29,239 matches
-
măgar căruia îi ziceau Tăchiță. Și Veniamin dîndu-se după casă și privind în grajdul în care mai era un cal, și Tăchiță, le văzuse pe cele două fetișcane, pe Lucreția și pe încă una, o vecină, de aceeași vîrstă. Amîndouă rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe Lucreția rîzînd
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe Lucreția rîzînd și bătînd din palme lîngă Tăchiță întărîtat la culme și care răgea și al cărui sex monstruos atîrna ca un buzdugan... Ei, toate acestea, criminologul le aflase din sat, din om în om, pînă cea care "mulgea măgarul", femeie măritată
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
făcu semn cu mîinile a lehamite, că gata, era de ajuns, mai mult nu putea să zică... Economistul se rugă să le spună cum fusese cu Ana Pauker; că dacă le spune, îl lasă să mai fumeze un Kent. Se rîse pe chestia asta. își aprinse încă o țigare. Trase un fum lung, și le povesti cum o însoțise el odată, cînd era mai tînăr, pe Ana Pauker. Era întîia oară cînd numea persoana, mai importantă, pe numele ei adevărat... Ci-că
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
la public, deși nu are nevoie de asta. Reacția publicului, greșită uneori, vine ca în experimentul lui Pavlov. La unele apariții ale lui Horațiu Mălăele, că se înțelege sau nu textul, că e de rîs sau nu, în sală se rîde. Dramatica lui frămîntare este deslușită puțin mai cu întîrziere decît e cazul. Descifrarea imposturii lui Serebreakov înseamnă descifrarea propriei irosiri. El o iubește de-adevăratelea pe Elena Andreevna, dar ea aparține "somității" aproape mumifiate. Asta n-ar fi, poate, nimic
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și a răului așa cum ne e familiară opoziția, nici măcar a vieții și a morții. Războiul e o sumă de tragedii individuale. E totodată dezumanizare: soldații care siluiesc copile de 12 ani, după care le ciopîrțesc corpul și îi dau foc rîzînd, nu sînt oameni. Nimic nu-i poate reabilita, și poate mai grav, nimic nu-i poate pedepsi. Dar corolarul acestei dezumanizări este și o profundă individualizare a făpturii umane. Nimeni nu poate ști ce-i trece prin cap unei victime
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
în geantă. "Am confundat-o cu a mea", a sunat explicația jenată a deochiatului fost "responsabil cu banii" al Uniunii noastre: Am plecat și m-am îndreptat spre casă, își continuă povestirea romancierul, mergînd pe Calea Victoriei. Deodată, am început să rîd singur. Am înțeles că... Traian Iancu - ca vechi și bun polițist - remarcase la ședința anterioară gestul meu repetat spre geantă, nu știa că voiam să-mi scot pipa, a bănuit că am un aparat de înregistrat și azi a vrut
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
sînt mai mulți sihaștri decît acum 200 de ani. Recitesc frecvent Creangă pentru că limba lui este expresia unui fel de a vedea lumea. Mă regăsesc și în limba aceea și în felul acela de a vedea lumea. Îmi vine să rîd oșlobenește cînd aud cum se căinează artistul român că nu se poate traduce Creangă și că Ceahlăul e mai mic decît Manga Parbat! Să tîinjești tot timpul după ceva ce nu ești. Mai în tinerețe îi ziceam "trînjeală". Nu se
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu voi stinge însă lumina și am să-mi spun/ Că a fost o vacanță frumoasă? (Septembrie). Identitatea sa se mărturisește a fi una infantilă: "Să nu mă crezi, sînt o fiolă/ În care doarme un șarlatan,/ Închircit în sine
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Așadar, cînd citim un anunț de tipul "Un ultim avertisment pentru părinții care nuș stăpînesc copii și care nui educă pe copii ca-să nu facă rele"... (și continuă cu încă vreo douăzeci de rînduri cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă cu greșeli grave. Un asemenea lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă cu greșeli grave. Un asemenea lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în fiecare zi
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte dintre "reacționarii" prezenți, ascultîndu-l pe Axente, le vor înfunda. La un moment dat, Vera, amfitrioana, care ia partea oaspetelui de care ceilalți rîd, îl va întreba pe acesta, cu candoarea ei de "doamnă din sec. XVIII" cum va fi în comunism... Nici porumbeii nu vor mai zbura de capul lor" îi spusese la ureche Brummer (Silber) eroului Chiril - fiindcă vor fi trași pe
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
larg dezbătute de predecesorii și profesorii mei în teoria artei. Marele Sigmund Freud analizează cu finețea lui infinită, într-un superb studiu, motivul sau motivația internă, psihanalitică, a creatorului Mona Lisei. Cât despre Van Gogh, ce să mai vorbesc, că râd și cucii. Răspunsul la cruciala întrebare a alegerii subiectului de către artist pare cel mai adesea că nu poate fi dat, iar uneori s-ar putea să nici nu fie bine să fie dat. Și în nici un caz de către artist. Răspunsul
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
parai mai ai să-mi dai? (urmează suma datorată) Celălalt îi face creditorului un semn anume, scabros, cu degetul mijlociu de la mîna dreaptă ridicat, în aer; după care cei doi se iau în brațe, se bat voinicește pe umeri și rîd ca de o glumă bună. Scena se derulează lent, ca să guste "băieții", în voie, "șpilul". Autobuzul e aglomerat. Copiii de-o șchioapă, două, privesc cu admirație nedisimulată la "tineretul din ziua de azi" și, fără discernămînt, au și introdus "nostimățiile
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
plină de virtuozitate, încredințat că era vorba nu doar de un lucru legitim, ci de o datorie sacră". Pot anticipa cu ușurință reacțiile cititorilor. Este, de altfel, și singura modalitate de a prezenta adecvat această carte. În primul rînd veți rîde foarte mult. Eco nu pozează în mizantrop; nu este un ironic acid, incomod, ci, mai curînd un comic profesionist (multe poante sînt seinfeldiene, cu mult înainte ca serialul să fi existat). Iată spre exemplu cîteva indicații pentru tinerii indieni americani
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
se zbate și cere îndurare, și-l scot afară din SALA TRONULUI.) După ce-l aduceți la o dimensiune normală să-l întoarceți la locul lui, printre noi. Primul sânge e cel mai greu... (Către MĂSCĂRICI.) E periculos, zici? (Începe să râdă. Face un semn GARDIANULUI să desfacă primul pachet: o oală de noapte. Către MĂSCĂRICI.) Măscăriciule, ăsta este tronul tău! Vrei să fii și uns? (CURTENII izbucnesc în râs.) MĂSCĂRICIUL (printre dinți): Ești mai nebun ca mine! MAJESTATEA SA: Așează-te
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Ăsta-i tronul tău. Îți va fi de folos când vei sta la coadă la Poarta Raiului. Am auzit că se așteaptă mult acolo și picioarele nu te mai țin. Așează-te, Sfințenia Ta, că ești deja la rând! (CURTENII râd. MARELE PREOT se supune poruncii. MAJESTATEA SA face semn să fie desfăcută și ultima cutie: un scaun cu rotile, pentru handicapați. Către GENERAL.) Generale, așează-te pe tronul învingătorului! (CURTENII râd. GENERALUL se supune.) Ce măreț ești! Ce glorios!... (Către
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
-te, Sfințenia Ta, că ești deja la rând! (CURTENII râd. MARELE PREOT se supune poruncii. MAJESTATEA SA face semn să fie desfăcută și ultima cutie: un scaun cu rotile, pentru handicapați. Către GENERAL.) Generale, așează-te pe tronul învingătorului! (CURTENII râd. GENERALUL se supune.) Ce măreț ești! Ce glorios!... (Către întreaga adunare.) Mi se pare, sau se aude un os lungindu-se?... (Toată lumea încremenește. Fiecare dintre cei prezenți simte nevoia să se facă mai mic.) Pârâie clipa, așa face când se
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
revoltă. Nu milă, fiindcă milă singură vine și se duce și nu e de folos, ci un mod diferit de a concepe lumea, viața, de a vedea și a percepe viața în sensurile ei cele mai tainice, si de a rîde de viață asta, de a rîde în ea cu ea de binele și de răul ei, așa cum știe el să facă fie și cu atîta cruzime..." Iubirea joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
vine și se duce și nu e de folos, ci un mod diferit de a concepe lumea, viața, de a vedea și a percepe viața în sensurile ei cele mai tainice, si de a rîde de viață asta, de a rîde în ea cu ea de binele și de răul ei, așa cum știe el să facă fie și cu atîta cruzime..." Iubirea joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în credința și devoțiune. Căci nu altceva
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții zic că ar fi mai de grabă un respect, că între animale, omul fiind mai tare decît el și doar pentru
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
chiar dacă pavajul este rău întocmit trec trăsuri în șir neîntrerupt iar animația mulțimii e reală și plăcută vederii că și grădinile și parcurile amenajate civilizat". Și adaugă plăcut impresionat: "Peste o lume mai blajina n-ai să dai nicăieri; se rîde din inimă, o voioșie nevinovată răsună pretutindeni în jur! E azi cumva vreo sărbătoare? Ferească sfîntul! În fiecare seară răsună aceeași muzică, în fiecare seară freamătă aceeași mulțime pestrița, din care uneori se desprind grupuri ce se pierd șoptind în
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face haz de această înfiorătoare dezagregare a unei imagini de ființă, cînd Mickey-Mouse-ul nu e, poate
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
aceasta "la condition roumaine". Ferindu-ne de utopii, vom fi devenit, oare, liberi? Iată ce afirma Ion D. Sîrbu, profund cunoscător al caracterului românesc: "Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, desperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii..."
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
și pe sprîncene, dacă le mai aveai și nu le smulgeai cu penseta... Așa că, renunțase de tot. Și, fiind cochetă, încă, în ciuda vîrstei, se îmbrăca, se gătea în fața lui, la ei, în odaie, fără să-i vadă slujnica, să nu râdă de ea. Își alegea toaletele una cîte una în fața bărbatului suferind, punîndu-l să-și dea cu părerea dacă-i venea bine cutare toaletă veche, unele ciupite de molii și care, mînuite, răspîndeau și ele în odaie norul acela fin, asiatic
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]