1,541 matches
-
frumoase. Cum ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar florile sunt, nu știu cum, parcă mai frumoase și mai îmbietoare în această dimineață. Du-te, însă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
repetă Sorin în continuare. Gâscanul Sică! ”Gaa! Gaa!” răspunde pasărea. Da, da, gâscanul, Sică zice Sorin și o pornește către casa bunicului. Dar, nu singur. „Gaa! Gaa!” Rilă Când l-am găsit, într-o margine de pădure, era un ghemotoc pufos și moale, cu niște urechi ca de catifea și ochi care-i priveau cu mare teamă. Copiii - care, bineînțeles, nu merg prin pădure decât însosiți de nedespărțiții lor prieteni - n au știut, mai întâi, ce să facă. S-au uitat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nume. Toți. Îi cheamă: Cristinel, Adrian, Alina, Costel, Tamara, Gigi, Viorica, Vasilică, Nicușor, Tudorel, Maricica, Laura, Petrică, Sorina, Sorin... Așa se face că, astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu fufele alea două să facă sex aglomerat. Se pricepe la oameni ceva de speriat. Un șerpaș modern, asta e tanti Magdalena. Un șerpaș urban, pe undeva pe aicea. Poveste cu oameni prevăzători Ne dădeau niște pastile mici, portocalii, așa, pufoase, ca niște piersici intrate la apă. Pastile căptușite, aș putea spune, deși nu știu prea bine ce să înțeleg prin asta. Venea cineva de la dispensar, de obicei o tanti grasă și gălăgioasă, se întrerupeau orele și ne chema pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spun că eu sunt tovarășul Leucătov? „Ce l aș descânta eu de șopârlaiță pe tovarășul ista. Da’ mai bine să plec” - a hotărât Costăchel. A făcut stânga-mprejur și a ieșit glonț, cu un „bună ziua” apăsat. Afară ningea cuminte. Fulgii pufoși îi mângâiau fruntea înfierbântată. „Dacă îngheață mâine mă duc să-mi fac buletinul. Să scap odată de netrebnicul ista!” - a hotărât Costăchel. Zilele se scurtau văzând cu ochii. Costăchel a reușit să pună în ordine treburile care nu sufereau amânare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Râu, și Ching, Verde. Habar nu ai ce minunat e să ai copii. Uită-te la Nah, zâmbește la tine. Haide, fetiță, du-te la mătușa Fairlynn. O, e caldă. Se mișcă precum un vierme. Ia uite la părul ăsta pufos. Miroși ca o aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă înapoi pe Nah. Vrei să asculți noul meu roman, Jiang Ching? Se numește Noua Nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albe și pantaloni negri, ca mormonii misionari din anii 1960. El îi primea toate poveștile împietrit, cu toți mușchii feței încremeniți până la unul. În a doua săptămână, în salonul comun intră un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat cu o haină pufoasă care-l făcea să semene cu mascota albastră, strălucitoare, de la Michelin. Rămase în picioare lângă patul colegului de cameră inconștient al lui Mark, urlând: —Gilbert! Băiete? Mă auzi? Hai, trezește-te! N-avem timp de asemenea prostii. Gata, pricepi? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
printre broaște și gunoaie. Îți cad ție, ouăle, În mocirlă. Le vezi cum plutesc greu, două petice rotunde de un alb lustruit. Petice reci. Nu-ți vine să plângi. Totul pe mutește. Pleosc! Și gata. Mănânci biscuiți. Biscuiții sunt crocanți, pufoși. Ți se face sete. Bei apă În Giurgiu la o cișmea de pe strada Păcii și te Întorci acasă flămând. Excursia la Podul Prieteniei s-a Încheiat. Este 1 aprilie 1958 ziua În care Sovietul Suprem a hotărât Încetarea unilaterală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâncați gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al lichidului de răcire. În ceafa pufoasă a strungăriței, care și-a strâns părul sub basma, exersezi Înnebunit, cu privirea, prima mișcare din jocul patimilor tale pentru Polixenia. Un fulger de neatenție Îți agață privirea de cea a strungăriței. Polixenia este În laboratorul de chimie. Fetele fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în lumea asta plină de macho... M-am prefăcut că îi dau un pumn în stomac. Nu era greu de localizat. Tom era unul dintre prietenii mei cei mai buni și-mi aducea aminte de un ursuleț de pluș imens, pufos și sexy - poate puțin prea îndesat, dacă e să fim mofturoși, dar extrem de iubăreț. în seara asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căzut pe spate, scoțând un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe care nu ai cum să le greșești. Ochii lui Lee priveau goi înspre cerul alb ca hainele ei, alb ca și pielea. Jacheta pufoasă în care era înfășurată, confortabil și protector, nu-i mai ținea de cald. Era vânătă și înghețată ca marmura, pielea și corpul ei erau țepene; inflexibile, reci, toate păreau să fie la locul lor, la prima vedere, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
momentele de stres. Comanda nu a întârziat să vină, o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spre răsărit, după ce treci Valea Argovei, călărești în galop grăbit o zi de dimineață până seara fără să întâlnești sat sau bordei până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii care sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Faye, America e o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață înțelesul cuvântului a tânji. Aproape că-i mai mult decât poate să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
copacilor ce mărginesc proprietatea. Ce mă reține atât de mult lângă fereastra asta, privându-mă de ceea ce vreau să fac cu adevărat?". Se întoarce și redescoperă dintr-o dată amănuntele neschimbate ale dormitorului, inclusiv patul acoperit cu pledul moale și pernele pufoase, cu broderii din dantelă, care făceau din el o încăpere plăcută și confortabilă. Face câțiva pași nehotărâți către Smaranda. Să-i spună că o iubește nu are sens. Ar fi prea banal. Sau poate nu? Oh, Doamne! Pare că nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea purtând perucă și lenjerie intimă de damă, făcuseră să fie denumit printre camarazii ofițeri Guriță. Feciorul unui angrosist de vinuri, își cumpărase un loc cald la serviciile manutanței unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
indiferent al luptătorului înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniște. O liniște desăvârșită. Fără greutatea automatului agățat de umăr, ar fi avut senzația că este un turist pornit într-o excursie lungă care-și îngăduie un mic popas la o cabană, în față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
năruie în zăpadă ca un castel din cărți de joc. Rapid, Marius se aruncă și el la pământ dar, BANG! O altă împușcătură bubuie. Simte cum abdomenul îi este perforat. Cade greoi, pe spate. Deasupra, zărește printre norii mărunți și pufoși, un soare care strălucește fără să încălzească. I se pare că cerul este atât de jos încât pentru un moment are convingerea că îl poate atinge cu mâna. Chircit de durere, privește către gaura din uniformă. Exact sub stern, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină o prezenta într-o altă perioadă de dezvoltare. - Cine e? - Bunica ta, mi-a răspuns Z. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cozonaci așa crescuți și gustoși cum făcea mama. Doamne, unde ești, să ne dai înapoi făina de grâu și drojdia de atunci, cu toate mirodeniile și untul, și toate celea!? Erau niște cozonaci înalți, foarte bine crescuți, cu miezul galben, pufos și aromat, încât se topea în gură. Nu cred să fi făcut cineva în curtea copilăriei mele cozonaci mai gustoși și mai frumoși ca ai noștri. De altfel, veneau toți vecinii, chipurile, cu mostre de-ale lor, știind că vor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rugat să rămân noaptea aceea acolo. Eram înfășurat acum într-o plapumă groasă de lână, călduroasă, cotul mi-l țineam pe o pernă mică, iar sub urechea mea mă chema la somn vreo șapte perne, care mai de care mai pufoase și mai dispuse în așa fel ca să nu cadă cumva prețiosul meu cap alăturea! Tocmai le fredonam balada lui Ciprian Porumbescu. O știu foarte bine și corect, o cântam cu gura închisă, cu limba lipită de dinți în interior, așa cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]