ce pleci totdeauna așa, ostentativ (asta-i Zina, care subliniază neologismele), când începe telenovela? Nu plec ostentativ, zic, plec pur și simplu în căutare de ceva mai bun... - Nu vezi toată ziua „ceva mai bun“? Nu simți nevoia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de guru al lifestyle‑ului și încep un turneu prin lume, și oamenii or să se înghesuie să mă vadă și să‑mi ceară sfatul în legătură cu tot felul de probleme... Cum merge? zice Suze, apărând la ușa mea înfășurată în prosop, și eu tresar, vinovată. Stau în fața computerului de destul de mult timp, dar nici măcar nu i‑am dat drumul. — Mă gândeam, zic, apăsând pe buton. Îmi adunam gândurile... ca să‑mi las seva creatoare să se cristalizeze într‑o structură coerentă. — Uau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
arăt cum funcționează aparatele? — Nu‑i nevoie, spun sigură pe mine. Mă descurc. Zău, nu am de gând să‑l las să mă plictisească explicându‑mi cum funcționează fiecare aparat. N‑oi fi chiar așa de proastă. Îmi iau un prosop din teanc, mi‑l înfășor în jurul gâtului și mă îndrept spre un aparat de alergat, care pare destul de simplu. Mă sui pe bandă și mă uit la butoanele din fața mea. Pe un cadran pâlpâie cuvântul „Timp“ și, după ce mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
restul nu pomenim nimic. Dacă vreți, vă pot face un masaj în schimb, zice cosmeticiana. Ca să profitați de timpul pe care îl aveți. — Vedeți! zic ușurată. Perfect! Ușor epuizată, mă așez pe pat, iar cosmeticiana mă acoperă expert cu un prosop. — Deci doamna Sherman are un fiu? zice, dându‑mi părul spre spate. Da, spun ridicând privirea, șocată. Nu v‑a vorbit niciodată despre el? — Din câte‑mi amintesc, nu. Și vine aici de ani de zile... Ridică din umeri. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asurzitor, iar eu tresar înspăimântată. După o clipă, sună din nou. Nu sunt în stare să răspund. Nu pot vorbi nu nimeni, nici măcar cu Suze. Telefonul sună pentru a patra oară, iar Luke iese cu pași mari din baie, în prosop, și cu părul ud. — Nu răspunzi? zice iritat, și apucă telefonul. Alo? Da, sunt Luke Brandon. Cuprinsă de panică, strâng cuvertura mai bine în jurul meu. — Bine, zice Luke. Bine, ne vedem atunci. Pune telefonul jos și scrie ceva pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ea știe întotdeauna când are un vis fierbinte. El e prea ocupat ca să-și mai hrănească trupul, iar dorința îl cuprinde în vise. Ea știe momentul - când anume, cu precizie, are nevoie de ea. De obicei, totul începe cu un prosop. Căci el e acoperit de praf și sudoare. Ea îl șterge cu cârpa. Câteva atingeri, și prosopul se face maro. Ea se mișcă, înmoaie prosopul în apă caldă. Uneori, el se răsucește, pe jumătate adormit, ca pentru a o ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iar dorința îl cuprinde în vise. Ea știe momentul - când anume, cu precizie, are nevoie de ea. De obicei, totul începe cu un prosop. Căci el e acoperit de praf și sudoare. Ea îl șterge cu cârpa. Câteva atingeri, și prosopul se face maro. Ea se mișcă, înmoaie prosopul în apă caldă. Uneori, el se răsucește, pe jumătate adormit, ca pentru a o ajuta. Un căutător de plăcere înnăscut, se descria el însuși. Asta are de-a face cu trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
momentul - când anume, cu precizie, are nevoie de ea. De obicei, totul începe cu un prosop. Căci el e acoperit de praf și sudoare. Ea îl șterge cu cârpa. Câteva atingeri, și prosopul se face maro. Ea se mișcă, înmoaie prosopul în apă caldă. Uneori, el se răsucește, pe jumătate adormit, ca pentru a o ajuta. Un căutător de plăcere înnăscut, se descria el însuși. Asta are de-a face cu trecutul lui, într-o familie burgheză răsfățată de confort. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]