1,494 matches
-
Bologa, căci părintele slujește așa fel încît tocmai când se crapă de ziuă să isprăvească liturghia! ― Mai bine prea devreme decât să n-ai loc nici măcar în curtea bicericii, răspunse altul cu imputare. Oamenii se îmbulzeau, șopteau. Ici-colo se stăpâneau râsete înăbușite. Întunericul începea să se îmblînzească. În sfârșit ușa bisericii se lumină și, peste câteva minute, preotul, cu Evanghelia pe braț și cu o lumânare aprinsă în cealaltă mână, se ivi în prag. Zeci de lumânărele se întinseră nerăbdătoare spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază, că e criză, Și a săltat banu`. Vă dați seama
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu datornici. Și să mor eu dacă nu mă simt ochei, ca să zic așa... M-am obișnuit cu ideea. Patroane, mai adu, neică, două halbe, că ți le plătesc În ziua cu banii. Cât o mai fi și aia! Izbucnesc râsete pe la mese, iar unii dau cu șepcile de pământ și Înjură guvernul, președinția, urnele de vot, ștampilele și parlamentul de “adormiți”. Sandu Șpriț pare interesat: Pe datorie, zici? Așa de rău am ajuns? Păi să mă trec și eu acolo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună alarma! Se uitară unul la altul... nu mai era așteptat nimeni. Stăpânul locației ieși afară... după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat, - Domnul colonel... vă caută vecina mea disperată! Râsete și colonelul indispus ieși dintre pahare. După minute bune își făcu apariția însoțit de două tinere... una foarte drăguță, cu ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două Cleopatre de facturi diferite însă cu figuri neprovocatoare, ingenui. Echilibrul se stricase... se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
auzi iar vocea celei mici: - Tanti Ani, unde e Radu? - La grădiniță, trebuie să vină. - Eu o să mă mărit cu Radu! Spuse hotârâtă Sonia, - Dar l-ai întrebat? Poate el nu-i de acord. - Și care-i problema ta! Iar râsete. Apare în sfârșit Radu și Sonia îi spune hotărâtă: - Radu, te măriți cu mine! Radu, puțin derutat în eu-l lui, răspunde: - Nu vreau! Eu mă mărit cu Claudia! - Ba nu, o să te măriți cu mine! Radu, cu ochii în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
auzi iar vocea celei mici: - Tanti Ani, unde e Radu? - La grădiniță, trebuie să vină. - Eu o să mă mărit cu Radu! Spuse hotârâtă Sonia, - Dar l-ai întrebat? Poate el nu-i de acord. - Și care-i problema ta! Iar râsete. Apare în sfârșit Radu și Sonia îi spune hotărâtă: - Radu, te măriți cu mine! Radu, puțin derutat în eu-l lui, răspunde: - Nu vreau! Eu mă mărit cu Claudia! - Ba nu, o să te măriți cu mine! Radu, cu ochii în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spital? nu prea este mulțumit de răspunsurile lor, dar nu-i slăbește, atrage întreaga cameră cu întrebările lui ciudate, - Am auzit că nu poți lipsi de la laboratoarele de matematică, fiindcă au eprubete cu cercetări asupra calculelor diferențiale! Au izbucnit în râsete de ignoranța lui. Iar vrea să pună o întrebare ușchită, însă intervine Florin cu accentul lui inconfundabil de brăilean, să-și scoată din ridicol colegii care luau în serios ,,bobocul,,. - Ce tot vorbiți acolo? Nu vedeți că ăsta face mișto
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
râse cu gura plină, un râs care îmi suna brutal... Un om cu totul lipsit de maniere". Râsul său, de altfel, era proverbial printre amici: "rîdea mult, cu lacrimi și zgomotos, îi era deci greu să asiste la comedii, căci râsetele îi era deseori oarecum scandaloase"7. Mite revine de mai multe ori la un amănunt: "O mână mică de copil, binevoitoare, neîngrijită, poate nespălată". Abuza de excitante: cafea și tutun. Până în 1883 nu a băut exagerat. Viața îi era complet
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ropot de aplauze. Atunci, ea izbucni în plâns, reușind doar să ridice mâinile și printre lacrimi să spună: -Mulțumesc, vă mulțumesc! După care coborî, ștergându-și fața udă, în lacrimi. în sală se porniră alte aplauze, însoțite de urări și râsete zgomotoase. Angela se așeză lângă partenerul ei, care o privea și el cu ochii umezi, zâmbindu-i admirativ. Ea îl urmărea pe Radu cu o privire melancolică, fără ca acesta să-și arunce măcar odată ochii spre ea. Singura care înțelegea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
femeie pentru Confr. Clifford Blades. El aproape că se bâlbâie: — El e Bruce, prietenul meu despre care ți-am vorbit. Ei, de fapt el e cel cu care mă duc la Scarborough la cheful masonilor. Încerc să-mi Înăbuș un râset. Scarborough. Ha. N-ai să mă vezi Într-o stațiune ca asta de gherțoi. Nu prea cred, scumpul meu prieten. — Îmi pare bine că te cunosc Bunty, zâmbesc eu, Întinzându-i mâna și strângându-i-o ca lumea pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
GAGICĂ! zbiară Gillman, punându-și mâinile În jurul gurii. Restul băieților poate c-o să treacă peste asta, considerând-o o tâmpenie făcută la beție, dar Gillman a simțit gustul sângelui de poponar și n-o s-o lase baltă acum. Urmărim cu râsete batjocoritoare, ca o mulțime pusă pe linșat, silueta dărâmată a sodomitului de Inglis, pe când spatele lui Încovoiat se face din ce În ce mai mic pe alee. Ray are alt pahar În mână. Îl aruncă În direcția lui Inglis, dar ratează cu câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui Lexo, că tresă mergem pânla capăt cu porcuăsta. Știi censeamnă asta. Nu posomori un gabor, spune celălat tip, cred că numele lui e Liddell. Se aude un râset nervos dinspre Estelle. Ea crede că puțoii ăștia glumesc. Nu vreau sam nimidia face cu asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gâfâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
coboare vocea. Probă întotdeauna revelatoare: conversația se va opri sau nu? În nopțile profane și atât de zgomotoase ale Săptămânii Mari, vin de departe, scânteind de lumânări și pietre prețioase și purtate în spate de bărbați, Fecioarele care se leagănă. Râsete și glume deocheate. Dar când acest paso se apropie, supraîncărcat de aur și argint, nu un simulacru de lemn aurit, ci, întrucâtva, Maica Domnului în persoană cufundă mulțimea din Sevilla într-o bulă de tăcere imobilă. Eterna reîntoarcere Idolul ne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să apară în aceeași piesă aceleași persoane vorbind despre lucruri când serioase, importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să ignori condiția vieții oamenilor, ale căror zile și ore sunt foarte adesea întrerupte de râsete și de lacrimi, de bucurii și supărări, după cum sunt frământați de noroc sau de ghinion. Unul dintre zei a vrut odinioară să amestece bucuria cu tristețea pentru a face din ele aceeași compoziție; nu le-a putut da de capăt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
publicului cât și, dacă acordăm credit confesiunilor din amintitele Note, asupra dramaturgului însuși. "Genialul farsor" pretinde că a asistat cuprins de uimire la convertirea semnului minus, asociabil "tragediei limbajului" pe care intenționase s-o ilustreze, în semnul pozitiv presupus de râsetele publicului, firești în cazul reprezentării scenice a unei comedii. Printr-un neprevăzut efect de bumerang, Emițătorul poznaș, preocupat de subminarea constantă a așteptărilor Receptorului, este la rândul său deconcertat de reacția stârnită, devenind astfel un "păcălitor păcălit" neînțeles și neînțelegător
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adunară la cantină la ora stabilită. Darcey stătea pe marginea uneia dintre mesele de lemn; nu vorbi cu nimeni în timp ce așteptau. Peter Henson întârziase cinci minute, iar unul dintre angajații de la administrație sugeră că fusese probabil primul concediat. Observația provocă râsete. Dar Henson intră țanțoș în sala de mese, înalt și încrezător, urmat de ceilalți membri ai consiliului, toți cu o expresie de satisfacție pe chip. În toiul ședinței, Peter anunță că preluarea era în curs și că, în mod inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a ei. După desert, Aidan se ridică să spună câteva cuvinte, în timp ce chelnerii umpleau paharul fiecăruia cu șampanie. Știu că o să trebuiască să vorbesc și mâine, le zise el. Deși atunci va fi în calitate de domnul Nieve Stapleton. Un val de râsete străbătu încăperea. — Însă în seara aceasta, în numele meu și al lui Nieve, vreau să le urez bun venit celor mai apropiați prieteni ai noștri și tuturor celor care au venit de peste hotare ca să fie aici - vă mulțumesc că sunteți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
așteptai? —Să fie o profesionistă, la fel ca mine, i-o întoarse Lorelei. E cea mai mare nuntă pe care am organizat-o vreodată. E importantă pentru mine. Să știi că nu totul se reduce la amor. Darcey scoase un râset sardonic. — E o nuntă, zise ea către Lorelei. Desigur că se reduce la amor. Dar nu cred că Nieve e într-o dispoziție foarte romantică azi. Nu, din moment ce tu te bagi să-i furi viitorul soț. Darcey îi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru liniștea mea, fiecare dintre ei lăsând să se vadă pupila cât un creion rupt. — În cinstea prietenilor absenți, zise el. Am dat din cap și am băut din șampanie: — Precum Kurt Mutschmann, poate. — Absenți, dar nu uitați. Scoase un râset nesuferit de provocator, de satisfacție răutăciosă, și sorbi din băutură. S-ar părea că amândoi am vrea să știm unde este. Desigur, doar ca să fim liniștiți. Ca să nu ne mai facem griji pentru el, nu? Ar trebui să ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină cinic și indiferent, asemenea celorlalți, azvârlind felinarul, sau râsetele îl vor face din ce în ce mai singur. Ținta noastră este azi un oraș cu nume complicat. Coatzacoalcos. Acolo ne așteaptă un hotel cu aer condiționat. Veacul nostru nu-l mai poate reciti pe Rousseau decât așa. două pietre Mexicul e o țară
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mit și istorie În Grecia e inutil să faci un drum spre Olimp. Muntele e gol, la discreția vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În schimb, departe de poalele Olimpului, am putut să-mi pun
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
scări monumentale ale piramidei numără 91 de trepte. În total, deci, piramida are 364 de trepte. Dacă adăugăm și treapta care înconjoară sus templul, obținem exact numărul zilelor anului! Ceea ce nu-i o întîmplare, desigur... Mă întrerup din calcule din pricina râsetelor unor turiști care se fotografiază pe treptele de pe scara de miazăzi a piramidei. Excursia la Chichen-Itza îi bine dispune, se pare, și vor să aibă "suveniruri" de aici. În fond, poate că au dreptate. E absurd să "filozofezi" tot timpul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și nu lasă nici un centimetru gol. Încerc să nu mă las descurajat de aglomerarea amănuntelor, într-un basorelief, când, deodată, din același grup care se fotografiază aud un strigăt vesel " Grăbiți-vă, timpul înseamnă bani!" și un nou val de râsete... Trebuie să fie niște americani cei care râd. Sigur sunt americani. Au plătit să vadă piramida de la Chichen-Itza. Au văzut-o. S-au și fotografiat de mai multe ori. Ce-ar mai fi de făcut aici? "Tempo naturale" nu prea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aude? Pîf! Pîf! Unu. Unu. Unu, doi, trei, patru. Se-aude?" După câteva clipe, brusc, o muzică luată de la mijloc își rostogoli pentru scurtă vreme huruitul, ca să se curme la fel de brusc. Pe culoare se auzeau tot mai des voci și râsete. Asta i-a făcut și pe cei care mai rămăseseră în dormitor să se schimbe și să plece cu toții către zonele mai fierbinți ale taberei, unde se pregătea marele bal de sfârșit. Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
niște ciorapi de damă, un furou și alte asemenea chestii. Am rezistat câteva momente, înjurîndu-i în gând, dar când s-au apucat să-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și am fugit din cameră în râsetele tuturor. "Jigodii ce sînteți, jigodii imbecile", repetam aproape cu voce tare de-a lungul culoarelor pustii. Mă simțeam 122 jignit, îmi simțeam pulsul în tâmple și tot interiorul pieptului fierbinte și vâscos. Atât ceream de la ei: să mă lase-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]