KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...51 >

1,270 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

de grâu, ce crește în albia gospodinei Dar izbânda aceasta a lui nu a mers mai departe de atât, măcar că Enea Căpută n-a căutat să dobândească înapoi, ce i se luase din ce era a lui și stătuse în loc, pufnind de osteneală, căci Pamfil Duran, coborându-și privirile de la prada lui și întâlnindu-ne ochii și-a luat de seamă, rușinându-se, încât închizându-și gura, cu poftele lui și-a plecat mâna hrăpăreață Atunci, domolindu-se oarecum toată preajma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
să reflecteze: multe modificări a adus Revoluția, numai pisicile rămân neschimbate. Pisicile se comportă la fel, ca pe vremuri: noaptea se tânguiesc sfâșietor, implorând aleatoriu pe un partener de rendez-vous: Mirrrron, Mirrron! Mirrrron!... Până când motanul răspunde la apel: Mirrranda, Mirrranda! Pufni în râs, amintindu-și de dialogul pisicilor în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea neștiutoare în ale amorului, când băieței cu vagi și neînmugurite dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Sări în mijlocul lor, trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
niște glume atât de reușite și niște quiproquo-uri atât de nostime, încât devenise liderul spiritual al băieților și al fetelor din autocarul Marii Companii Turistice. Fata făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele ei trandafirii, pornise în eter un carnavalesc șuvoi de sărutări. Emisia de sărutări putea fi pentru orice entitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
operațiunii, în afară de poștaș, care după un timp îi făcuse cu degetul, mustrându-l: domnule Profesor, grozavă metodă să-i faci pe cei care vă intră în curte să vă umple gratuit rezervorul de apă! Și încă fără să o știe! Pufni în râs, de unul singur, și se uită pe furiș în palma-i gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim sfios. Vedem lumină strecurată pe sub ușă. Pe Leac Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină, iar se stinge. - Cine-i? - Pizza! răspunde Leac hohotind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a zecea oară Mai lasă-m-o lună. Adelin l-a mai lăsat pe puștan o lună. Spunea că altfel nu mi-ar fi salvat pielea, blondul era capabil să-mi crape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

murit..." Privește în sus la coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se ating, altele prezintă basul adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Mi-aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
prin care individul despre care înainte nu știai nimic devine cel mai înverșunat dușman al tău. Aha, ideologia asta e ca un fel de curvă, iar demagogia tot o curvă, dar ipocrită? Da, spune Nicky, descrierea e destul de apropiată adevărului. Pufnește în râs, alăturându-se hohotelor vesele și corului de "Așa-i!...Așa-i!" care întâmpină vorbele lui Ghiță. Între timp, Marius repartizează noii veniți în cele două grupe ale plutonului său. La apelul de seară, când căpitanul Apostol își face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

imbold de a săvârși ceva nepermis nu mă ispitea. Mai târziu, citind filozofi care aveau trufia de a demonstra existența lui Dumnezeu pe cale rațională, ba chiar de a pune oarecare ordine în viața noastră afectivă, precum Mendeleev în elemente, mă pufnea rîsul: cum să demonstrez ceea ce nu se poate demonstra? Omul e astăzi pedepsit pentru curiozitatea lui de a fi dorit să descopere tainele universului și avea dreptate scriitorul rus care își pierduse credința, că ar dori să fie o cârnățăreasă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zice că nivelul ei spiritual nu se ridică deasupra zidarilor cu care lucrează... Într-o seară, de bine de rău, am scris o poezie și m-am dus la ea să i-o citesc. A ascultat, dar pe urmă a pufnit-o râsul. Râdea în hohote fără nici o jenă și nici o rușine. De acord, poezia era proastă, dar nu asta era important, ci faptul că o scrisesem totuși. Am aruncat-o furios la coș și am ieșit de la ea înjurînd." "Bine

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
putea muri râzând, dacă moartea ne-ar surprinde într-o astfel de stare și, dimpotrivă, la nașterea copilului nostru să ne simțim doborâți de o tristețe de moarte. Mama de pildă, în chinurile facerii și chiar pândită de primejdie, a pufnit-o râsul, cică nu vroiam să viu pe lume decât cu mâna la tâmplă. Inspirat, doctorul m-a ciupit de ea furios și mi-am retras-o, dar pe urmă iar am revenit: "Ce faci, bă, a strigat medicul cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Inspirat, doctorul m-a ciupit de ea furios și mi-am retras-o, dar pe urmă iar am revenit: "Ce faci, bă, a strigat medicul cu un astfel de glas încît mama a încetat pentru o clipă urletele și a pufnit-o râsul, vrei să ne arăți că o să ajungi general, a continuat acela, ia mâna de la tîmplă", și m-a ciupit din nou, bineînțeles atât de tare încît mi-a pierit cheful s-o mai scot și am ieșit pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
orașului. "Știi unde ținea plăcintăria? Chiar în spatele facultății noastre, toți cumpăram de la el semințe prăjite și sărate de dovleac și mai ales dovleac turcesc la cuptor, n-ai mîncat"? " Nu!" Atunci nu știi ce bun era! Și pe Matilda o pufni iar râsul, pesemne îi era greu să asocieze în mintea ei figura plăcintarului de-atunci cu aceea a primarului actual. "Numai în țările înapoiate este de neconceput ca un fost vânzător de ziare sau fost miner să ajungă președinte al

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o iubești. Este aceea din capul mesei, care se uită la tine cu furculița în mînă..." Într-adevăr, Matilda se uita la mine cu o furculiță în mână, pe care o ținea în mod ridicul cu vârful în sus... Mă pufni râsul, mă aplecai la urechea vecinei mele și îi șoptii: Aveți un drac care vă servește?" Ea nu-mi răspunse, ca și când nu m-ar fi auzit. Dar eu n-o slăbii: "V-a văzut într-o zi la gârlă, un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dormitor și dispăru lăsând ușa deschisă. Deci era adevărat, arăta așa cum era ea, nu cum credeam eu că o văd... Adică nu eu mă schimbasem... Și simții cum din nou ființa mea respira liber, fără acel ghem din stomac. Mă pufni chiar râsul. Felul cum ea se privise în oglindă, ași zice plictisită că era plictisită, fără vreo cutremurare, arăta, dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă bătrână care se uită în golul cel mare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe femeie, cine a pus-o să dea bani... Dar vai de ea cum o să se mai iubească de-aci înainte cu bărbatul..." "De ce?" "Pai îți spusei, șapte rupturi a avut - dar mari! nu vorbesc de una până la anus (o pufni rîsul), i se vedea anusul când o cosea, anusul dinăuntru, nu cel pe din afară, în toate părțile a fost sfișiată... Una, continuă Matilda cu altă expresie, era la al treilea avort la șase luni și ceva, nu-l mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
vin nebăut sau pe jumătate băut... Și Matilda în mijlocul holului cu mâna la gură și capul în jos. Intrigat, mă apropiai. Își înăbușea râsul. Se uită la mine lung, cu o uluitoare naivitate și perversitate în frumoșii ei ochi verzi. Pufni iar în râs, chicoti... "Bunicul tău m-a salvat, zise, altfel ne despărțeam... Mi-a zis fă și am înțeles că tot muiere neisprăvită sânt și eu, ca și altele și că pe el nu-l impresionau cuvintele mele..." Mă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
meu total in suferință acceptând acum fără să mă mai zbat eșecul meu cu Matilda. De aceea când ea intră peste mine în bibliotecă și, arătîndu-mi un chip vesel, expresie parcă a aceleiași euforii, și mă invită la masă, mă pufni râsul. "De ce rîzi?" mă întrebă fără mirare." Știi tu!" răspunsei. Ea își coborî privirea, semn că știa, nu zise nimic și eu mă ridicai și ne așezarăm la masă. "A fost o glumă, nu e așa?" mă întrebă în timp ce se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mai crezi că după aceea cuvintele pe care i le mai spui or să-i mai pară inocente și cu atât mai puțin o expresie a iubirii (deși după marea ta scenă de la botez, când am rămas singuri, te-a pufnit râsul și mi-ai spus că nebună mai ești și tu și dacă nu m-ai fi iubit, n-ai fi făcut ce-ai făcut, adică să arunci cu vasul în mine și să-mi sfâșii obrazul, fără să mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dovadă de trufie, dacă spunea că da, se căiește, atunci la ce i-a mai folosit o viață de smerenie? "Mai mă căiesc și eu că nu sânt sfântă, zise, dar nu ca alea!'' Și nu se știe de ce o pufni râsul. Unde îi zbura gîndul? Râdea de tata? Sau de babele acelea care se mocăiau în fața sfintei fecioare? Și de ce nu? N-avea și ea dreptul la puțină trufie? " Atunci am eu dreptate, zise tata, nu în sensul că l-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dea", spuse el cu humorul jovial și resemnat al părintelui care numai are autoritate asupra fiicei sale, în general al bărbatului care trebuie să cedeze în fața capriciilor femeii. Avea aerul să spună că și eu trebuia să cedez. Ca să mă pufnească apoi un râs colosal a treia zi când ne întîlnirăm la masă și aflai despre ce era vorba. Ce eram eu? Un Feuerbach modern. Cum? De ce? Muncitor ca și acela, zise ea cu o extremă sfială în glas, ajunsesem să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
deși n-ași vrea..." " Atunci cară-te, ori spune-i individului că dacă îl mai prind pe-aici chem șoferul și îl pun să-l dea afară cu paisprezece lovituri de pompă în cur..." povestise fata, însă de astă dată pufnind în râs. Noroc că directorul străbătea aproape tot timpul regiunea în căutare de carne... Nu mai știam în ce stadiu se afla istoria... Cine mai era deci, la noi, femeie? A, da, casierița... Doamna Munteanu... Care doamnă Munteanu?! Plecase... Predase

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]