1,451 matches
-
obiect care se rotește în jurul centrului de masă, deși, strict vorbind, aceste particule sunt considerate a fi punctiforme și nu mai poate fi vorba despre o rotație a lor. Spinul este măsurat în unități de constantă Planck redusă (ħ), electronii, protonii și neutronii toate având spin ½ ħ, sau „spin-½”. Într-un atom, electronii în mișcare în jurul nucleului posedă un moment cinetic orbital în plus față de spin, în timp ce nucleul în sine posedă moment cinetic datorită spinului nuclear. Câmpul magnetic produs de un
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
atomi cu momentele magnetice întreptate în direcții aleatoare atunci când nu este prezent niciun câmp magnetic, care se aliniază în prezența unui câmp. Nucleul unui atom nu va avea niciun spin atunci când are atât număr par de neutroni cât și de protoni, dar în alte cazuri cu numere impare, nucleul poate avea spin. În mod normal, nucleele cu spin sunt aliniate în direcții aleatoare, din cauza . Cu toate acestea, pentru anumite elemente (cum ar fi xenon-129) este posibil să se o proporție semnificativă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a produce mai mult heliu, și (prin intermediul procesului triplu alfa) secvența de elemente de la carbon până la fier. Izotopii, cum ar fi litiu-6, precum și unii izotopi de beriliu și bor sunt generați în spațiu prin . Acest lucru se întâmplă atunci când un proton cu energie mare lovește un nucleu atomic, provocând extragerea unui număr mare de nucleoni. Elementele mai grele decât fierul s-au produs în supernove prin și în prin , care implică capturarea de neutroni de către nucleele atomice. Elemente cum ar fi
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a fi radioactivi, a fost propusă o „” pentru unele elemente cu numere atomice mai mari de 103. Aceste pot avea un nucleu relativ stabil în raport cu dezintegrarea radioactivă. Cel mai probabil candidat pentru un atom supergreu stabil, unbihexium, are 126 de protoni și 184 de neutroni. Fiecare particulă de materie are o particulă corespondentă de antimaterie cu sarcină electrică opusă. Astfel, pozitronii sunt antielectroni, încărcați pozitiv, iar antiprotonii sunt echivalentul unor protoni cu sarcină negativă. Atunci când materia și antimateria se întâlnesc, ele
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
candidat pentru un atom supergreu stabil, unbihexium, are 126 de protoni și 184 de neutroni. Fiecare particulă de materie are o particulă corespondentă de antimaterie cu sarcină electrică opusă. Astfel, pozitronii sunt antielectroni, încărcați pozitiv, iar antiprotonii sunt echivalentul unor protoni cu sarcină negativă. Atunci când materia și antimateria se întâlnesc, ele se anihilează reciproc. Din acest motiv și din cauza unui dezechilibru între numărul de particule de materie și cele de antimaterie, acestea din urmă sunt rare în univers. Primele cauze ale
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Ca urmare, nu a fost descoperită în natură antimaterie. Cu toate acestea, în 1996 echivalentul din antimaterie al atomului de hidrogen (antihidrogen) a fost sintetizat la laboratorul CERN din Geneva. Alți atomi exotici au fost create prin înlocuirea unuia din protoni, neutroni sau electroni cu alte particule cu aceeași sarcină electrică. De exemplu, un electron poate fi înlocuit cu un miuon mult mai masiv, formând un . Aceste tipuri de atomi pot fi folosite pentru a testa previziuni fundamentale ale fizicii.
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
formată din hidrogen metalic lichid. Această formă exotică a acestui element atât de comun se găsește doar la presiuni ce depășesc 4 milioane bari, cum este cazul în interiorul lui Jupiter (și Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni și protoni ionizați (ca în interiorul Soarelui dar la o temperatură mult mai mică). La temperatura și presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], și nu un gaz. Este un conducător electric și sursa câmpului magnetic a lui Jupiter. Acest strat
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
din Cambridge University desoperise electronul și imediat după aceea, omul de stiință Becquerel, precum și cuplul Pierre și Mărie Curie investigau fenomenul radioactivității. Într-o serie de experimente, Ernest Rutherford din cadrul Universității din Manchester descoperise structura internă a atomului și existența protonului, a clasificat și explicat tipurile de radioactivitate și a reușit să transmute hidrogenul prin bombardarea azotului cu particule alfa. Activitatea sa privind structura atomică a fost îmbunătățită de către studenții săi, fizicianul danez Niels Bohr și Henry Moseley. Teoria legăturii chimice
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
divizată în alte particule mai simple, fiind unitatea structurală a chimiei. Este o grupare a materiei care constă într-un miez dens numit "nucleu atomic", înconjurat de un spațiu numit "nor electronic". Nucleul este alcătuit din particule încărcate pozitiv numite protoni și neutroni (împreună sunt numiți nucleoni), în jurul căruia orbitează particulele încărcate negativ din norul electronic (electronii). Într-un atom neutru, electronii încarcați negativ echilibrează numărul încărcăturii pozitive ale protonilor. Nucleul este dens, masa acestuia fiind de 1836 de ori mai
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
numit "nor electronic". Nucleul este alcătuit din particule încărcate pozitiv numite protoni și neutroni (împreună sunt numiți nucleoni), în jurul căruia orbitează particulele încărcate negativ din norul electronic (electronii). Într-un atom neutru, electronii încarcați negativ echilibrează numărul încărcăturii pozitive ale protonilor. Nucleul este dens, masa acestuia fiind de 1836 de ori mai mare decât a electronului, cu toate ca rază atomului este de 10.000 de ori mai mare decât a nucleului sau. Atomul este de asemenea cea mai mica entitate care poate
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
elementului, precum electronegativitatea, potențialul de ionizare, stările de oxidare, numărul de coordonare și tipul de legături (metalice, ionice, covalente). Un "element chimic" reprezintă substanță pură care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
substanță pură care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu 6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea mase atomice 12 și 13. Modelul standard de prezentare al elementelor chimice este tabelul periodic al elementelor, care ordonează aceste elemente în funcție de numărul lor atomic. Tabelul
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
substanțe. Aceasta poate fi ilustrata în mod simbolic printr-o ecuație chimice. În timp ce într-o reacție chimică non-nucleara numărul și tipul atomilor de pe ambele părți ale ecuației este egal, într-o reacție nucleară această condiție se aplică doar particulelor nucleare (protoni și neutroni). Natură reacțiilor chimice pe care o substanță le poate suferi și descărcările de energie ce pot surveni sunt definite prin anumite legi de bază, numite și legi chimice. Secvențele care pot fi urmate în momentul reorganizării legăturilor chimie
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
creșterea acestuia, iar reducerea are loc cu scăderea lui. O substanță poate fi deseori clasificată că un acid sau o bază. Acest lucru este făcut de multe ori pe baza unui anumit tip de reacție, si anume la schimbul de protoni dintre compuși chimici. Conform teoriei protolitice a lui Brönstead și Lowri, acizii sunt specii chimice care cedează protoni, iar bazele sunt specii chimice care acceptă protoni. Cu toate acestea, o extensie a acestui mod de clasificare a fost făcută de
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
sau o bază. Acest lucru este făcut de multe ori pe baza unui anumit tip de reacție, si anume la schimbul de protoni dintre compuși chimici. Conform teoriei protolitice a lui Brönstead și Lowri, acizii sunt specii chimice care cedează protoni, iar bazele sunt specii chimice care acceptă protoni. Cu toate acestea, o extensie a acestui mod de clasificare a fost făcută de chimistul american, Gilbert Newton Lewis; în acest mod de clasificare reacțiile nu sunt limitate la cele care au
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
multe ori pe baza unui anumit tip de reacție, si anume la schimbul de protoni dintre compuși chimici. Conform teoriei protolitice a lui Brönstead și Lowri, acizii sunt specii chimice care cedează protoni, iar bazele sunt specii chimice care acceptă protoni. Cu toate acestea, o extensie a acestui mod de clasificare a fost făcută de chimistul american, Gilbert Newton Lewis; în acest mod de clasificare reacțiile nu sunt limitate la cele care au loc într-o soluție apoasa, astfel, nu mai
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
asemenea calitățile de albire ale noului gaz. Carl Wilhelm Scheele a izolat clorul prin reacția piroluzitului (dioxid de mangan, MnO) cu acidul clorhidric (HCl): Clorul face parte din familia halogenilor, grupa 17. Are 7 electroni de valență, 18 neutroni, 17 protoni și 17 electroni. Configurația electronică este: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5. Deoarece are 7 electroni pe ultimul strat, atomul de clor este instabil și caută un element cu care să se combine pentru a-și forma structura stabilă de 8
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
doi electroni, ca H, se prevede o distorsiune puternică și apariția unor noi stări legate, induse de câmpul laser, așa-numitele "light-induced excited states". În prezența câmpului laser apar fenomene exotice (a căror existență este imposibilă în absența câmpului): un proton poate lega mai mult de doi electroni, creându-se ioni negativi de hidrogen cu sarcină multiplă, relativ stabili. Sunt de așteptat și noi proprietăți ale moleculelor. În câmpuri superintense probabilitatea de ionizare a atomului este modificată în mod contraintuitiv, ducând
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
este un lichid incolor, uleios, foarte vâscos și higroscopic. Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizi și foarte coroziv. Acidul mineral formează două serii de săruri, sulfații acizi și sulfații, în care în comparație cu radicalul liber, unul sau doi protoni sunt înlocuiți de unii cationi. Acidul sulfuric este unul dintre cele mai importante substanțe chimice din punct de vedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați precursori chimici. În 1993, aproximativ 135 de milioane de tone de acid sulfuric
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
Constanta de aciditate (Valoarea pKa) este o constantă care ne oferă informația în ce măsură o substanță este într-o stare de echilibru reversibil cu schimb de protoni într-o soluție apoasă: K este o constantă de echilibru, care exprimă tăria unui acid. Aceasta este reprezentată ca valoare logaritmică negativă, care este notat în limba engleză cu pK, engl. "acid". Reacția dintre un acid (HA) și o bază
Constantă de aciditate () [Corola-website/Science/308628_a_309957]
-
pK. Cu cât valoarea pK este mai mică cu atât va fi acidul mai tare. Ca de exemplu în cazul acidului azotic . Gradul de disociere este 82 % , valoarea pK = 1,32, pe când acidul acetic cu un grad de disociere (a protonilor) de 0,4 % are o valoare pKa = 4,75.
Constantă de aciditate () [Corola-website/Science/308628_a_309957]
-
în apărarea celulelor mucoasei gastrice de acțiunea acidului clorhidric, ca și bicarbonatul de sodiu. Dacă acest mecanism de protecție cedează, pot apărea boli ca ulcer sau arsuri stomacale (pirozis). Medicamentele din clasa antiacidelor, inhibitoare ale secretiei gastrice, inhibitorii pompei de protoni sau substanțele prokinetice au rol în neutralizarea acidului. Sub formă de săruri în cantități mari în zăcămintele de sare și în apa mărilor și oceanelor. Hidrogenul clorurat este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
prokinetice au rol în neutralizarea acidului. Sub formă de săruri în cantități mari în zăcămintele de sare și în apa mărilor și oceanelor. Hidrogenul clorurat este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, HO: Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
acid clorhidric, acestea nu au practic niciun efect asupra pH-ului, deci clorura este o bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel, soluțiile apoase de tărie medie de HCl au molaritatea egală cu cea a protonului. Dintre cei 6 acizi minerali comuni, acidul clorhidric este acidul monoprotic care participă cel mai puțin la reacțiile redox. Este unul dintre cei mai ușor manevrabili acizi tari, deoarece conține ionul Cl care nu este toxic. Soluțiile de tărie medie
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]