1,709 matches
-
așadar, tonalitatea dramatică se insinuează pe nesimțite, fără ca satira să-și slăbească vigoarea, ci dimpotrivă, dobîndește accente de cruzime. Bărbatul pleacă în plină euforie a noii sale identități civile, femeia rămîne la discreția brutal-senzuală a pețitorilor orgiatici. Bunurile la care rîvniseră cîndva, ispita confortului ce-i mînase spre "aventura" conjugală lasă loc doar femeii, abia acum pe deplin solitară și confuză. Gogol nu are verbul ambiguizat de reziduuri romantice. Nici un sentiment, în afara plictisului, al vidului cînd nu este al avidității. Servitorul
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
distrugător ("Virus paralizînd/ toate sistemele de apărare" - Virus), trupul sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
birjărește. Această ridicare a poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o revistă de extraordinar prestigiu - căutăm noduri în
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
Gala Tînărului Actor și am văzut cum se lucrează și în școlile particulare unde Margareta Pogonat rămîne un model absolut). Am un tablou destul de bine populat și colorat în ceea ce privește imaginea acestui loc de pe Matei Voievod. înainte de '89, mii de candidați rîvneau să intre pe cîteva locuri, doar, la actorie sau la regie. Nu e locul aici să-i amintesc pe marii actori și regizori care au format generații de personalități ale scenei, care au lucrat aici cu dăruire, cu nebunie, de ce
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
show-uri, am făcut un site, am mizat pe întîlnirile cu marile figuri de teatru de aici și din lume, pe calitatea conferințelor, pe componenta internațională, pentru a susține nivelul comparației, invitînd spectacole, regizori și artiști de primă mărime, incontestabili, rîvniți peste tot: Patrice Chereau, Thomas Ostermeier, Lev Dodin, Josef Nadj, Mathias Langhof, Tamas Ascher, Jan Lauwers, Jean Guy Lecat. Au venit directori de festivaluri serioase, ba am reușit să-l aducem și pe Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh. Am
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
ai domniei sale o tot duse, după tradiție, în chefuri prelungite. Se smulse răului și începu să mediteze, responsabil, la destinul său și al țării sale. Rusia nu conta, atunci, ca o putere europeană, pustiită, cum era, periodic, de hoardele tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri. La 18 ani țarul se socoti dator
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
drama bărbierului, pe numele său adevărat Benjamin Barker, se aseamănă cu cea a eroului dumasian Edmond Dantes, viitorul conte de Monte-Cristo. El este închis pe nedrept cu concursul judecătorului Turpin (Alan Rickman) secondat de țîrcovnicul Bamford (Timothy Spall), judecător care rîvnește la soția sa și se întoarce peste 15 ani de muncă silnică în colonii cu un singur gînd: răzbunarea. Între timp, din familia sa n-a rămas mare lucru, soția a dispărut, iar fiica a fost adoptată chiar de cel
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
APOSTROF nr. 4, Ion Bălu continuă publicarea documentelor referitoare la Lucian Blaga provenite din Arhiva S.R.I.si despre care aflăm că fac obiectul unei cărți în curs de apariție la admirabila editură a revistei (toate titlurile apărute acolo sînt de rîvnit). Noul segment din Dosarul Blaga e completat cu explicații și fragmente de scrisori oferite de Dorli Blaga-Bugnariu. Ea e implicată împreună cu Ion Bălu în editarea volumului din colecția "Scrinul negru", ce va avea precis parte de aceleași vii comentarii că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
Organele sexuale ale celor incriminați sau cutumele lor erotice sînt ironizate direct sau prin aluzii, fiind preferate porecla denigratoare, anagrama licențioasă, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore și metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizată senectutea celor incriminați, mizîndu-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei, acest registru apelează la un atac corporal frontal, scopul
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
pare că favoarea acestei "Pompadour cu piciorul mic", cum a fost numită Teodora, dură destul de muult; în orice caz ea era în stare să și-o apere.Într-o zi, din gelozie, ea puse să fie asasinată o rivală care râvnea la inima lui Manuel și s-a păstrat o scrisoare foarte curioasă prin care unul din familiarii ei se trudea să-i potolească remușcările pe care după mulți ani ea le simțea pentru această crimă pasională. De altfele, această legătură
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Sau fierul să-l ridici asupra mării/ De griji - și să le curmi? Să mori: să dormi/ Atât; și printr-un somn să curmi durerea/ Din inimă și droaia de izbeliști/ Ce-s date cărnii, este-o încheiere/ Cucernic de râvnit. Să mori, să dormi,/ Să dormi - visând, mai știi?" (trad. de Leon Levițchi și Dan Duțescu.) Întrebarea e o formă a vieții, pentru că punem întrebări doar cât trăim. Răspunsuri, însă, putem da și după moarte: ființa noastră spirituală rămâne în
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
anchetă:ŤStatul și societatea românească n-au găsit încă modalitatea de a integra definitiv pe scriitori printre categoriile de cetățeni cu stare certă ca scriitori. Un actor își poate exercita arta pe cheltuiala statului (...). Numai scriitorul, ca scriitor, nu poate rîvni de la stat nimic niciodată. Soarta scriitorului nu interesează pe nimeni, cu toate că de opera lui, cartea, profită permanent toată lumea și în primul rînd statulť". Poate că ar fi necesară o redresare a intelighenției românești, care de atîtea ori, inclusiv după 1989
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
nației. Toate bune și frumoase. Dar să nu uităm că, incepand cu 11 martie 1999, atunci când îi înjuram pe vecinii de la vest înjuram, de fapt, N.A.T.O.! Același N.A.T.O. pe care, de bună voie și nesiliți de nimeni, îl râvnesc cu patimă nouăzeci și șase la sută dintre români. Adică tot atâția inconsecvenți.
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
Constantin Țoiu ... Se știe, cea mai captivantă epică o pune întotdeauna cu multe efecte în mișcare concupiscența erotică, păcatul dintâi... Bâjbâind pe întuneric, Gorgonie dă peste Gherman, chelarul, care și el râvnea fata, furios îl doboară cu o lovitură, Nichita, fratele Nichita, care venea mutește spre ușă, se izbește cu capul de Iosofat, între timp chelarul se ridică și în locul lui Gorgonie îl apucă de gât pe Ștefan, ivit și el pe
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deșteaptă în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și rîdică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea că-i un semn de primejdie." Bătrînul vînător, care rîvnise să mai urce o dată pe munte ("Știu eu că de-acu nu mai am mult, da^ măcar să-mi mai fac o dată cheful..."), își vestea singur apropierea sfîrșitului.
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
intenția inițială, prin ce dificultăți și schimbări ai trecut, și dacă ai spus exact ceea ce ai fi dorit să spui. Pe când, în cazul traducerii, pornești de la un început care este finalizat - originalul autorului - și trebuie să prezinți cititorului exact acel, râvnit de autor, început... Câteodată, enigmatic pentru ochi, versul vorbește urechii. Dacă beletristul poate ajunge până acolo, ca să nu ia în seama calitățile sonore ale limbii, poetul se bazează tocmai pe ele. Într-un vers frumos, dacă e într-adevăr frumos
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
petreceri de absolvenți, de vis-a-vis. Este epoca locuințelor naționalizate, date prin repartiție, case boierești se degradează, într-o ruină fără speranță. Veselia tinerilor are aerul standard al oricărei petreceri ocazionale, atmosfera este de normalitate, acea stare de echilibru așa de râvnită în zilele noastre de legiuitorul obsedat de copleșitoarea prezență a evenimentului negativ. Or, în comunism, acesta era inexistent, faptul numit divers lipsea din coloanele media, indicele infracțional scădea din an în an în statistici, încât te mirai cum de mai
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
că nu am har; dar, cel / Puțin, pot spune că pe-acel / Zeu, Amor, îl întrece-n fel / Și chip, la chip și-n gingășie, / Mîțul meu. // Că nu s-ar mai schimba defel / În Șarpe, Taur, Nor, - cu zel / Rîvnind vreo muritoare vie, / Zevs, care-ar ști să o îmbie / Ca mîț, luîndu-și-l model / Pe mîțul meu" (Clément Marot). Expresia unui solitar ce se confesează șăgalnic făpturii piscești: "Cu tot caracterul tău de strică-chef, de monoman băiat bătrîn nerăbdător, ești
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
să credeți că sunt într-o ureche, / Dar eu vă spun că mîții-i trebui' un NUME TRIPLU. / Întîiul, pentru uzul familiei, - par egzamplu: / Alonso, Victor, Peter, August, James, / Sau Jonathan, sau George, - mai scurt, mai amplu, / La care, însă, toți rîvnesc intens" (T.S. Eliot). Sau cu o pasională aură a amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
și subiectivă a lui G. Călinescu. Recitit azi, cu prilejul recentei sale reeditări în celebra colecție "Biblioteca pentru toți", romanul Mite nu e, cum afirmase Călinescu, doar popularizarea unor documente rare, nici, cum credea Lovinescu, acel recreat Eminescu la care rîvnise timp de treizeci de ani. Sigur, autorul a pornit - cum s-a văzut - de la Amintiri fugare... a lui Mite Kremnitz. Însă din acest episod amoros, recreat romanesc, nu s-a născut o imagine semnificativă și consistentă despre personalitatea marelui poet
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
nici o îndoială: „vremile noastre pot saluta cu o legitimă mândrie apariția unei faune noi și pe care am putea-o numi aceea a «imbecilului superior»." Există, deci, în societatea de criză pe care o analizează, o vocație a înlocuirii. Fiecare râvnește, citind o biografie din ce în ce mai indiscretă, la viața celuilalt, într-un mod primitiv, care exclude, de bună seamă, efortul evolutiv. Nu există, în schimb, vocația locuirii. „Bucureștii sunt poate cel mai greu subiect de literatură din câte există." Fiindcă sufletul locului
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
în care încape această viață de cîine, rezumată în fragmentul tradus de Catrinel Pleșu (căreia îi datorăm și recenta versiune românească a lui They would never hurt a fly). Nu este un Candide acest decan al maidanelor, plimbat prin metropole, rîvnind fără leac la viața de cîine vienez (doar de cîine?). Adevăruri pe care numai un cîine ar îndrăzni să le spună, fără să fie tras la răspundere, scuze pasabile, cu care se trag deoparte și oamenii, cînd simt că lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
Am văzut avanpremiera sau premiera de probă cum se numește. Încă mă extrag cu greu din intensitatea experienței profesionale pe care am trăit-o, ca în basme, timp de trei zile, într-un oraș tulburător și într-un spațiu cultural rîvnit de cei mai mari muzicieni și artiști ai lumii. Viața se amestecă la Viena cu istoria, cu ficțiunea, cu propriile proiecții și trasee, totul are încărcătură emoțională. Pe străzi, în cafenele, pe scene. Spectacole paralele se derulează în jur, în
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
trage aer. " În noaptea aceea, pentru prima oară/ lumea s'a oprit într-o respirație adâncă/ și în inima ei, ca o largă prăpastie/ s'a deschis așteptarea.", scrie la pagina 7 a unei cărți de poezii fără titluri hotărîte, rîvnind la senzație, fără construcție. Senzația e de înec: "oraș înecat/ purtător de oglinzi și blesteme" (p. 8). Una care, poeticește, poate să convină - visul, fantezia sînt, și ele, forme de înec - dar care e inacceptabilă pentru viață. Iar poezia avangardei
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
plante. Unioniștii se înșirau pe frontul din fața lor, în echipament nou-nouț. Uniforme strălucitoare, comandate la fabrică, cizme noi. Cînd trăgeau Unioniștii, oamenii de dincolo de zid le parau focul și-i luau peste picior. Unul le-a strigat: - Veniți mai aproape, rîvnesc la cizmele voastre. Și-i lăsau pe Unioniști să se apropie pînă la douăzeci de pași, înainte de a deschide focul asupra lor și a-i secera. Unioniștii continuau să se apropie, depășind cu mult punctul de la care a-i împușca
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]