2,886 matches
-
Toate Articolele Autorului Cuprinde-mă.Duioasă, spre mine te revarsă, Doi ochi deasupră-mi vreau să-mi stea făclie Cu buzele pe trup azi scrie-mi poezie Că luna să tânjească în noapte pe fereastră. Ce știe ea-ntr-a cerului răcoare ? Nimic a gheții inimi nu-i topește, Stă doar acolo, tristă și pândește Cum dragostea ne umple de sudoare. Privește cum tresare când trupul meu zvâcnește, Când tu slobozi în mine a inimii dogoare - Atât de fragezi sânii, parcă-mi
CUPRINDE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360750_a_362079]
-
ca să se odihnească vară,insă nu-I răspundea nimeni...” oare unde o fii?”se întreba față care după un timp,se plictisi și se așeza pe o bancă lângă un nuc batran.Umbra lui îi dădea o senzație minunată de răcoare și dând capul ușor pe spate,privi cum razele erau strecurate de frunzele lațe ale nucului.” Mă întreb dacă cineva o să-și amintească, ca ziua mea va fi peste o lună.” Schimbările în natură și căldura o duceau cu gândul
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
urs și-i moale ca untdelemnul! i-ar fi răspuns el. Cu ce adunase de-ale gurii, spre seară, Trifu a ajuns la casa lui, unde Marița aranjase patul și avea surcelele pregătite să aprindă focul, că noaptea era cam răcoare pe-afară! * ...De-acum, în casa lui Trifu, deși el era cruce de voinic, Marița conducea treburile. Crescută în credința iudaică pe care o respecta, fără voia ei se îndepărtase și de zece luni de când trăia în șatră, își însușise
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
aleg iubirea și o dărui... mi-o dărui cu buzele strânse dar cu surâsul interior neatins de cancerul clipei...indiferența și teama de a fi ceea ce sunt. Mâinile mi-s pline de mentă. Mușc frunzele cu bucuria flămândului și prind răcoarea cuvântului între gând și inimă... câte oglinzi ca niște cercuri închise câte farfurii ovale în care se reflectă gura ta și mușcătura vorbei nerostite și câte cuvinte prea mici pentru a ordona arcurile durerii de a fi singur... în coșul
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
el acum cu nostalgie. * - ...Și azi să face cald! Pe mine mă prinsă zăpușala, îi zise neliniștită nașă-sa Cătălina când vitele se opriseră pentru treaba lor. - Hai să stăm undeva la o umbră! Acolo sub fagul rotat e mai răcoare, o îndemnă cu voce de bărbat format, copilul de altădată. În locul acela zăboveau întotdeauna păstorii animalelor. Poziția era dominantă, bună de supraveghere. Copacul avea coroana bogată, cu frunze dese, de nu i se vedeau ramurile și razele soarelui cu greu
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
râncezește iute! Cât au vorbit de moară, muma a adus un scaun de-al ’nalt, a pus pe el un opreg și l-a poftit pe nașu’ să să așăze. - Mărie! ... ia tu iepuru’ ăsta, du-l afară undeva la răcoare și după ce îl belește Vasile, să-l țâi o zi în vin amestecat cu ceapă, morcovi, cimbru și busuioc, toate opărite și răcite. Carnea se dostoiește și o să fie mai gustoasă când îl frigi. Îl împeni cu cățăi de usturoi
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
alb imaculat, având ferestrele colorate într-un verde pal, iar acoperișul din țiglă în solz de pește, cu nuanțe de vișină putredă. Din loc în loc se vedeau aspersoare ce-mprăștiau sfânta apă peste taluzurile cu iarbă fragedă, că am simțit răcoarea ca pe o binefacere, un balsam pentru un suflet ce ajunsese în pragul deznădejdii. Când am coborât din camion, picioarele nu mă mai ascultau, îmi tremurau din toate închieturile, și mii de ace mă înțepau datorită amorțelii. Am îngenuncheat lângă
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
camion, picioarele nu mă mai ascultau, îmi tremurau din toate închieturile, și mii de ace mă înțepau datorită amorțelii. Am îngenuncheat lângă marginea peluzei umede. Pentru o clipă am uitat unde mă aflu, și am întins mâinile să primesc puțină răcoare de la picăturile de apă sfântă care cădeau într-o pulbere de minuscule scânteii colorate într-o paletă de roze-pal, străveziu. Prin fața ochilor îmi treceau în pas de defilare scene fantastice din perioada copilăriei, când mă jucam în pădurea din Scorțăreaua
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
Vanea n-a mai fost văzut de nimeni; dar ne-a spus căpitanul Pușcă, mai în glumă, mai în serios... că a avut noroc, l-au trimis pe insula Sahalin să se odihnească; zice-se că acolo ar fi mai răcoare. Mi-a părut rău de Vanea, era un rus cu suflet și nu ar fi făcut la nimeni rău, fiindcă înțelegea perfect unde se află și care-i este îndatorirea față de patrie, de-a o sluji și a primi un
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
minte să respectăm solidaritatea de arme a lagărului de monolit și de neclintit, socialismul triumfător. Ca un făcut, această pedeapsă n-a durat decât vreo cinci ore din sâmbăta respetivă, și să vedeți de ce. În noaptea cu pricina, când gustam răcoarea arestului, cam pe la orele unu, că abia ațipisem pe scândura din arest, aud cum răgea „magaoia”, scotea un urlet sinistru. - ALARMĂ!!!... a strigat ofițerul gărzii. Ușa arestului s-a deschis brusc și am fost împinși afară ca niște saci de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
i se oferea. Închizând pentru un moment ochi care inca păstrau amintirea celor văzute ,auzi sursurul unui izvor în apropiere.Dand crengile la o parte, îngenunche în fața acestui dătător de viață și luând apă în palmele rozalii,se satura în răcoarea apei cristaline și pure. Până acum mică ei aventură îi dezvăluise ce era mai bun ,insă Karon nu putea să scape de senzația că ceva se va întâmpla în ziua aceea,însă,nu avea de gand să se intoarca.Isi
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
care fetei i se povestise.” Credeam că a fost de mult dărâmată,însă a rezistat în timp”își spuse Karon mângâind pietrele ce alcătuiau pereții nedărâmați și acoperiți cu mușchi moale.Intrand în interiorul a ceea ce mai rămăsese nesurpat ,Karon simții răcoarea pietrelor care parcă ascundeau o poveste.” Cine poate știi de ce primejdie i-a aparat pe soldați această fortăreața.? se întreba curioasă Karon,observând un stejar care crescuse în interiorul ei și care susținea cu rădăcinile puternice structura subreda.Iesind afară încă
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
câteva picături de apă ce țâșneau din vasul unei muze ușor aplecata.Vazand în spatele fântânii o tufa de trandafiri albi,se gândi să rupă unul pentru a-l păstra restul serii lângă ea și pentru a-i simții prospețimea în răcoarea nopții,însă se zgârie pe mâna și renunță în cele din urmă,să-l mai i-a,gândind amuzata,ca ,probabil,John e supărat pe ea fiindcă nu a fost o companie prea bună,iar trandafirii lui s-au razbunat
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
asprime pe texte, vine contele -geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai re nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii „măi, băiete”. Am de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă
PROBA DE FOC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359911_a_361240]
-
cum seara, culcându-se pe văi și pe munți, își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele. aștept mereu soarele, un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
zeu, eram blond, aveam ochi albaștri, trup de atlet, mușchi de oțel, aș fi dărîmat cerul pentru ea, pentru trupul ei perfect, cu moliciuni dumnezeiești. Cîntarea cîntărilor îmi răsărea în minte cînd ne scăldam în voluptățile cearceafurilor albe sau în răcoarea cristalină a lacului de la Mogoșoaia, ardeam ca două lumînări de dor, nereușind să ne contopim pentru totdeauna unul într-altul - dorința dintotdeauna a îndrăgostiților eterni, sau poate visul primordial al hermafrodiților, despre care eu credeam că populau Edenul, pentru că așa
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
Se uitau cei din jur la biata femeie cu milă și mirare. - Îmbrac-o, băiete, insistă ea, că-i fermecată! Cine îmbracă această cămașă este apărat de foc și de fier. Ține de cald în gerul cel mai cumplit și răcoare în arșița cea mai mare. Mărțișor a îmbrăcat cămașa fermecată, impresionat de spusele femeii și uimit de frumoasele cusături și înflorituri de pe cămașă. - Stai, flăcău! mai sări un bătrân. Dacă îmbraci cămașa fermecată, ia și de la mine cizmele astea cu
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
o respirație lină, tocmai pe cale de a adormi. Simțea că se cufundă parcă absorbită de nisip și atunci, cu un efort de voință, își încordase toate puterile, pentru a se smulge perfidului somn și se ridicase hotărâtă să reintre în răcoarea valurilor. Vremea frumoasă atrăsese multă lume la plajă. Ridicându-se în picioare, privi în lungul țărmului. Copiii alergau printre siluetele întinse pe plajă, câte o minge se rostogolea scăpată dintre mâinile neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat bătut
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
sevă. Copiii și femeile încep să urce la mal cu noaptea în cap, ca să nu-i prindă vipia amiezii pe drum și, cînd coboară, au gălețile pline cu poamele pădurii ... S-a copt fînul, oamenii îl cară pe înserat, pe răcoare, cu căruțele, și îl așează în căpițe, cămările încep să geamă de sacii de cartofi și de funiile de ceapă atîrnate pe grinzi la uscat, borcanele pîntecoase cu dulceață dormitează cuminți pe rafturi, gogonele s-au acrit, gospodarii se pregătesc
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
cum nu se bucură nici acum, cînd a lăsat-o memoria și o confundă pe fiică-sa cu o nepoată. Dacă nu era apă caldă, se supăra, dacă ploua era nefericită, dacă ieșea soarele murea de ciudă că nu e răcoare ... nimic nu a mulțumit-o, toată viața, dar bietul om, care a fost terorizat de capriciile nevestei sale timp de cincizeci de ani, și care a iubit-o, are grijă de ea, o îngrijește, o ocrotește, însă regretă că nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „...acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
du-mă-n pădure, Și nu-mi mai trebuie dovadă sau gaj: Voi crede pe loc privirile-ți pure, Când freamăt de ciute-mi va curge-n obraji. Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, Învăluidu-mă-n giulgi de răcoare, Potecile ei sub tălpi să-mi susúre Șoapte de rouă cu lacrimi din soare. Ia-mă de mână și du-mă în verde Să uit și să iert micimea umană, Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, Și-apoi să
IA-MĂ DE MÂNĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340286_a_341615]
-
Si-as umple hambarele! În livezi gutui și pere Aș umple cu drag panere. Peste câmpuri auri, Spicele le-aș înmulți ! Aș pictă pi’un șevalet Roua ce-a picat pe floare Și i-a dat o sărutare, Dimineață pe răcoare ! Sus în vârf de munte-as stă. În genunchi, eu m-aș ruga, Pentru întreaga bogăție Slavă să-ți aduc doar Ție ! ToamnaM-as face toamnă aurie,Cu crengile la pământ,Legănata doar de vant.Si aș pune lacrima,Să
CAMELIA CRISTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340336_a_341665]
-
știe.... Aș înmulți graneleSi-as umple hambarele!În livezi gutui și pereAs umple cu drag panere.Peste câmpuri auri,Spicele le-aș înmulți !Aș pictă pi’un sevaletRoua ce-a picat pe floareSi i-a dat o sărutare, Dimineața pe răcoare !Sus în vârf de munte-as sta.In genunchi, eu m-aș ruga,Pentru întreaga bogatieSlava să-ți aduc doar Ție ! Referință Bibliografica: Camelia Cristea / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1053, Anul III, 18 noiembrie 2013. Drepturi
CAMELIA CRISTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340336_a_341665]
-
vrut, am ținut-o la țară, lângă soacră, cu veceul în capătul grădinii și îi spuneam că nimic nu este mai frumos decât să treci dimineața prin grădină, să vezi razele soarelui jucându-se în roua dimineții cu florile, simțind răcoarea pădurii cum se revarsă peste sat. Am muncit lângă mămuca de mic copil, i-am legănat și ajutat pe cei născuți după mine, am muncit la țară, la C.A.P., pe lotul în folosință, peste 33 de ani profesor la
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]