2,003 matches
-
lucru sau o minimă dispută cu ori un protest față de conducerea minelor (pentru acest bilanț, vezi Barbu și Chirvase, 1997, p. 118). Câteva sute de familii au fost mutate din zonă. După închisoare ori deportare, este cunoscut cazul câtorva foști protestatari ce au continuat să fie hărțuiți de Securitate; există și cazul unui fost protestatar care, dezamăgit și angoasat de urmările grevei, la ieșirea din închisoare s-a călugărit. Represiunea a avut și o formă organizată la nivel de vizibilitate, cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bilanț, vezi Barbu și Chirvase, 1997, p. 118). Câteva sute de familii au fost mutate din zonă. După închisoare ori deportare, este cunoscut cazul câtorva foști protestatari ce au continuat să fie hărțuiți de Securitate; există și cazul unui fost protestatar care, dezamăgit și angoasat de urmările grevei, la ieșirea din închisoare s-a călugărit. Represiunea a avut și o formă organizată la nivel de vizibilitate, cu scop demonstrativ. S-a apelat la învăluirea zonei. Două elicoptere au fost aduse pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
liderul minerilor, ci s-a gândit să facă din el un aliat. Dobre nu a fost reeducat și nici torturat, ci a acceptat el însuși, deși fusese impecabil ca lider al greviștilor, să se înroleze de partea autorităților, trădând cauza protestatarilor. Cu siguranță că Securitatea l-a amenințat pe Dobre cu suprimarea familiei, iar liderul minerilor a cedat în fața acestui șantaj. Dacă lucrurile au stat într-adevăr astfel, atunci cazul Dobre este emblematic pentru acțiunea de spălare a creierului, care a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
însă, mai ales ca un fel de „exercițiu democratic” într-o țară dominată de totalitarismul comunist. Pe platforma de la Lupeni, timp de aproape trei zile, minerii și-au rostit revendicările și protestele la microfon, au vorbit liber, au lăsat orice protestatar să intervină, fără nici un fel de cenzură (oare nu tocmai așa ceva avea să se petreacă în cadrul fenomenului Piața Universității 1990, pe care însă minerii reciclați din Valea Jiului, cu siguranță alții decât protestatarii din 1977, nu l-au înțeles și l-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la microfon, au vorbit liber, au lăsat orice protestatar să intervină, fără nici un fel de cenzură (oare nu tocmai așa ceva avea să se petreacă în cadrul fenomenului Piața Universității 1990, pe care însă minerii reciclați din Valea Jiului, cu siguranță alții decât protestatarii din 1977, nu l-au înțeles și l-au reprimat ei înșiși, la comanda autorităților, în cel mai tipic stil comunist?). Anchetatorii minerilor arestați au perceput greva ca pe o „răscoală”, aceasta fiind numită adesea astfel în timpul interogatoriilor; termenul răscoală
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lege a pensionării care îi persecuta pe mineri. Mișcarea nu a avut deci la început un caracter politic, ci unul socioeconomic: nu era criticat comunismul ori ceaușismul, ci condițiile grele de muncă și viață. Dar după sechestrarea autorităților comuniste de către protestatari, greva a început să capete și un caracter politic. Apoi urmările grevei, respectiv represiunea împotriva minerilor coordonată de Securitate, pledează pentru caracterul politic ulterior al mișcării de protest. Faptul că greva nu a avut inițial un caracter politic este indicat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-se un fel de pre-grevă, o rezistență pasivă, în care muncitorii refuză să lucreze. În dimineața de 15 noiembrie, muncitorii formează grupuri de discuție cu conducerea întreprinderii, dar autoritățile evită un dialog propriu-zis, refuzând tratativele și expediindu-i arogant pe protestatari. În anumite cazuri, admonestările au fost grobiene, dar emblematice pentru ceea ce avea să urmeze: „Ce, bă, animalelor, nu vreți să lucrați?” sau „Băi, nu vă convine, vă trimit în Valea Jiului” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 14-15, 19). Muncitorii erau priviți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vreți să lucrați?” sau „Băi, nu vă convine, vă trimit în Valea Jiului” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 14-15, 19). Muncitorii erau priviți ca o masă de manevră, subumană („bă, animalelor”), apoi ei erau amenințați cu reeducarea, sensul fiind acela că protestatarii vor fi trimiși în Valea Jiului pentru a fi „cumințiți”, asemenea minerilor care se revoltaseră cu zece ani mai devreme, în 1977. Cel care îi amenința astfel pe muncitorii de la IABv știa că minerii protestatari de odinioară fuseseră chemați în instanță
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
foame: „Ce se mai poate întâmpla șse întreba unul dintre ei, n.n.ț, ne vor lua gâtul?” (Oprea și Olaru, 2002, p. 17). Revendicările au fost la început doar de natură financiară, economică și socială, ele devenind politice doar după ce protestatarii s-au radicalizat și au inițiat coloana de demonstranți pe străzile orașului. Proteste sociale și economico-financiare avuseseră loc la Brașov, tot la IABv, și la începutul anilor ’80, fără vreo legătură altfel decât simbolică cu mișcarea Solidaritatea din Polonia, care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asculta doleanțele, ei au început să distrugă diferite însemne comuniste, panouri, vitrine cu lozinci sau să spargă ferestrele spațiului de administrație, aruncând cu piulițe și șuruburi. Cum diferiți membri lipsiți de tact ai conducerii IABv începuseră să-i amenințe pe protestatari cu varii măsuri de reprimare, limbajul muncitorilor a devenit inflamat, catalogând autoritățile uzinei drept „hoți” și „căței” (aceasta și fiindcă majoritatea conducerii IABv dispăruse, de nu cumva fugise din întreprindere, pentru a nu înfrunta mânia muncitorilor). „Momentul psihologic al manifestației
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
autoritățile uzinei drept „hoți” și „căței” (aceasta și fiindcă majoritatea conducerii IABv dispăruse, de nu cumva fugise din întreprindere, pentru a nu înfrunta mânia muncitorilor). „Momentul psihologic al manifestației” (Filichi, 1994, p. 17) a fost la ora 11.00, când protestatarii au luat hotărârea de a merge la sediul Comitetului Județean al PCR, pentru a-și cere drepturile. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor dinăuntru ezită și se retrag, astfel încât coloana care inițiază marșul către Comitetul Județean al PCR este alcătuită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mânia muncitorilor). „Momentul psihologic al manifestației” (Filichi, 1994, p. 17) a fost la ora 11.00, când protestatarii au luat hotărârea de a merge la sediul Comitetului Județean al PCR, pentru a-și cere drepturile. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor dinăuntru ezită și se retrag, astfel încât coloana care inițiază marșul către Comitetul Județean al PCR este alcătuită din 400de oameni (câți mai rămăseseră din cei 4 000 care protestaseră în interiorul întreprinderii). „Pe de o parte ne era frică șavea să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au format o coloană și au pornit spre centrul orașului, scandând: „Hoții!”, „Vrem banii înapoi!”, „Ajunge, nu mai vrem să fim mințiți!”, „Vrem duminica înapoi!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!”, „Vrem pâine fără cartelă!”. Coloanei inițiale de protestatari i s-au alăturat locuitori ai orașului și, treptat, cererile economice (legate de lumină, hrană, căldură, bani) au fost înlocuite cu scandări anticomuniste: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos tiranul!”, „Jos dictatorul!”. Tonul cântecului „Deșteaptă-te
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lăcrimau de bucurie și speranță, alții prevedeau deja viitoarea reprimare, drept care aveau privirile încărcate de teamă. La sediul Comitetului Județean al PCR, închis și perceput ca o fortăreață, mulțimea devenită mai mult decât reprezentativă (se ajunsese la câteva mii de protestatari în coloană) a invadat clădirea: încăperile au fost devastate, au fost confiscate produse considerate a fi delicatese pentru acea perioadă (salam de Sibiu, cașcaval, portocale, banane) și aruncate pe geam spre a fi împărțite populației. Cei care pătrunseseră în clădire
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât tabloul-portret al lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu, din Primărie, protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare), au spart geamuri: furia trebuia defulată; sensul era acela că nu obiectele în sine erau distruse, ci ideea că ele aparțineau comuniștilor și că, prin extindere simbolică, aceștia erau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sensul era acela că nu obiectele în sine erau distruse, ci ideea că ele aparțineau comuniștilor și că, prin extindere simbolică, aceștia erau cei înlăturați. Mobilierul și aparatura nu erau altceva decât niște obiecte-substitut ale autorităților comuniste. În unele cazuri, protestatarii au folosit răngi și ciocane. Nădejdea protestatarilor era aceea că manifestația va avea ecou nu doar în rândul brașovenilor, ci în rândul românilor în general, ajungând până în străinătate. Doar astfel se explică naivitatea unui protestatar care, o dată ajuns în clădirea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sine erau distruse, ci ideea că ele aparțineau comuniștilor și că, prin extindere simbolică, aceștia erau cei înlăturați. Mobilierul și aparatura nu erau altceva decât niște obiecte-substitut ale autorităților comuniste. În unele cazuri, protestatarii au folosit răngi și ciocane. Nădejdea protestatarilor era aceea că manifestația va avea ecou nu doar în rândul brașovenilor, ci în rândul românilor în general, ajungând până în străinătate. Doar astfel se explică naivitatea unui protestatar care, o dată ajuns în clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate anunța
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
autorităților comuniste. În unele cazuri, protestatarii au folosit răngi și ciocane. Nădejdea protestatarilor era aceea că manifestația va avea ecou nu doar în rândul brașovenilor, ci în rândul românilor în general, ajungând până în străinătate. Doar astfel se explică naivitatea unui protestatar care, o dată ajuns în clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate anunța și vorbi cu Radio „Europa Liberă” despre cele ce se întâmplau la Brașov: „Alo, «Europa Liberă»! «Europa Liberă», am cucerit partidul!” (Oprea și Olaru, 2002, p. 24), declara
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției de care aparținea respectivul milițian. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine care, de la un punct încolo, începuseră să-și facă simțită prezența, la un moment dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe milițienii ori soldații ce ar fi primit ordin să tragă asupra manifestanților. ședințele de înfierare a manifestației și de excludere a conducerii IABv Previzibil deja, după scenele violent anticomuniste și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
violent anticomuniste și anticeaușiste de la Comitetul Județean și Primărie, forțele de ordine s-au făcut remarcate și au început primele arestări. Acestea aveau să continue în mod organizat în zilele următoare, după ce Securitatea și miliția ar fi concretizat identificarea principalilor protestatari. Până când arestările au fost încheiate, aparatul de propagandă nu a funcționat în gol, ci a inițiat celebrele ședințe de înfierare, în cel mai tipic stil stalinist al anilor ’50. În cadrul ședințelor de partid care au fost inițiate încă din 15
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de natură animalică: „Parcă erau fiare”; cineva îi descrie exaltat ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mental”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer întreprinderea! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără umanism” a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, fiind indicată, la un moment dat, ca soluție punitivă deportarea. Dar lucrurile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mental”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer întreprinderea! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără umanism” a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, fiind indicată, la un moment dat, ca soluție punitivă deportarea. Dar lucrurile nu se opresc aici: întrucât protestatarii sunt considerați „elemente înrăite” și periculoase, iar protestul lor, o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în aer întreprinderea! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără umanism” a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, fiind indicată, la un moment dat, ca soluție punitivă deportarea. Dar lucrurile nu se opresc aici: întrucât protestatarii sunt considerați „elemente înrăite” și periculoase, iar protestul lor, o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți vorbitori inflamați reclamă pedeapsa supremă (ori capitală). O concluzie de tipul: „Este tragic ce s-a întâmplat” este înlocuită repede prin: „Trebuie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caracterul politic al manifestației, cu timpul, în urma indicațiilor din Capitală, pe linie de partid, represiunea propriu-zisă (anchetele, tortura manifestanților) a fost secondată în plan vizibil de o represiune teoretică, prin intermediul ședințelor și întrunirilor, cu scopul de a fi flagelați verbal protestatarii. Au fost excluși din partid și cei considerați a fi fost incapabili să stopeze „actul huliganic”, fiind necesar să fie găsiți țapi ispășitori și la un rang înalt, din nomenclatura întreprinderii. ședințele s-au derulat ritualic, așa cum am precizat deja
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fie găsiți țapi ispășitori și la un rang înalt, din nomenclatura întreprinderii. ședințele s-au derulat ritualic, așa cum am precizat deja, tinzând să minimalizeze din punct de vedere politic revolta de la Brașov și chiar să o nege, reducându-i pe protestatari la stadiul de infractori de drept comun. Au fost excluși și sancționați nu doar membri de partid, ci și oricine putea fi suspectat a fi fost cât de cât vinovat (după o listă aleatorie), nu doar pentru participarea la revoltă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]