37,224 matches
-
vai!... Ce poeți? Ce prozatori, ce critici? Vă dați seama, repet, primăvara întunecată a lui '63... Și-atunci, întâmplarea a făcut ca, în acele momente, să mă aflu cazat la Mogoșoaia, ca traducător doar, nefiind cunoscut prin vreo carte de proză apărută. Și fiindcă nu era cine să-l întâmpine pe poetul, pe prozatorul gata intrat în istoria literaturii române (și pe care autoritățile îl luaseră în primire, când cu întâmplarea...), a trebuit să-i fac eu față, să-i dau
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
numi așa, e și un fel de avant-propos al receptării critice. Toți studenții care au colaborat, în feluri diferite și prelucrînd experiențe diferite, la alcătuirea volumului, au parte de cîte o caracterizare succintă și sugestivă, a lor și a reportajelor - proze scurte: "Octavian Coman realizează un reportaj captivant, în care un fost copil al străzii, matur acum, îi este călăuză printr-un București halucinatoriu." Sau: Georgiana Maria scrie tot despre nevăzători, ca să se verifice pe sine și să-și descarce spaimele
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
un nume unor realități ignobile, cu bestii și bestiole, dar totuși ale noastre, chiar dacă ale lor, pe care nu le putem ignora, cu superioritate "igienică". Al doilea (și ultimul, avertizează prefața) experiment pe teme de antropologie urbană, la graniță cu proza "excluderii", a orașelor de sub oraș, se dovedește, astfel, "datoria" plătită, de la distanță și fără ca ei să afle vreodată, anonimilor din subterană. Ruxandra Cesereanu & co, A doua Curte a Miracolelor, Tritonic, Cluj, 2004
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
dibuite. În loc să le confirme, le mai îngroapă o dată. Componenta fantastică a cărții, suplimentată și prin derapaje bine controlate dincolo de linia firescului (zborul unei albine uriașe provenite din grădina lui Anghel întunecă în mai multe rânduri scena romanului, precum vulturul din proza onirică a lui D. }epeneag) nu o substituie totuși pe cea realistă, în care George Bălăiță își arată excepționale resurse prozastice. Frazele ample, savant construite, se deschid către toate zările lumii românești din anii comunismului, coborând totodată pe scara timpului
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
modă a unui bodyguard, cu păr tuns scurt, țepos... Mici ticuri stilistice, care ar fi putut lipsi. Sau, poate, chițibușerii de cronicar. Lumea în două zile este unul dintre cele mai bune romane din perioada postbelică și un manual de proză pentru orice aspirant al genului.
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
se amestecă printre amintiri din prima copilărie, scene izolate din viață, momente care trec, precum în vremea lui Caragiale bătrînul, pe sub fereastra vreunei berării. Prinse, la un loc, într-o a doua "secțiune" (după Oameni, locuri, întîmplări), Atelier. Crochiurile de proză saltă pe note, de la picanterii și plaisanteries culturale la politicale și, în cele din urmă, la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse de suflul prozei, mai jurnalistic - frivole pe teme "la zi", însemnările dau seamă de-o anumită stabilitate, de-o egalitate de umoare, totuși, trecînd peste omenești excese. O mărturie creditabilă, cum grano salis, despre om, oameni, prietenii sub vremi. În capitolul ultim, Drumuri
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
stângul, nesatisfăcându-i pe cititorii textului inițial din cauza nerespectării sale și nemulțumindu-i pe cei care nu l-au citit care găsesc pelicula mult prea livrescă. Sally Potter, regizoarea și scenarista lui Orlando pare să lucreze ceva mai subtil cu proza. În acest sens, între filmul britanic și cel românesc, "Pădurea spânzuraților", se poate stabili o analogie pe care tematica ar părea că o exclude: în ambele există o abordare critică a textului inițial, exploatarea unui anume - bine delimitat - filon din
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
un corp ceresc. Și nici o poezie...". Nu cred că Aureliu Busuioc are o pondere mai însemnată în poezia basarabeană decât Cicerone Theodorescu la noi, pe Dâmbovița. Dintr-o activitate literară foarte bogată și diversă (peste 20 de volume de poezie, proză, teatru, plus alte 25 de traduceri din rusă, engleză și franceză), cele mai rezistente s-au dovedit în timp romanele Singur în fața dragostei (1966) și Unchiul din Paris (1973), reeditate de mai multe ori împreună. A mai publicat volumele de
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
teatru, plus alte 25 de traduceri din rusă, engleză și franceză), cele mai rezistente s-au dovedit în timp romanele Singur în fața dragostei (1966) și Unchiul din Paris (1973), reeditate de mai multe ori împreună. A mai publicat volumele de proză Local ploi de scurtă durată (1986), Lătrând la lună (1997), Pactizând cu diavolul (1999) și Spune-mi Gioni (2003). Deci, o longevitate încununată de o activitate literară impresionantă. Critica literară basarabeană pare să fie unanimă în a considera romanul Singur
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
prin naivitatea perspectivei, palid în problematizarea existențială, chiar edulcorat prin sentimentalism și sinceritatea de album. Important în alt context prin simptomul de relaxare ideologică, e mult mai puțin important și atractiv astăzi, după patru decenii. Nu e departe de nivelul prozei cu adolescenți de la noi, gen Ion Grecea sau Mircea Sântimbreanu. Singur în fața dragostei e binișor supralicitat de critica basarabeană, cu excepția lui Mihai Cimpoi, care a catalogat bine romanul ca "o bucată de muzică ușoară: sprinten, plăcut, ușor, transparent, ieftin, tulburător
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
comunale le-a rămas familiar." (p. 85). Dincolo (dincoace), începe cu adevărat viața, existența tulbure și contradictorie, obișnuită și enigmatică, diurnă și nocturnă a unor protagoniști de roman modern, cu abisalitatea micilor funcționari din micile orașe de provincie din marea proză rusă. Lui George Bălăiță îi reușește, și încă la un prag estetic foarte înalt, conjugarea a două modalități narative formal disjuncte: descripția hiperrealistă, minuțioasă, cu abundența detaliilor, cu desenarea fiecărei cute de pe marea stofă a vieții; și, la polul opus
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
Eminem vs. Eminescu fiind mult mai inspirat. În schimb, Fix Alert e o capodoperă a dezlânării, a pretențiilor fără temei și a, mă doare inima s-o spun, inculturii. Plouă nu doar cu filme în formulă puzzle, ci și cu proză. Ei, în acest context, ei reușesc s-o facă praf. În primul rând, o abundență de cadre lungi cu varii personaje comunicând cel mai adesea cu unele invizibile. Pe la sfârșitul filmului, le-ai cam pus cap la cap. Dar, de
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu", și figura Alisei, intrată acum nu în țara minunilor, nici măcar în țara cantoanelor, ci "într-o carte, văzând aievea ceea ce știam doar din poze și
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate trăi de pe urma literaturii, pentru că, fiind un mediu sincretic, are la dispoziție nenumărate simboluri pentru emoții pentru care proza nu a găsit încă expresie. Opiniile celor două par să conveargă în acest domeniu, Potter utilizând o multitudine de simboluri, majoritatea absente în roman. De pildă, în secvența în care Orlando îi spală picioarele lui Shelmerdine, camera zăbovește asupra ceainicului
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
multitudine de simboluri, majoritatea absente în roman. De pildă, în secvența în care Orlando îi spală picioarele lui Shelmerdine, camera zăbovește asupra ceainicului, o metonimie pentru domesticitatea victoriană a femeilor, apreciază criticul de film Sharon Ouditt. Pentru că dezideratul ei în ceea ce privește proza era antirealist, Woolf evită o narațiune lineară în roman. Intenția ei era și de a submina genul convențional de biografie (așa este romanul calificat de subtitlu), care punea pe primul loc realizările protagonistului. Singura reușită a lui Orlando - un premiu
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
Al. Cistelecan, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu și Horea Poenar. Întrebările anchetei se referă la schimbările de canon de după 1990 și cer numele a cinci autori afirmați în ultimii ani pentru fiecare gen literar: poezie, proză, jurnal, eseu, critică literară. Deși răspunsurile celor invitați (vor urma și alții) nu sunt deloc lipsite de idei, Cronicarului îi e clar că discuția despre canon nu va duce prea departe nici de data aceasta. Multe chestiuni nu vor fi
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
N. Steinhardt, Mircea Cărtărescu, Matei Călinescu, Simona Popescu, Matei Vișniec, Ioan Es. Pop ș.cl. |sta nu e canon paralel, ăsta e Canonul. Listele propuse de Daniel Cristea-Enache i-au atras atenția Cronicarului prin eclectismul lor: Mircea Cărtărescu stă alături, la proză, de Cristian Tudor Popescu, Ioan Es. Pop cu Nicolae Coande la poezie, iar la eseu îi întâlnim vecini pe H.-R. Patapievici și Ileana Mălăncioiu. Relația canon-public este discutată și de Tania Radu care dă peste un paradox extrem de interesant
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
1934, următorul în 1936 (așadar, în plin "banchet" al genului...), unite în reeditarea recentă de la Polirom, atinge, țintit, extremele: beția sîngelui, în cărnurile pofticioase, poftite și, de partea cealaltă, ultimul zvâcnet trezit de cuțit inimii deja neînstare să mai bată. Proza lui Bonciu, ręveur solitaire, speriat de lume ca un prunc de visele rele, e un jurnal de bacanale și de iubiri mediumnice pentru fetițe-femei, dăruite, în sfîrșit, amantului postum. Experiențe de toată mîna, din cele care se spun și, mai
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
o sarcină ectopică și toxică în coșul pieptului, o cușcă de sufleur, pînă la amintirile dezordonate despre un tată despotic, despre o mamă încercată de negre presimțiri și despre doi frați "aproape de treabă". O genealogie tarată care, altfel decît în prozele naturaliste, nu explică nimic, doar derutează. Ascunsă, cu ipocrită discreție, după perdele. Povestea se încheagă în jurul unei dependențe blestemate de amîndouă părțile între "conținător" și "conținut", între Ramses și falsa lui conștiință pocită, între casă și chiriașii din ea, între
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
civilizației moderne românești", exercitând "o funcție de civilizare, de îmblânzire a moravurilor, a pasiunilor". Trecând în domeniul "spațiului public", observăm cu surprindere că dihotomia public/ privat nu este sinonimă cu aceea dintre opera beletristică și cea jurnalistică. Deși eseistul nu ignoră "proza argumentativă", publicistica joacă un rol secundar în ansamblul monografiei, de vreme ce distincția amintită trece chiar prin miezul poeziei eminesciene. Astfel, dacă "imaginarul privat" este echivalat de Caius Dobrescu în principal cu beletristica de factură erotică, "imaginarul public" ar corespunde așa-zisei
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
adulterină, comutat dramatic la final, prin episoadele pogromului de la Iași) și Viață cu efect întârziat (roman confesiv, cu un accent polemic - o spunea chiar autorul - față de "excesul de personaje" din cartea anterioară). Ceea ce se păstrează, ca o adevărată axă a prozei lui Virgil Duda, este erotismul pronunțat și lăbărțat în relațiile umane, abundența de scene și episoade cu încărcătură și "descărcătură" sexuală. Dacă în romanele lui Nicolae Breban, de pildă, raportul sexual este răsfrângerea unui raport de forță, consecința fizică a
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
relațiile interumane, ci cu... SF. Distribuția e unul dintre atuurile lungmetrajului, avându-i pe Julie Christie, în dublu rol, și pe Oskar Werner (protagonistul din Jules et Jim). Scenariul e adaptat după romanul omonim, tot distopic, al lui Ray Bradbury. Proza conține niște idei excelente, numai bune de exploatat: pompierii nu mai sting incendii, ci ard cărți, care sunt urâte și distruse pentru că împiedică oamenii să fie egali. În schimb, televiziunea încurajează egalitatea și spiritul de echipă, creîndu-se familii de veri
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
este un critic care se pregătește să treacă de pe strapontina prestațiilor silențios-meritorii în loja interpreților de elită ai fenomenului literar. Cea mai recentă carte, Prozastice (Ed. Institutului Cultural Român, 2004) îl recomandă pentru această omologare, probă stând rafinatele eseuri despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu, la Mircea Cărtărescu și Al. Vakulovski. Obiectul comentariului nostru este însă Avangardismul românesc, cuprinzând un studiu, o antologie de texte literare și un compendiu de manifeste, programe, texte eseistice și publicistice. Surprinzătoare este lipsa unei
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
Magheru, Ion Barbu, Dan Botta, Geo Dumitrescu). Tot astfel sunt antologați autori aflați în vecinătatea mișcării: B. Fundoianu, Virgil Carianopol, Tașcu Gheorghiu, M. Blecher, Constant Tonegaru, dar nu și Miron Radu Paraschivescu. Aproape 200 de pagini de poezie, prozopoeme și proză (inclusiv un fragment din piesa Englezește fără profesor de Eugčne Ionesco, apărută în "Secolul 20", nr. 1/1965), material ordonat după cronologia edițiilor originale, se constituie într-un eșantion de literatură încă și azi provocatoare, extrem de utilă pentru publicul larg
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]