8,957 matches
-
Iuliu Maniu premier, director al Educației Poporului, cu rang de secretar de stat, director al Naționalului bucureștean și președinte al S.S.R., complicațiile se vor aduna asupra sa. Atunci, Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru au pornit o joasă campanie împotriva marelui prozator, cu calomnii atît de feroce încît scriitorul, care atunci și-a început jurnalul, mărturisea că e cel mai calomniat om din România. Și campania lui Crainic, funcționar subaltern al romancierului, s-a datorat, în bună măsură, faptului că nu a
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
de negativism dezlănțuit. Riscul acestei asprimi fără nuanțe este de ordin moral și constă în săvârșirea unor nedreptăți, greu de reparat într-o viață de om. Din punctul de vedere al lui Mircea Mihăieș, Petru Popescu este "un nimeni", "un prozator de doi bani", Cristian Țopescu - "un stimabil comentator sportiv pe vremuri, dar catastrofal realizator de emisiuni așa-zis distractive", Grigore Vieru - "o nulitate poetică" ș.a.m.d. În realitate, Petru Popescu este unul dintre cei mai talentați prozatori ai noștri
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
nimeni", "un prozator de doi bani", Cristian Țopescu - "un stimabil comentator sportiv pe vremuri, dar catastrofal realizator de emisiuni așa-zis distractive", Grigore Vieru - "o nulitate poetică" ș.a.m.d. În realitate, Petru Popescu este unul dintre cei mai talentați prozatori ai noștri, Cristian Țopescu - un extraordinar crainic sportiv (nu numai pe vremuri, ci și în prezent), iar Grigore Vieru, un poet poate desuet, dar înzestrat și sensibil, care are asigurat un loc în istoria literaturii române. Un tratament similar suferă
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
visare trează l-a adus și în Marsilia (adică pe țărmul Mediteranei europene) de unde, apoi, a ajuns pe Coasta de Azur practicînd - de ce nu? - fotografia, meserie în care era un începător iscusit și, aici, să zbucnească la suprafață vocația de prozator. Deocamdată, în 1906, la 22 de ani, cu un vapor improvizat și, evident, fără pașaport și bani, a plecat spre Turcia și, de aici, în Egipt, Siria, Liban, trecînd prin cele mai extraordinare aventuri. Adică momente trăite, toate ieșind din
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
O rîcă superioară se distinge imediat în frazele lor critice atît de elaborate, reprezentînd literatura celui mai cultural continent, în înțelesul modern, firește... Mai întîi, André Gide. De notat, în treacăt, că nici unul dintre cei trei suscitați nu este propriu-zis prozator. Nici măcar André Malraux, cel mai apropiat de William Faulkner, nu atît ca stil, cît prin sadismul auctorial, bine regizat. " Nu există personaj faulknerian care să aibă propriu-zis suflet", - îl execută scurt Gide pe prozatorul american. Destin, da; suflet însă, nu
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
cei trei suscitați nu este propriu-zis prozator. Nici măcar André Malraux, cel mai apropiat de William Faulkner, nu atît ca stil, cît prin sadismul auctorial, bine regizat. " Nu există personaj faulknerian care să aibă propriu-zis suflet", - îl execută scurt Gide pe prozatorul american. Destin, da; suflet însă, nu, cel puțin în tradiția europeană. Malraux e mai explicit. "O lume inegală, puternică, sălbatică, nu lipsită uneori de vulgaritate. Lume în care omul nu există decît strivit. Nu există un om al lui Faulkner
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
traducere spontană după un articol din aceeași lucrare Dicționarul biografic al autorilor). * Am stăruit asupra opiniilor celor trei mari europeni, mai ales asupra textului aparținînd lui Sartre, spre a face și mai evidentă diferența dintre vederea lor literară și a prozatorului american ce avea să primească Premiul Nobel în 1949, cu mai puțin de un sfert de veac înainte de a muri, la fel de însingurat și de neînțeles: un sudist care nu s-a predat pînă în cea din urmă secundă a existenței
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
clarificatoare pe această temă). Dumitru Micu este familiarizat cu cele mai moderne metode critice, dar preferința sa sinceră merge către o critică conținutistă. Luând în discuție, de pildă, romanul Cronică de familie de Petru Dumitriu, el descrie portretele făcute de prozator în loc să descrie modul lui de-a portretiza: "Zveltă, necoaptă, sălbatică, cu un nas fin, încovoiat, cu o gură palidă, deși cărnoasă, ochi negri, incendiari, umbriți de gene fine, îndoite în sus, Davida e, ca și tatăl său, o ființă retrasă
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
trebuit să expedieze subiectul, Dumitru Micu mărturisește cititorului că a intrat în criză de spațiu și că s-a văzut nevoit să facă o apă și un pământ din contribuția a zeci de critici și istorici literari. Urmarea? În timp ce unui prozator insignifiant ca Vasile Rebreanu i se alocă 57 de rânduri, critici străluciți - Livius Ciocârlie, Mircea Marin, Eugen Negrici, Mihai Zamfir ș.a. - sunt prezentați în câte 3-4 rânduri fiecare. Dumitru Micu, Literatura română în secolul al XX-lea, București, Ed. Fundației
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
pretențiile subversive ale Jucăriei, mai ales că, după '90, avem excelente volume de proză scurtă ale aceluiași autor, curățate cu grijă de astfel de efecte. Cu reeditarea Jucăriei s-a readus zadarnic în prim-plan un stadiu depășit în evoluția prozatorului Florin Șlapac. Și asta după saltul calitativ evident produs cu excelentul volum Salonul refuzaților (1998). Florin Șlapac, Jucăria, Editura Paralela 45, Colecția '80, Seria "Proză", 2000, 200 p., f.p. Dar Gheorghe Ene? Merită amintit pe scurt destinul cultural al prozatorului
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
prozatorului Florin Șlapac. Și asta după saltul calitativ evident produs cu excelentul volum Salonul refuzaților (1998). Florin Șlapac, Jucăria, Editura Paralela 45, Colecția '80, Seria "Proză", 2000, 200 p., f.p. Dar Gheorghe Ene? Merită amintit pe scurt destinul cultural al prozatorului Gheorghe Ene. Membru al cenaclului Junimea și al grupului Noii (care-l avea în centru pe Gheorghe Iova), cu un debut tîrziu în Desant '83, acest scriitor reușește să-și publice cărțile abia după '90. Așa ia naștere un fel
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
un vînt de primăvară în acest al șaselea volum. Atmosfera literară iese încet din noaptea groaznicului deceniu și se pregătește pentru dezghețul care urma. Alți poeți, atinși cît de cît de aripa esteticului (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Florin Mugur), alți prozatori (D.R. Popescu, Nicolae Velea, Fănuș Neagu, Marin Preda) și mai ales tinerii critici (Gabriel Dimisianu, Sorin Alexandrescu, Eugen Simion) fac parcă aerul mai respirabil. Ana Selejan, Literatura în totalitarism 1959-1960; Editura Cartea Românească, 2000, 472 p., 50.000 lei Critica
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
construi ceva temeinic pe amnezia intenționată și nedemnitatea națională a crimelor acceptate -, consider că drumul pe care l-am început este "fără întoarcere". Sînt aici, în literatură, ca și cum aș fi trăit o Moarte și o Înviere". Putem adăuga, în logica prozatorului, o Înviere urmată de o nouă Moarte. Astfel, puterea posttotalitară, derivată din totalitarism (lăstar vanitos al ei care a vrut să înlocuiască trunchiul), a izbutit a compromite normele democrației și ale eticii sociale. Nimic nu s-a schimbat în esență
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
În perspectiva istoriei recente, o jertfă a fost adusă pe altarul Revoluției din decembrie, și cu toate acestea de ce construcția unei lumi noi se surpă mereu? Să fie Meșterul Manole doar un impostor? Nu, Manole nu e un impostor, răspunde prozatorul, ci impostori sînt acei politicieni ahtiați de putere care au încercat a-i prelua rolul: Dincolo de multiplele explicații ale "fenomenului românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
rotunde", la postul de radio Europa liberă, de către Monica Lovinescu, Șerban Cristovici, Paul Goma și Alain Paruit, a constituit picătura ce a făcut să se reverse paharul mîniei autorităților totalitare. Autorități slujite însă, cu sîrguință, de colegii de condei ai prozatorului: Imediat am fost chemat telefonic la Uniunea Scriitorilor. Cînd am intrat în biroul strîmt al președintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu, am constatat că erau convocați toți cei din conducerea operativă: Ion Hobana, Traian Iancu, Constantin Țoiu, Alexandru Balaci, Constantin
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Alex. Ștefănescu Alain Delon în variantă românească Avem un nou prozator: Jean Celeste Dimitrescu! S-a născut în urmă cu mulți ani (cam mulți, pentru un scriitor care se afirmă abia acum) și anume la 18 februarie 1931 la Bacău. Absolvent al Institutului Politehnic din Galați, unde s-a specializat în
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
ca Louis Ferdinand Céline și Henry Miller. Și mai este ceva. Cărțile sale sunt pline de peripeții captivante, dar dacă le repovestim, într-un stil neutru, enunțiativ, constatăm că din toate aventurile nu rămâne aproape nimic. Ce se întâmplă? Un prozator care dă totul la maximum De fapt, senzația de nemaivăzut este creată în mare măsură de modul de-a povesti. Talentul literar al autorului transformă fiecare întâmplare, chiar și una banală, într-un eveniment. Dacă el istorisește, de exemplu, cum
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
și situații din care scriitorii au făcut de multă vreme locuri comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori femeii iubite, par evocate acum pentru întâia dată. Surprinzător, pentru cititorii sceptici, este faptul că prozatorul folosește, în numărul său de prestidigitație, pe scară largă metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în cazul său metafora, departe de a încărca textul și de a-l face de necitit, îl
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
de rusoaicele din lumea înaltă, încît uneori se prostește: "Dragă pisicuță... Puicuța mea adorată... Motănelul trimite mii de dezmierdări pisicuței sale... Într-o oră, voi fi la tine..." Numai prostioare. Nici o atingere, măcar din întîmplare, cu literatura rusă și cu prozatorii ce aveau să fie cunoscuți în lumea întreagă. Totuși, interesul pentru scriitorul francez crescuse la Petersburg. Ca urmaș, ca cetățean al țării lipsite de Dumnezeu, ce își omorî Regele ca pe-un tîlhar. Patria acelui Marchiz stricat și bîrfitor, ce
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
Iulia Popovici Deja de ceva vreme cunoscut ca prozator (Tache de catifea, Tobit, Manualul întîmplărilor, Sara), declarîndu-se a fi fost odată, demult, și poet, de curînd Ștefan Agopian și-a lăsat descoperită și fața de dramaturg - într-o culegere publicată anul trecut de Cartea Românească. E vorba despre trei
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
că ei, cel puțin, nu-l vor uita, cînd le va veni vremea să schimbe canonul. Atîta milogeală îi aduce aminte Cronicarului de o vorbă spusă la supărare de regretabilul E. Barbu, cînd cu plagiatul din Incognito: nu-i era prozatorului prins cu mîța paustovskiană în buzunarul propriu de ce se zicea atunci despre el, dar viitorul îl alarma: "Ăștia îmi vor supraviețui și mă vor scoate din literatură." Ion Lotreanu, care a relatat scena, adăuga observația personală că Princepele de Cuțarida
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
Cristian Teodorescu N-am o imagine de ansamblu a alegerilor din asociațiile Uniunii Scriitorilor. Experiența de la secția de proză a Asociației din București mi-a stârnit cîteva întrebări. Din peste 300 de prozatori care fac parte din această Asociație, au venit să voteze puțini peste o sută. De ce oare aproape două treimi dintre acești prozatori au preferat să stea acasă? Cei care au venit alcătuiau grupuri, ceea ce la o reuniune de peste o sută
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
Experiența de la secția de proză a Asociației din București mi-a stârnit cîteva întrebări. Din peste 300 de prozatori care fac parte din această Asociație, au venit să voteze puțini peste o sută. De ce oare aproape două treimi dintre acești prozatori au preferat să stea acasă? Cei care au venit alcătuiau grupuri, ceea ce la o reuniune de peste o sută de persoane e, pînă la un punct, firesc. Din nenorocire, n-am remarcat ca între aceste grupuri să existe încercări de comunicare
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
societatea maghiară, ei există și astăzi în România, unde cuvintele ungurești cobză și cobzar au apărut datorită influenței Ungariei vecine (p. 69-70). Frontal, a abordat problema cerbiciei tradiționaliste Silvio Guarnieri, deși a consacrat mult mai puține pagini culturii române. Hiperlucidul prozator și istoric literar s-a consacrat mai ales literaturii moderne din țara sa, după debutul cu Interpretazione di Machiavelli, în 1934, în anii colaborării susținute la Solaria florentină, cînd și-a cîștigat prietenia, nu numai stima, frecventatorilor renumitei cafenele a
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat omidă." Splendid eșec! Ce păcat că nu eșuează la fel atâția dintre prozatorii noștri care care sunt, cu emfază, exclusiv prozaici! Volumul lui
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]