1,588 matches
-
pe cineva în starea aceea, consider că sunt simptomele unui crize de epilepsie. Atât mă duce pe mine capul. Bineînțeles că mi s-a părut dubios. Aveam senzația că fusesem înjunghiat în gât. Nu mă durea tare, dar parcă îmi pulsa. Și tușeam. Toți cei din jur tușeau. Își scoseseră batistele și le țineau în dreptul gurii. Am urcat scările și am ieșit afară. Cerul era de un roșu aprins. Sunt zile în care, chiar după ce apune soarele, roșeața tot mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
m-am întins pe banchetă. Am fost internat două zile (la Spitalul Facultății de Medicină Japonia). Mă dureau ochii când îi închideam. Dacă stăteam cu fața în sus, era bine, însă, dacă mă așezam pe o parte, globul ocular îmi pulsa. O chemam pe asistentă și îmi punea picături în ochi cu o seringă. Cel mai greu îmi era când închideam ochii și mă întorceam pe o parte. Când mă ridicam, mă durea capul. Nu m-am dus nici la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bucluc, am simțit că adulmecai către ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a depășit Însă „excesul de onestitate”, adică de ineficiență, păcătuind prin publicarea câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care pornesc proiectele epice, impulsionate de o temă centrală, precedând forma, dar care, pe măsură ce Își dezvoltă surprizele, Își creează ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
respire. Se auzi pe ea strigându-l pe nume, ca de departe: Mark? Vocea îl făcu să deschidă ochii, ca ochii din plastic tare ai păpușilor din copilăria ei. Nu mișca nimic, nici măcar pleoapele. Nimic până când gura lui începu să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din gâtul lui. În sfârșit, capul i se înclină. Mai târziu, după vieți întregi, ridică marginea buzei de sus. Trei cuvinte l-ar salva. Dar toți mușchii nu pot scoate nici măcar un sunet. Gândurile zvâcnesc într-o venă. Ochii îi pulsează iar roșu, apoi săgeata aceea albă țâșnind din bezna prin care a năvălit el. Ceva pe șosea la care acum n-o să mai ajungă. Urlând aproape, în timp ce viața lui se derulează. Cineva din camera asta, care va muri odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta. Nu suporta deloc că nu-l lăsam să calce strâmb. Dar acum pur și simplu nu mă suportă pe mine și crede că ea era un fel de sfântă. Se opri și zâmbi în semn de scuză, cu gura pulsându-i ca a unui păstrăv. Weber îi oferi brațul - stângaci, arhaic, ceva ce nu făcea niciodată. Dădu vina pe Nebraska, pe acel iunie plat, uscat, plin de freamăt. Accentele molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întoarse spre patul slab luminat. Se așeză încă ud pe un scaun tapițat. În străinătate se făcuse de râs. Acasă îl așteptau sute de subiecți, oameni adevărați pe care-i folosise doar ca experimente ale minții. Fiecare dintre ei pulsa în interiorul lui și nu putea fi extirpat. În lume nu mai rămăsese nici un loc, real sau imaginar, unde să se așeze. Când era acasă la Mark găsise o descriere online, în ceva ce se numea Enciclopedia populară gratuită. Site-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât credința adultului în bisturiul științei. Nu, răspunse el. Nu existau îngeri, în afară de cei pe care selecția îi cruțase. Nu, reluă Mark, ca un ecou. Așa ziceam și eu. Nici eu nu credeam, până când am primit biletul ăsta. Fața îi pulsa de gânduri. — Nu crezi că soră-mea ar fi putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în seara aia? Ea se încruntă la varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crește și cu timpul, te-nalță, te supune... În clipe mari de liniști, când apele-s retrase, Când sufletul primează în toate, mai ales, Se vede o speranță pe fețele hidoase Și parcă-ncepe eul, să aib-un înțeles... Când inima pulsează de plinătate gravă Și răscolește-n coșul cel plin cu sentimente, Atunci nu trupul tău, ci altul, o epavă, Va încerca salvarea, pe noi acostamente... Un trup, din trup cu trupul, aidoma și nu, Ți-a subjugat ființa și gândul
EUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83795_a_85120]
-
sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă din orbite, părul mi-l simțeam de lână și vroiam să mi-l smulg din cap ca să mă răcoresc. Când mi-am venit în fire, am început să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu ea a fost cel mai frumos moment de când am terminat școala sau de când s-a ținut petrecerea de la fabrică, din timpul războiului. Când îmi aminteam de ziua aceea de la drogherie, fața mi se încălzea și ochii începeau să-mi pulseze din nou. Îmi simțeam inima bătându-mi în tot corpul. Era o zi de care nu voiam să-mi mai amintesc niciodată, dar de fiecare dată când urcam în cameră și-mi lăsam gândurile să curgă liniștite, totul îmi revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și te goleai, și privirile-ți tremurau adulmecându-l pe când îl băgai în casă și încuiai ușa. Prin memorie ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o noapte, iar disperarea pulsând și vărsându-se-n dorință răscolea în tine presimțirea că el va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n nici un caz nu s-ar pune problema c-ar duce lipsă de pretendenți - o drese în felul ăsta. Să n-o supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu intensitate maximă fiecare firimitură a clipelor petrecute împreună. Alungaseră orice gând care putea aduce înapoi bezna în care trăiseră cât el fusese plecat. În jurul lor pulsa viața, întreaga natura cânta și se bucura pentru ei, lor nu le mai rămaseră decât să se lase răsfățați de căldura și fericirea zilelor avute la dispoziție. Ultima noapte a permisiei a fost ca o dulce agonie. Au făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
indiferentă a astrului nopții nu mai poate trece, lăsându-i înfășurați în bezna cea mai profundă. În șoaptă, Marius transmite ordinul de înaintare. Zvâcnind, oamenii se ridică dintre copaci, tot lanțul uman pornește ca unul. În carnea și nervii lor pulsează groaza declanșării accidentale a unei capcane explozive. Oare avuseseră timp nemții să monteze mine? Experiențele trecutului arătaseră că băieții din față sunt cătane cu experiență, în nici un caz începători. Fiecare pas pare un sinistru joc cu moartea, bezna fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui soldat român căzut pe coridor, la câțiva metri de el. Nu știe cine este, pentru simplul motiv că nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de gură, ochi, nas și păr, a așteptat ca generarea aleatoare să-i stabilească o figură. Și iată, din multitudinea de forme posibile, computerul a trasat două sprâncene subțiri și delicate, sub care a așezat niște ochi întrebători, cu irisul pulsând pe spațiul lichid al pupilei și cu vinișoare ce parcurgeau suprafața albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioșă. Nasul apăru din umflarea pielii, din solidificarea ei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce în ce mai repede, mă refugiam în jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, în curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit în inevitabila confruntare cu vocile. Căci, deși eram regina lor, exista totuși un joc subtil de forțe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sau inteligent ar fi fost acesta. Viața mea nu trebuia să devină un cotlon. În al doilea grad de distilare a sufletului, până să se nască prin intermediul sunetelor, cuvintele circulă în sânge. Ele ajung din creier la inimă, care le pulsează înapoi la creier, într-un dialog nesfârșit între minte și suflet. Gândurile au un caracter pulsatil tocmai din cauza acestui dialog propulsat de contracțiile inimii. Odată negociate între creier și inimă, cuvintele se formează într-o zonă incertă, aflată între inimă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
al existenței mele de până atunci, mă acordam, cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie, la inima angalok-ului care vibra în același timp înăuntrul și în afara mea, conectat la rândul lui cu o inimă mult mai mare decât a lui, care pulsa discret, îndepărtat. Astfel am scris cel mai important poem din viața mea, care a legat definitiv șamanul din mine printr-un fir indestructibil și foarte prețios de angalok. Ceasul arăta exact opt și treizeci și cinci de minute când am pus creionul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]