KorAP: Find »[drukola/base=pupitru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...69 >

1,715 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

casca de protecție în ea, salut, apoi ies. Scot casca, mi-o pun pe cap, iar punga de plastic și ziarul le arunc în scrumiera mare, cu picior, de pe sală. Intru în camera dispecerului, spun un "sărut mîinile" tehnicienei de la pupitru și-i cer permisiunea să dau un telefon. În biroul lui Vlad nu e nimeni telefonul sună în gol. Formez numărul tabloului de comandă și-l rog pe operatorul de serviciu să-l anunțe pe Vlad să mă aștepte peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
că o să lucrăm și noi la montajul exterior, așa-i? Așa-i. Deci se pornește, murmură el trist. Eah! se înveselește dintr-o dată, chiar dacă n-a venit Televiziunea să ne filmeze, mie tot nu-mi pare rău că am lăcuit pupitrul de comandă... O să vă simțiți dumneavoastră mai bine cît o să dureze pilotarea. Știți, eu mă simt alt om, parcă mai bun, mai fericit, cînd sînt îmbrăcat cu haine noi, ori stau într-o cameră proaspăt văruită... Îmi face un semn

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu au inima atit de caldă încît să usuce aerul, sfîrșește el amărît. Adică? Adică n-o să poți intra forțat în circuit, deșteptule! Asta-i! Vino sus! îmi ordonă și începe să urce treptele. Privește aici! îmi arată sus, pe pupitrul de comandă. Au intrat automat în circuit uscătoarele de rezervă. Umiditatea aerului e prea mare, barometrul instalat pe deal, la gurile de absorbție, a comandat trecerea pe primele uscătoare de rezervă. În uscătoarele astea ai sită moleculară; granulele sînt prea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
gazele în rezervoare și abia apoi intrăm pe aer. După zece ore, instalația va funcționa normal. Taman bine mîine în zori! exclam eu. Nu-i altă soluție, Mihai, clatină Vlad din cap. N-o știm noi!!! urlu eu, plimbîndu-mă prin fața pupitrului de comandă. Trebuie să existe și alte soluții, îi șoptesc, continuînd să mă plimb, lovindu-mă cu pumnul drept în palma stîngă. Și totuși, îi spun lui Vlad, oprindu-mă în fața lui, să ne gîndim, poate... Încearcă să te gîndești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
izbucnind de pe scaun, luîndu-mă de piept și ridicîndu-mă în pumni. Mă ține așa cîtva timp, ridicat la vreun sfert de metru de postament și mă privește cu ochii injectați de furie, apoi îmi dă drumul, repezindu-mă cu spatele de pupitru. În prezența mea, amenință el cu brațul întins, să nu vorbești vulgar despre Brîndușa, ai înțeles?!, indiferent care-s relațiile dintre voi! Bîrfește-o unde vrei, nu în prezența mea! Clar? Îl privesc îngrozit, uitînd de durerea spatelui lovit, gîndindu-mă că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun, din jumătatea a doua a pupitrului de comandă. Eu mă dezlipesc de pupitru și fac un pas pînă la scaun, bucurîndu-mă că mă pot mișca după lovitura primită. Mă așez pe scaun, trag telefonul, sub care stă o hîrtie cu ceva notat pe ea, și formez

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun, din jumătatea a doua a pupitrului de comandă. Eu mă dezlipesc de pupitru și fac un pas pînă la scaun, bucurîndu-mă că mă pot mișca după lovitura primită. Mă așez pe scaun, trag telefonul, sub care stă o hîrtie cu ceva notat pe ea, și formez numărul dispecerului central. Îl chem pe Ion

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mai vorbim noi. Cînd începi pilotarea, să lași interfonul deschis, să putem comunica. Bine, îl deschid. Comut contactul interfonului pe "ascultare", să aud dacă sînt chemat și las microfonul scos din circuit, să nu se audă ce discut aici, la pupitru. Ușa de la intrare e trîntită cu putere și eu mă întorc, tresărind. Cine-i șeful instalației?! întreabă fata care stă în ușă, în lumina albă a reflectoarelor din încăpere; este aceeași care mi-a vîndut Biblia; duce un dosar sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
chitanța? mă întreabă fata. Scot două sute din portmoneu și i le întind. Fata rupe chitanța și mi-o pune în mînă. Am să mă rog pentru tine, frate! îmi șoptește fata, apoi se întoarce și iese după Cornea. Urc la pupitru, scuip pe spatele chitanței și o lipesc în mijlocul tabloului de comandă, deasupra schemei tehnologice. Nici n-ai pornit, zice Vlad, că au și apărut felicitările. Nu trebuia să-i dai banii! Lasă-mi și mie o plăcere pe ziua de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de la mine, ca să fii cu conștiința împăcată, să poți minți... Poftim vorba urîtă: du-te dra-cu-lui! dra-cu-lui! dra-cu-lui!!! urlu eu, apoi arunc receptorul peste telefon, mă prăbușesc pe scaun și-mi las capul pe brațele puse unul peste altul pe pupitrul de comandă. Stau așa mult timp, cîteva minute, și încerc să mă gîndesc la ceva, dar nu-mi vine în minte decît înjurătura adresată Cristinei, să aibă putere să-i dea Brîndușei declarația oh!, ce satisfacție voi avea cînd voi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ceva, dar se aude brusc apelul strident și des al telefonului, semn că cineva cheamă din oraș. "Cristina!", tresar eu și mă reped spre telefon, dîndu-i un dos de pumn, că receptorul zboară prin aer, trăgînd după el telefonul pe pupitru. Ușor! îmi strigă Vlad, reținîndu-mă. Dinu ia receptorul, care stă spînzurat și răspunde. Da, vă rog! Da... E aici, spune el, uitîndu-se spre mine. Să se ducă dracului! strig eu peste umărul lui Vlad, care-mi stă în cale. Dinu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Gata supapa! strigă maistrul Cornea din ușă. Dați-i zor cu încălzirea separatorului că-i gata acuși legătură cu pompa de aer... Bine, mulțumesc! îi strig. Don Șef și Luchian intră în încăpere, își plimbă privirile peste conductele de sub postamentul pupitrului de comandă, apoi ne întreabă dacă avem nevoie de ceva. De liniște, zice Vlad. Cît pilotăm, să nu ne vină musafiri care să ne distragă atenția... Nimeni!... Cine vrea să discute cu noi, merge la dispecer și discută prin interfon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
facem pe noi de frig. Vorba ceea: scoală-te, bea apă; culcă-te, fă pipi. Am eu un prieten care-și tachinează băiețelul cu vorbele astea. Știi ceva bancuri noi? De bancuri îți arde?! mă mir eu, potrivind scaunul în fața pupitrului. Cum crezi c-o să ne alungăm somnul?... Că de bîrfit, nu prea mai avem ce... Am aranjat amîndoi scaunele, apoi ne uităm unul la altul; am vrea să ne zîmbim de felul cum arătăm așa, în costumele de azbest, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ori necurățate. Și-acum, să intrăm pe separator, spun eu după cîteva clipe în care ne-am tras răsuflarea, așteptînd să ne treacă senzația de transpirație. Doi-doi-zero deschis! Te mai doare spatele? mă întreabă Vlad, arătînd cu privirea spre marginea pupitrului, de care m-a lovit. Azot în amestecător. Mă dor toți mușchii spatelui, cred că fac gripă, îi răspund. Ți se pare. Așa am pățit și eu cînd am pornit Sinteza. Tensiune în filtre? Zece mii. Și la mine tot zece mii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
făcut cît am fost prieten cu Brîndușa. Brîndușa cealaltă, care știa să mă stimuleze. Dumnezeule, exclamă el uitîndu-se în sus, unde ții ascuns ceasul timpului, că vreau să ți-l fur și să-l dau înapoi!... Își coboară privirea pe pupitrul de comandă și începe imediat să dea comenzi. Nu pare să-l stînjenească destăinuirea făcută. Cred că dorea de mult să mi-o facă. Azi, cînd l-am întîlnit la parterul Serviciului dezvoltare, m-a acuzat că n-am căutat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Însuși faptul că eu îndrăznesc să fac invenții, iar tu să scrii literatură deranjează. Oricîte rezultate am avea noi doi, acolo în instalații, mereu se va spune: "Vlad face invenții în loc să se ocupe de producție", "Vlădeanu scrie literatură în loc să..." De pe pupitru, se aude hîrîitul înfundat al interfonului închis. Îl deschid și discut cu Nelu Arbore, care-mi cere să-i transfer comanda pe automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
A fost întrebată și madam Chirilă. "Nu cred că soțul meu... Ne împăcăm de minune, sîntem o familie exemplu, soțul meu nu mi-a dat niciodată prilejul să mă îndoiesc de fidelitatea lui." Dumnezeule! exclamă Vlad, lovind cu pumnii în pupitru. Auzi: se împăcau de minune... Cum să nu se răstoarne totul pe mine?! Ce puteam face eu?! Trebuia să reacționez într-un fel: mi-am construit o poză, în spatele căreia m-am retras un fel de sfidare... Am început să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mintea mea vedea altceva... Îmi ziceam atunci că și ea este vinovată de ceea ce i s-a întîmplat... Nu eu am îndemnat-o să se ducă în garsoniera aceea de una singură! strigă Vlad furios. Acum, murmură el, întorcîndu-se spre pupitru, a ieșit de vreo cîteva luni, și-a găsit un serviciu într-un alt oraș..., îmi scrie că are colegi buni, s-a împrietenit cu un băiat... Cînd luneci pe gheață și cazi, mi-a scris în ultima scrisoare, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de rezervă ies imediat din circuit. Las cutia cu siguranțe deschisă, să-mi fie mai ușor cînd voi trece pe bateriile de rezervă și mă reașez pe scaun. Doi-doi-zero! ordonă Vlad. Azot în amestecător, îi răspund. Mă uit atent la pupitru și trag din cînd în cînd cu coada ochiului spre agendă, să-mi fie proaspete valorile parametrilor de lucru. Vlad dă comenzi calm, apăsat. Îi răspund prompt. Nici un gînd, nici o ezitare. Contează chiar și fracțiunile de secundă. "În caz că explodează, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Vlad, strigînd ca să fie auzit, din cauza azotului care iese cu zgomot prin supapă. Da, încuviințez. Fantastic! Ce greu a putut trece timpul! mormăie el, și vorbele lui abia ajung la mine. Stăm nemișcați vreo cinci minute, plimbîndu-ne doar privirea între pupitrul de comandă și ceasul de la mînă. Barometrul! strigă Vlad, arătînd cu degetul spre cutia cu siguranțe. Mă ridic și înșurubez siguranța scoasă, apoi mă așez imediat la loc, întinzînd mîna spre butonul de STOP GENERAL, să întrerup totul în caz că e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a oamenilor muncii! Nu mergeți? Eu plec. La revedere! Mulțumesc! Ați făcut treabă bună, ca de obicei. Cornea rîde, simțindu-se flatat. Îmi strînge mîna și pleacă. Închid ușa în urma lui, agățînd-o cu un capăt de sîrmă, apoi urc la pupitru, strîng documentația tehnică, îmi iau agenda, mi le pun în față și mă așez pe scaun. Mi-e groaznic de somn. Îmi împing casca pe ceafă, las fruntea pe brațele puse unul peste altul și închid ochii. Un somn greu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
argintiu. În mîna stîngă ține geanta diplomat și documentația tehnică a separatorului, iar cu dreapta sprijină un sac de hîrtie plin, lăsat jos, lîngă picioare. Imediat, Dinule, îi spun. Cobor imediat. Mă mai uit o dată peste toate cadranele indicatoare ale pupitrului, mă conving că separatorul funcționează normal, îmi iau dosarele și agenda de pe pupitru, bag telefonul în priză, apoi încep să cobor. Ți-am adus dosarul, zice Dinu, înmînîndu-mi documentația tehnică, murdară toată de ulei și ruptă la margini de cît

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu dreapta sprijină un sac de hîrtie plin, lăsat jos, lîngă picioare. Imediat, Dinule, îi spun. Cobor imediat. Mă mai uit o dată peste toate cadranele indicatoare ale pupitrului, mă conving că separatorul funcționează normal, îmi iau dosarele și agenda de pe pupitru, bag telefonul în priză, apoi încep să cobor. Ți-am adus dosarul, zice Dinu, înmînîndu-mi documentația tehnică, murdară toată de ulei și ruptă la margini de cît a fost întrebuințată la montaj. Mulțumesc pentru ajutor, Dinule! îi spun, strîngîndu-i mîna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt vulgar?!... "Îi telefonez și-mi cer scuze!", îmi ordon. Urc la pupitru, iau receptorul telefonului, formez zero, iar cînd aud tonul de oraș, formez numărul știut. Inima îmi bate puternic, iar obrajii îmi iau foc sînt iar adolescent!... Telefonul sună în gol, prelung. Închid și o iau de la capăt, în speranța că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu... Simt cum cum fierb de furie, dar o furie dureroasă, aproape oarbă. "Asta-i gelozie! îmi zic. Înseamnă că o iubesc!" Nu! hotărăsc cu glas tare. Asta nu! Pun receptorul la loc, îmi iau dosarele cu documentația tehnică de pe pupitru, bag agenda în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]