5,384 matches
-
tare, încât te uda până la piele. Ai umbrelă? întrebă Naranbaatar pe Ema. Nu, nu m-am gândit că va ploua. Era atât de senin și frumos dimineața... răspunse Ema. - Atunci te conduc eu la cămin. Altfel te udă și vei răci, spuse studentul. Și deschise o umbrelă neagră mare, oferindu-i brațul. Ema îl cuprinse de braț. Vântul bătea cu putere, încercând să smulgă umbrela din mâinile tânărului. Se udaseră amândoi până la piele. Naranbaatar încercă să o protejeze, luând-o în
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
oboseala deloc. Ĩncepu să se însereze. Trebuiau să se grăbească. Copacii păreau mai întunecați, cerul devenise de un albastru închis iar aerul răcoros al serii se strecura mai tăios. - Ia și jacheta mea pe tine! spuse Naranbaatar. Nu vreau să răcești. Tu ești mai sensibilă. Eu sunt om al muntelui. Sunt puternic. - Și eu sunt de la munte, doar sunt din Brașov, spuse Ema. - Într-adevăr, dar din oraș, nu de pe vârful muntelui. Și nu de pe piscurile mongoleze. Aici vremea este mai
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Cu drag Sorinu. 20,03,1989 ,,...Eu o duc destul de bine - cu sănătatea nu am probleme - uneori mă gîndesc că prea am abuzat de medicamente în ultima vreme, de aceea vreau să o las mai moale, numai că acuma primăvară răcesc foarte repede, așa e primăvară. Pe aici e timp frumos și destul de cald, acuma chiar că vine primăvară, se simnte mai des astenia de primăvară, astenia tinereții și așa mai departe...,, ,,...În rest totul îi bine, numai că timpul mă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
de apă făcută-n miliarde de miliarde de picături, mă transformă din nou într-o înspăimântată de natură. Mă dau după perdea, ca și cum mi-ar fi cel mai zdravăn zid de apărare și-mi împreunez mâinile a rugăciune. Mi se răcește sufletul și trupul. Florile au miros de descompus, pământul e ucis în fiecare clipă și mă agăț de-un singur gând, să nu ajungă apă până la cer. Văzduhul este în dizolvare, plânsul norilor se transformă în hohote și-ndeamnă omenirea
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
să plece cu un autocar, negociind cu șoferul și șeful de grup un loc până la Košice, pentru a scăpa de oboseala mersului cu trenul și schimbarea lui în trei stații, în țări diferite. De la acea dată, relațiile noastre s-au răcit, fără ca vreunul dintre noi să dorească asta. Ea își petrecea vacanțele în Austria, unde eu nu aveam posibilitatea să o însoțesc, iar România devenise neinteresantă, probabil, pentru ea. Din când în când, ne mai trimeteam câte o ilustrată de pe unde
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
cules. În cartierul de pescari din vecinătatea apei curgătoare, Dunărea însemna pentru locuitori, sursa de existență. Era de fapt, totul. Pescarii trăiau de pe urma ei. Vindeau peștele în alte cartiere mai depărtate, sau străinilor care veneau anume să cumpere peste, icre, răci. În familiile de pescari, principala joacă a copiilor, implică Dunărea. Ei învățau de mici să împletească plase, să meștereasca unelte de ... Citește mai mult CU ȘI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRECa fiica a Dunării, simțeam la fel, când mergeam cu tata
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
cules. În cartierul de pescari din vecinătatea apei curgătoare, Dunărea însemna pentru locuitori, sursa de existență. Era de fapt, totul. Pescarii trăiau de pe urma ei. Vindeau peștele în alte cartiere mai depărtate, sau străinilor care veneau anume să cumpere peste, icre, răci. În familiile de pescari, principala joacă a copiilor, implică Dunărea. Ei învățau de mici să împletească plase, să meștereasca unelte de ... XVIII. SUFLETUL DUMNEZEIRII - POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH, de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1256 din
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
prindă un pește cu o undiță improvizată, dintr-un băț de care legase o coajă de copac pe post de ață, căruia i-a pus la celălalt capăt un spin de salcâm în care a prins o râmă. Vremea se răcea cu fiecare zi ce trecea. Mache pierduse noțiunea timpului, până într-o zi când a văzut că ninge. Și-a zis că probabil că este decembrie. Într-o dimineață când a ieșit din apă, să se odihnească pe mal, a
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
magazin. Au stat acolo aproape două săptămâni, până când au observat că au plecat mai departe spre linia frontului. Era foarte rece în acea încăpere, așa că deși luaseră ceva îmbrăcăminte cu ei, Maria, care mai avea puțin până să nască, a răcit bine și când s-au întors acasă a făcut aprindere la plămâni și a murit în scurt timp, atât ea cât și copilul. Mache lăsă să-i cadă lingura pe masă și începu din nou să plângă. Doamna Alexandrescu îl
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
bărbie și nu reușea să-și oprească tremurul. Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i-a permis să se îmbrace și i-a aruncat pantalonii și bluza în camera de alături. Vremea se răcise brusc și se mohorâse față de ziua precedentă. Umezeala de afară pătrunsese în cameră, chiar dacă aceasta fusese permanent închisă. Când soarele trecuse spre asfințit, el s-a trezit. A tras-o lângă el și a început să o mângâie pe trup
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
pe cât se poate toate drepturile sale civile și umane. Tot mai mult în aceste timpuri atât de grele îmi stăruie in minte cuvintele lui Hristos din Evanghelia după Matei (24; 12,13) : ,,Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.” Este îngrozitor faptul că dragostea tot mai multor oameni se răcește lăsând loc răutății și urii, și observ că nu numai dragostea creștină se stinge din viețile oamenilor ci și iubirea
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
in minte cuvintele lui Hristos din Evanghelia după Matei (24; 12,13) : ,,Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.” Este îngrozitor faptul că dragostea tot mai multor oameni se răcește lăsând loc răutății și urii, și observ că nu numai dragostea creștină se stinge din viețile oamenilor ci și iubirea umană, mă refer la dragostea din familii sau dintre prieteni. Cei de făcut? Mă întreb în primul rând în dreptul meu
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
mai fi timp. Priviri sfioase, Vorbe frumoase, Scrisori și regasire, Înțelegere, împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând va fi prea târziu; Poate în curând nu va
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
de către gazde, cu specificul sărbătorilor pascale, băieții și-au luat mingea sub braț și au plecat însoțiți de alți ștrengari de vârsta lor, să închege o miuță pe tăpșanul de lângă gardul pensiunii. Pe Adriana o durea capul. Credea că a răcit ori în timp cât au stat afară la slujba de Înviere sau mai degrabă stând dezbrăcată de orice veșmânt și cu fereastra deschisă, în timp ce au făcut dragoste. Sebastian venind cu o cutie de aspirine în mână o întrebă: - Ce zici
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
sunt furtuni și trăsnete prin lipsă, Cum spații de suflet n-au nicio remiză, Piese ce nu pot face niciodată un ‘’pat, Interioarele tale îmi dau numai șah-mat! Fugind prin ploi reci ca să te pot uita, Să pot să mă răcesc de tine și de viața Asta cu șuvoi “de nu-mă uita pe mine”, Să răresc amintirile de a ști tot de tine... Dar, n-am fost vreodată mai fericit, Cum de vreo altă spuză sunt umbrit, Acum prin trăsnete
INTERIOR RĂSCOLIT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373863_a_375192]
-
miresme Te aș săruta atât de profund Până sărutul ți ar rămâne între gene Treci zilnic pe la mânăstiri și bea apă sfințită Locul acela se va lumina în tămăduiri și ochii mei te vor acoperi cu pleoapa întredeschisă să nu răcească imaginea de unde vii Încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire mereu te am în priviri cu gândurile despletite înspre mine Dormi înger blând norocul meu te veghează Și undeva departe te ține închisă în ochii mei plăpând să
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373934_a_375263]
-
google mai intrați Să se vadă toți confrații Cât au fost de limitați. Vreți o lume-a lui Vanghelis Căutați și-o veți găsi; Că astăzi din Paradis Va vedea de veți citi. Scrisă vă e rătăcirea, Omenirea s-a răcit, Dar eu îmi ascut vorbirea Și vă spun că ați greșit. Azi mă vreți ca pe-o nebună Să dansez, să cânt, să joc, Asta nu-i deloc a bună Și cred c-ați luat-o din loc. Un confrate
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
Sau, cum mai străluceau mărgelele de hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica. Doamne! dacă ai să răcești? -Ba, nu răcesc! Nu a răcit de sărbători. Însă, pe la mijlocul lui ianuarie a început să ningă și să bată un vânt năprasnic, de nu puteai să scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu și nu ! Că ea vrea să
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
străluceau mărgelele de hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica. Doamne! dacă ai să răcești? -Ba, nu răcesc! Nu a răcit de sărbători. Însă, pe la mijlocul lui ianuarie a început să ningă și să bată un vânt năprasnic, de nu puteai să scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu și nu ! Că ea vrea să se plimbe pe-
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica. Doamne! dacă ai să răcești? -Ba, nu răcesc! Nu a răcit de sărbători. Însă, pe la mijlocul lui ianuarie a început să ningă și să bată un vânt năprasnic, de nu puteai să scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu și nu ! Că ea vrea să se plimbe pe-afară, cu sania
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu și nu ! Că ea vrea să se plimbe pe-afară, cu sania. Degeaba a sporovăit-o bunica. Pentru că bunicul...inimă slabă...n-a putut s-o refuze. Deși a înfofolit-o, au răcit amândoi. Îndurerată, biata bunica i-a certat, dar i-a oblojit cum a putut. Frecții, ventuze și ceaiuri. A aflat maică-sa și a venit într-un suflet. I-a certat foarte aspru pe bunici. Iar pe ea a luat
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
dragoste! “Genunchii mei pe versurile tale/ Irump în aurore boreale./ Răchitele în mine se îndeasă/ Să-ți plângă poezia preafrumoasă./ Fântâna izvorâtă din cuvinte,/ Înrăurita dorului fierbinte,/ Îmi năpădește inima săpată,/ De fiecare strofă mângâiată./ Pe fruntea ta cerneala se răcește/ Și-n brazdele luceferilor crește./ Așază-se pe foile iubirii,/ Din toată plinătatea zămislirii./ Și mă zidește tainic printre rânduri,/ Sfințindu-mi mănăstirile din gânduri.” (Mănăstirile din gânduri) Tatiana Scurtu Munteanu Coperta I de Marian Truțulescu, Spațiu celest VI, 2008
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
calm, pe dalele din granit negru de Suedia ale peronului, apoi intră în clădire fără să se poată bucura de adierea sărată a brizei oceanice. Nu părea preocupat nici de faptul că valetul umbla desculț, nefiindu-i teamă că o să răcească. Domnul Marinică Swordfish, era cu adevărat îngrijorat! Numai că altele erau grijile domniei sale... La sfârșitul mileniului al treilea, fostul orășel uitat de lume Krakl reușise, folosind abilitățile genetice ale locuitorilor săi, să devină o metropolă, cel mai important centru economic
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
Îl citise pe tot de ceva timp, dar soția lui nu mai venise cu pâinea. Se gândi în sinea lui că ar fi trebuit să ajungă de mult acasă. Privind spre masă, văzu cele două farfurii cu ciorbă, care se răcise de mult și cele două linguri. Apoi, privirea i se îndreptă spre aragazul cu patru ochiuri și cuptor, pe care rămăsese oala roșie cu polonicul în ea. După care începu să se uite peste tot ce era în jurul său. Și
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
și mă duc după ea! Totuși, e ciudat, mai mult de-o oră n-a întârziat niciodată! O fi pățit ceva? Ei, ce să pățească? Doamne ferește!" Și plecă din bucătărie, uitând de cele două farfurii cu ciorbă, care, oricum se răcise de mult și în oală, dar mai în vase! Trecu prin holul micuț și intrănd prin sufragerie, ajunse pe celălalt coridor, și mai micuț. Pe dreapta era dormitorul și cum intră, în stânga era un pat de două persoane și cu
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]