2,262 matches
-
de pace. Neînvins pe câmpul de luptă, Ieyasu i-a cedat totuși victoria politică lui Hideyoshi. Cu doi ani în urmă, Ieyasu își trimisese fiul ca ostatic la Osaka, iar acum a o luă de mireasă pe sora lui Hideyoshi. Răbdătorul Ieyasu își aștepta șansa - poate că pasărea avea totuși să cânte și pentru el. După un mare banchet pentru a sărbători încheierea păcii cu cel mai puternic rival al său, Hideyoshi se retrase în apartamentele interioare ale castelului, unde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-i fie prieteni, că putea face chiar și pasărea tăcută să dorească a cânta un cântec de el ales - în cele din urmă a fost nevoit să se plece în fața unei forțe mai mari și a unui om mai răbdător. Dar a lăsat în urma lui o moștenire a cărei splendoare încă mai dăinuiește în amintire ca o Epocă de Aur. kumquat = fruct exotic, foarte asemănător cu o portocală mică (n. red.). În alchimia taoiștilor, Chi desemnează Suflul vital, Focul Spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în termen, aș fi fost calmă, liniștită, răbdătoare și... eram iubită”. Mă trezesc urlând și strigând: unde ești copilărie???!!! Acolo e sufletul meu, rechem copilăria!! Unicul bun este Viața, mi-e dor de fericire, mi-e dor de viață, dar pendulez între dorința de Viață și moarte (pag
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu am încotro sau când vreau să-i cunosc mai bine, spuse el mirându-se de ușurința cu care își dezvăluia gândurile în fața căpitanului. Birmaq continuă să meargă, trăgând din când în când din pipă, răstimp în care Angir așteptă răbdător. În cele din urmă reluă: - Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari. Cea mai răsărită comunitate pământeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
întâi la bătrânul călugăr, care te așteaptă. Ehei, de când te așteaptă, bietul!”...„Așa am să fac” - am răspuns eu rușinat...Fără prea multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu are să-ți destăinuie ceva numai de el știut...Întreaga
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele a toate răbdător își varsă lumina amiezii cu o față liniștită și zâmbitoare. Încet-încet, ne apropiem de mănăstirea Barnovschi, așezată - nu se putea altfel - în Târgul lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe neașteptate, se întoarce către mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
groparul șef de la Cotroceni, le garantase în mod solemn că masele au fost reduse la amorțeală și apatie și nu mai reacționează în nici un fel, chiar călcate pe cele mai dureroase bătături. Au văzut, că de la acest popor blând și răbdător manifestațiile, mitingurile și moțiunile, nu le mai periclitează liniștea, pot să doarmă liniștiți în fotoliile lor moi parlamentare, fiindcă știu precis că jandarmii și sepepiștii sunt destul de specializați pentru a crea cordoane perfecte între ei și poporul împilat ajuns la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
adusese. Nu doream să știu răspunsul. Am terminat de băut În mai puțin de cinci minute. Nu puteam zăbovi. Mama ar fi putut ajunge acasă curând și riscam să Întârzii la propria mea execuție. Am cerut nota și David așteptă răbdător sămi scot portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Damian? ― Nu, am spus supărată că reluase subiectul. ― Pe bune? Cu siguranță nu mă crezuse. Nimeni nu mar fi crezut. ― Nu, am recunoscut. ― Deci răspunsul e da. ― Da. Adi chicoti. ― Ai mai auzit ceva de la el? Am oftat. Adi așteptă răbdător să-mi găsesc cuvintele. ― Nimic, am șoptit. Niciun semn. Mă ignoră. ― E un dobitoc, declară Adi. Am afișat un zâmbet trist. Probabil o spunea doar ca să mă facă să mă simt mai bine. ― E din cauza a ceea s-a Întâmplat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lângă el. Și am arătat spre Paul. —Nici eu nu stau lângă ea, a zis el. — Dar dumneavoastră? a întrebat-o stewardesa pe Margaret. Și dumneavoastră aveți obiecții legate de persoana lângă care stați? Nu. — Foarte bine, a spus stewardesa răbdătoare. Atunci de ce nu stați dumneavoastră la mijloc? I se adresase lui Paul. —Dumneavoastră ieșiți, i-a explicat lui Margaret. Și treceți la mijloc. —După care urmați dumneavoastră, mi-a spus mie. —OK, am spus cu toții supuși. Un bărbat de pe rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese robotul. M-am hotărât să las totuși un mesaj. Poate că cineva avea să ridice receptorul dacă îmi auzea vocea. Răbdătoare, am așteptat să aud primul vers din Smoke on the Water. Dar nu era Smoke on the Water! își schimbaseră mesajul cu o melodie a celor de la Led Zeppelin. Când Robert Plant a început să cârâie ceva despre gagici încinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dat, o să mă înghesuie într-un colț pentru o pipăială, dar chestia asta nu s-a întâmplat. în plus, mă deranja faptul că era drăguț - mă tem că uneori chiar prea drăguț - cu Misty. în ciuda evazivității lui, Chris mă asculta răbdător de fiecare dată când răcneam ce ticăloși mincinoși erau Luke și Brigit. De fapt, toți pacienții mă lăsau să mă descarc, chiar dacă îi bănuiam că făceau chestia asta numai ca să-mi facă mie pe plac. Nu puteam să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trei ori. M-am uitat la ceas. Era acum 10:45. Oare Randall nu făcea niciodată pauză de la muncă? Bietul băiat! Cu toate că pe Bea o băteam deseori la cap fiindcă vorbea tot timpul la telefon atunci când ne întâlneam, am așteptat răbdătoare ca Randall să-i dea asociatului lui o serie întreagă de comenzi indescifrabile. De fapt, eram impresionată de etica de lucru a lui Randall, mai ales ținând cont de faptul că ar fi putut să navigheze prin viață fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
c-o să-ți placă, a continuat el, reușind, în sfârșit, s-o închidă. — Îmi place la nebunie, Randall. Iar pe tine te iubesc. Sunt așa de încântată că, finalmente, ne petrecem prima noastră noapte împreună! — știu. Ai fost așa de răbdătoare, Claire. Randall m-a sărutat. — Hei, Deirdre mi-a spus că ai sunat-o ca să aranjați de un bilet pentru Iowa pentru un prieten. Pe cine te-ai decis să iei cu tine? m-a întrebat el. — Îmmm, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase adâncul unui hău înfricoșător. — Domnule Wilt, spuse el când reuși să-și revină în fire, eu mă consider un om tolerant - în limite rezonabile -, un om răbdător și uman, dar dacă vă așteptați să cred într-adevăr măcar o vorbă din revoltătoarea dumneavoastră istorisire, trebuie să fiți nebun. Mai întâi îmi spuneți că ați aruncat păpușa în puțul acela. Apoi recunoașteții că era îmbrăcată cu hainele soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe nervi. Și plasticul. La sediul conducerii comitatului, directorul se chinuia din toate puterile să-i liniștească pe membrii Comitetului pentru Educație, care cereau o anchetă detaliată asupra Catedrei de Studii Liberale. — Dați-mi voie să vă explic, zise el răbdător, uitându-se roată la membrii comitetului, care reprezentau un echilibru reușit între interesele de afaceri și implicarea socială. Legea învățământului din 1944 stabilește că seraliștii trebuie să primească liber de la locurile lor de muncă în zilele stabilite pentru participarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
inspectorul. Pe mine nu mă interesează dacă doamna Wilt avea sau nu dinți. Presupun că trebuie să fi avut. Ceea ce vreau eu să știu este dacă îi mai are încă. La timpul prezent. Presupun că trebuie să-i aibă, răspunse răbdător Wilt. Mai bine ați întreba-o pe ea când o găsiți. — Și-atunci când o s-o găsim, o să fie ea în stare să ne spună? — De unde mama mă-sii să știu eu? Eu nu pot să vă spun decât că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc unul lângă altul, pe covor, privindu-se atent și dând din cap, bătrânește, când unul când altul, ca și cum continuau o convorbire din vechime. Amicul Vasile tace și privește. Supus, răbdător cu toate. — Noi, bolnavii. Avem întâlnire acolo, la deversor. Lângă satul ăla nenorocit. Vreo 20 kilometri depărtare, unde se varsă canalul în râu. Vin toți în noaptea asta, ai să vezi... — Eu nu mai sunt bolnav, dom’ Tolea. Așa zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Surpriza surprizelor,Ira! Uitasem, știi cum sunt eu, uitasem... Tu aici, tu aici?“ „Normal, Tolea, e normal! Aici, da. Aici, în gaura de șoricei. În găurica asta otrăvită, pentru șoricei.“ Așa că domnul Vancea ajunge iar în stația de tramvai. Așteaptă răbdător tramvaiul, se urcă, găsește loc liber lângă casieră, se așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei Radovici nu apare. Ce-o fi făcând Ina la această trăsnită Asociație? Panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă, așteaptă răbdător să apară, în ușă, zâmbetul lui Scaraoțchi. Nici o mișcare. Un pas înapoi, apasă iarăși comutatorul. Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]