3,620 matches
-
mai bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea pe care nu și-o știa în spatele ochilor. Recapitulă că băuse, că dormise puțin, stând mai mult între pulpele doctoriței veterinare, că își luase de dimineață două cești de cafea în loc de doar una, îndoită cu lapte. „O fi inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără și deșteaptă, abia dată în pârg, ca s-o simtă pe cerul gurii. Dimineața în care el scosese batista prenupțială dintre pulpele celeilalte femei și o arătase mesenilor care petreceau încă, îi bătuseră ei cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună și o gravidă în casă despre care neguțătorul de zarzavaturi și cel de orez bănuiseră că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iacă tot mai am o bucată bună! Când acu era mai aproape de ieșit afară, demâncatul se gătise - apă tot mai era. - Dă-mi demâncat că mi-i foame. Băietul ce să facă el? Ia cuțitul și-și taie o bucat-de pulpă și-i dă apă și pornește iar. Iaca a ieșit pe iasta lume. Când îl pune jos: - Să-mi spui tu drept, de unde mi-ai dat tu De - am mâncat la urmă? - Drept ți-oi spune, pulpa mi-am tăiet-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
taie o bucat-de pulpă și-i dă apă și pornește iar. Iaca a ieșit pe iasta lume. Când îl pune jos: - Să-mi spui tu drept, de unde mi-ai dat tu De - am mâncat la urmă? - Drept ți-oi spune, pulpa mi-am tăiet-o. - Drept să-ți spun, să fi știut că iești așa dulce, nu te mai scoteam. - Acu nu mă poți mînca? - Hei, acolo era largul meu și strâmtul tău - de-acu ești prea bun la D-zeu și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsîndu-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Se ducea s-o vadă la ea acasă și părinții ei râdeau puțin de acest pretendent tăcut și stângaci. Tatăl era feroviar. Când era liber, îl vedeai totdeauna șezând într-un colț lângă fereastră cu mâinile lui enorme rășchirate pe pulpe, gânditor, privind mișcarea de pe stradă. Mama se ocupa totdeauna de gospodărie, Jeanne o ajuta. Era atât de subțirică încât Grand nu putea s-o vadă traversând o stradă fără să fie neliniștit. Vehiculele i se păreau atunci nemăsurat de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
patului, chiar dacă nu le mai vîra sub pernă. CÎnd Își pregătea bagajul, alegea cu mai multă grijă cărțile decît hainele. Își aduse aminte că visase noaptea cum niște sîni de femeie se iveau pe picioarele lui, cîte unul pe fiecare pulpă, niște sîni frumoși și voluminoși. Se frecă pe picioare ca să fie sigur că nu mai erau acolo. În vis, făcuse cîteva contorsiuni ca să apropie sînii unul de altul spre a reconstitui un piept feminin plauzibil. Îndoise genunchii pentru ca sînii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și care mă făcuse să mă gîndesc la noi doi. Fraza spunea ceva de genul: să lăsăm pe seama psihologilor preocuparea de a descoperi motivele profunde care determină aproape Întotdeauna cuplurile de clovni să se despartă. În seara aceea, mama pregătise pulpă de miel Împănată cu usturoi și, grație unui vin roșu de calitate din Ardèche, am evocat pe toată durata serii momentele cele mai caraghioase pe care le-am trăit Împreună. A doua zi, pe terasă, am mîncat primele piersici coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întâmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsându-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că seamănă mai degrabă cu Clark Gable decît cu Amundsen. Și tot așa, peste iepurele cu castane, obrajii de halibut, melcii parsillade, Hardy Kiwi și salata Fleur de Maquis, legumele tinere și ruccola Încă nenăscută, perele și prăjitura cu porumb, pulpa de căprioară Înfășurată În slăninuță cu mere și frecată cu (Încă și mai multă) sare din Marea Moartă, tiramisu, tarte tatin, un porto Graham’s Vintageși espresso. SÎnt toți strălucitori, plini de speranță, viguroși și fermi În credința că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bancnotă de un dolar făcută sul. — Iertați-mă, bîguie Wakefield, Împleticindu-se și ieșind de-a-ndărătelea, după care Încearcă cealaltă ușă, pe care scrie Chiquitas. Înăuntru este un alt cuplu, o femeie și o cowgirl În genunchi, cu capul băgat Între pulpele femeii. — Scuzați-mă, murmură Wakefield, dînd Încă o dată cu spatele. Așteaptă afară cîteva minute, În care vezica lui stă să crape, apoi se pișă sonor pe peretele budei. În timpul acestui exercițiu prea mult amînat, ambele cupluri ies, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cîteva piese de d. Jacques Costin, iar d-ra Floria Capsali a interpretat în ritm un acatist și «Domnișoara Hus» de I. Barbu”. Deformarea sau eludarea naturii în artele plastice este ilustrată prin sculptura Miliței Petrașcu - Nympha, „cu acele picioare și pulpe gigantice față de restul corpului” - și prin tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben în care, după modelul „picturii absolute” a lui Kandinsky, e „ruptă definitiv, total orice relație cu natura. Totul se reduce la o combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o pereche de pantofi roșii, cu toc. Cea de-a treia, rotunjoară ca un pepene, avea pe ea un costumaș jerpelit și niște saboți din lemn. S-a așezat lângă Gaston și i-a zâmbit. Așa cum stătea, i se vedeau pulpele dolofane ca de ridiche japoneză, precum și chiloții. Gaston și-a întors privirile, jenat. — Tipul n-a scăpat din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față până la degetul mare, cu șireturi de piele împletite în jurul pulpei. Probabil că de-abia se-ntorsese dintr-o cavalcadă, căci peste izmenele de in purta brăcinarii de postav roșiatic care se folosesc la călărit. Nu a dat semne că ne-ar fi auzit pașii pe podea. M-am postat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Lea cu bunăvoință. Deși era încă răvășit după întâlnirea cu Rahela, n-a putut să treacă ușor peste ochii Leei. Nu era doar înaltă, ci și bine făcută și puternică. Fusese binecuvântată cu un piept bogat și semeț, iar pulpele sculpturale i se vedeau bine când se mișca pentru că poalele fustelor, ca un făcut, parcă nu-i ajungeau niciodată la pământ. Avea brațe ca ale unui bărbat tânăr, dar mersul era al unei femei cu șolduri unduitoare. Lea visase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții, cea mai delicioasă mâncare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat un șut, eu m-am târât în patru labe, repede, mai în față, iar în timp ce încercam să mă ridic în picioare, ca să nu fiu strivit, am simțit deodată șurubul sub palmă, dar tocmai atunci careva m-a călcat pe pulpă, iar când mi-am tras piciorul, șurubul mi-a scăpat iar din mână, nu m-am mai dus după el, fiindcă eram destul de speriat, mi-am adus aminte ce-mi povestise Jancsi, că odată, pe un stadion, un om fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Anzi. Și, de bună seamă, nihiliștii noștri, care clamează că totul este permis, ar trebui să admită că și canibalismul e perfect logic. „Dar lucrul cel mai greu de Îndurat pentru mine, scria cercetătorul american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera, În paradisul acela de flori. Asta mi se părea cel mai cumplit. Nu capetele pe care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
para grătarelor de la marginea străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței. Dar nimic nu era de găsit. Costelivele găini locale păreau acoperite cu păr, nu cu pene. În fundul unui freezer din piață, a găsit niște pachete cu aripi și pulpe de pasăre pietrificate, Înghețate toacă. M‑a informat că atunci când s‑au dezghețat au arătat și mai jalnic. Dar pe insula asta de igname și nuci de cocos nu existau zarzavaturi de gătit. Totuși, după ceasuri de strădanie, a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el: ─ Măă, da’ chiar așa?!? ─ Pis, piis, se aude din bucătăria de la capătul coridorului și într-o străfulgerare mirosul de pliculeț Dante face priză cu scoarța cerebrală a motanului Mămăligă. Miau, miau, zice el, răsucindu-și coada și trupul pe lângă pulpele stăpânei. ─ N-am să înțeleg niciodată de ce faci chestia asta, zice Aurora Martinescu, ce-ai frate, potolește-te! E prima oară când îți dau să mănânci? Tu n-auzi să scoți capul din farfurie ca să pot să-ți pun mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund de alți oameni. Păi, ia-mi ceva de băut, i-am sugerat. Îți ordon. Două, ca de obicei, îi spuse Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]