2,217 matches
-
pături și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ haine? — Doamne, hai să ne-nvelim odată. Se băgară Între păturile aspre. Se simțea fierbinte cum se lipea de trupul ei răcoros, vînÎndu-l, și apoi totul fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît de mult voiam asta. Aveam atîta nevoie. Stăteau Întinși Între pături. Wemedge Își lăsĂ capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de drum. Acum, În locul soarelui arzător din locurile În care se tăiaseră buștenii, dădură de umbra marilor copaci. Locurile golașe se-ntindeau pînĂ pe o culme și puțin după, dar apoi Începea pădurea. Mergeau pe pămÎntul maroniu, și-l simțeau răcoros sub tălpi. Nu erau tufișuri, iar crengile copacilor Începeau abia de la optișpe metri Înălțime. Era răcoare la umbră, și sus, printre vîrfurile copacilor, Nick auzea foșnetul unui vînt tot mai puternic. Nici o rază de soare nu trecea de coroanele copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vechi prieten“. David Își aduse aminte cum elefantul Își pierduse toată demnitatea În clipa În care privirea nu i-a mai fost vie și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră. Colții aveau pete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-a Întrebat hamalul. — Nu. O să mai citesc puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri, sub pătura groasă, cu tot Întunericul Ăla din jur și de afară. Fereastra de jos era deschisă și intra aerul răcoros. Jaluzelele erau trase bine și vagonul se legăna puțin, Însă părea foarte stabil și mergea repede, iar din cînd În cînd se auzea cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Floridei - În față se Întindea În linie dreaptă autostrada lucind din cauza căldurii, trecînd prin ceea ce fusese odată Everglades. Roger conducea mai repede acum, și asta făcea ca aerul ce intra printr-un căuș al bordului și prin ventilatoare să fie răcoros. — E o mașină minunată, spuse fata. Nu, c-am fost norocoși s-o găsim? — Da, foarte. — În general sîntem destul de norocoși, nu crezi? — Da, pînĂ acum. VĂd că ai Început să te cam Îngrijorezi. N-aș spune. — Da’ putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răcnet. — Eu mă duc să văd, spuse fata. — Poftim, uitați o cheie. SÎnteți din Miami? Da. — Eu prefer vestul. Apa și uleiul sînt În regulă. Fata se-ntoarse la mașină. — Aia pe care am văzut-o e splendidă. Și e răcoroasă. — Da, e briza din Golful Mexicului, spuse bărbatul. O să bată toată noaptea. Și mîine. Poate și joi, pînĂ la un moment dat. Ați Încercat salteaua? — Totul arăta minunat. — Nevastă-mea ține locu’ Ăsta atît de curat, că-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spună că adora ce făcuseră. — Mai zi o dată. — Te iubesc, minți din nou. — Încă o dată. — Te iubesc, minți. Asta-i a treia, se auzi vocea ei În Întuneric. O să-ncerc să fac cumva să fie așa cu adevărat. VÎntul adia răcoros pe trupurile lor și sîntele pe care le făceau frunzele palmierilor semănau cu ploaia și, după o vreme, fata spuse: — O să fie minunat la noapte dar acum știi ce-aș vrea? — SĂ mănÎnci. Nu-i așa că mă ghicești de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse Roger. MĂ duc să fac un duș, sau vrei să faci tu prima? Nu. Du-te tu. Apoi, așteptînd-o În pat, o auzi la duș, cum stropește și apoi se șterge, după care veni În pat foarte repede, lungă, răcoroasă și minunată la atins. — Iubita mea, spuse el. Draga mea iubită. — Te bucuri să mă ai? — Da, iubita mea. — Și e bine, nu minți? — E minunat. Putem să facem asta prin toată țara și prin toată lumea. Dar acum sîntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai tîrziu? — Wunderbar. N-ar fi oare mai bine să pornim mai departe În după-amiaza asta? — SĂ vedem cum te simți, fata mea. Vino puțin, spuse ea. Se duse. Îl Îmbrățișă și el o simți lipită de el, proaspătĂ și răcoroasă, așa cum ieșise din duș, nici nu se uscase Încă și o sărută Încet, fericit, simțind cum crește mica durere veselă, În locul În care ea se lipise cu adevărat de el. — Îți place asta? Întrebă ea. — Da. — Bine. Hai să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plajele europene, alea chiar că sînt incredibile. Nisipul catifelat și curat transforma plimbarea Într-o plăcere senzuală care varia de la nisipul uscat, pudrat, catifelat pînĂ la cel umed În care Îți intra mai adînc piciorul și la nisipul tare și răcoros peste care treceau valurile. — PĂcat că nu-s și băieții aici, ca să-mi arate tot felu’ de lucruri cu degetu’ și să-mi spună despre ele. Îți arăt eu. — Nu-i nevoie. Mergi puțin mai În față, ca să-ți văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pînĂ pe plajă, ca pe un buștean adus de ape. — Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În larg și se scufundară În apa curată, după care se Întinseră unul lîngă celălalt pe nisipul răcoros și valurile le atingeau doar degetele de la picioare și gleznele. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. Foarte mult. — Eu te iubesc. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tine. — Și eu m-am distrat. — Ne distrăm, nu? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care-l știu și mănÎnci cu o poftă de speriat pentru cum arăți, Însă mai ai și abilitatea asta absolut divină de a nu trebui să mergi la baie.“ Camera lor era la etajul paișpe și nu era prea răcoroasă. Însă dacă dădeai drumul la ventilatoare și țineai ferestrele deschise era deja mai bine și, după ce plecă valetul, Helena spuse: — Nu fi dezamăgit, dragul meu. Te rog. E minunat. — Speram să fac rost de un aparat cu aer condiționat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
locuri În cap, pe care apoi nu le mai găsești și care sînt mai frumoase decît poate fi orice loc adevărat. Ținea Însă minte că nu cu Andy fusese-n locul Ăla. — Ies, spuse ea. Pune mîna să vezi ce răcoroasă sînt, spuse după ce se așeză pe pat. Uite ce răcoroasă sînt, pînĂ jos. Nu, nu pleca. Îmi placi așa. — Nu. Stai să fac un duș. Dacă vrei tu. Da’ mi-ar plăcea să nu faci. Doar nu speli feliile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și care sînt mai frumoase decît poate fi orice loc adevărat. Ținea Însă minte că nu cu Andy fusese-n locul Ăla. — Ies, spuse ea. Pune mîna să vezi ce răcoroasă sînt, spuse după ce se așeză pe pat. Uite ce răcoroasă sînt, pînĂ jos. Nu, nu pleca. Îmi placi așa. — Nu. Stai să fac un duș. Dacă vrei tu. Da’ mi-ar plăcea să nu faci. Doar nu speli feliile de ceapă Înainte să le bagi Într-un cocteil, nu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mobile vechi. Belbo se ținea În understatement, zicând că fiecare are castelul pe care și-l poate permite, dar era mișcat. Venea aici din când În când, ne spuse el, Însă destul de rar. „Totuși, se lucrează bine aici, vara e răcoroasă și iarna are pereți groși care o apără de ger, și sunt sobe peste tot. Firește, când eram copil, ca refugiați, noi locuiam numai În cele două camere laterale, colo, În fundul coridorului mare. Acum am luat În stăpânire aripa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui și mă gâdila în timp ce bâzâia în josul faringelui. I-am dezvăluit Sabinei că mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid răcoros. Mi-am scos tenișii și mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne mai văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul ei foarte pătrat nu intrau decât idei pătrate sau cel mult dreptunghiulare. Chelnerul zâmbea în continuare cu efuziune ori se încrunta, după caz. În felul ăsta ne-a condus până la ieșirea din hotel. Cum s-a văzut în aerul răcoros al nopții, Sabina a devenit pasivă. S-a lăsat condusă până în cameră, a acceptat să înghită pastilele verzi și s-a culcat fără o vorbă. A doua zi aveam tren la 13.30. Dimineața am încercat să înțeleg ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre civilizație. Zuza țopăia prin zăpadă ca o babă smintită. Parcă voia să-mi spună că mai bine am sta amândoi departe de jungla orașului, mai bine ne-am tăvăli prin frișca răcoroasă până la primăvară. Când am terminat de făcut pârtia, au început să sosească și scrisorile de la Sabina. Îmi scria dintr-o localitate din județul Buzău, Măgura. Era iar la sanatoriul doctorului Iolescu, acolo unde poposea de fiecare dată când o dobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cineva să mă placă, dacă nu mă place? Chiar dacă m-a plăcut înainte? Voi vedea ce va fi. Am de pe acum emoții.” Și-a spălat bluzițe, și-a călcat rochii, costumașe să aibă și pentru vreme caldă și pentru mai răcoroasă că nu știu cum va fi timpul peste câteva zile. Le-a aranjat pe umerașe în garderob ca să-i fie la îndemână. Ziua întâlnirii s-a nimerit să fie o zi de vară frumoasă, cu cer senin, cu soare. Parcul în care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mi-am luat botul de-acolo. Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-abia încheiat. Iată cum decurseseră faptele: În întunericul răcoros și adânc, al bârlogului de iepure, Bursucul și cu Urechiatul picoteau, socotind fiecare, pe îndelete și în legea lui, scurgerea nisipului negru, din clepsidra de catran a nopții precedente. Numărau clipele rămase până la jalonul median de timp, borna de mijloc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care aerul irespirabil, îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată de flăcări ca ziua se întunecă și se îndepărtează rapid, prin transfocare, apoi, iată! cu toții se regăsesc acum în siguranță, dincolo de pod, la câteva zeci de metri distanță, în renumitul cartier cu nume și cu specific autentic-romanes
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pași furiși după dealul țepos, lăsând în urmă nori trandafirii și, în noaptea ce vine, luna se ridică fantomatică pe cer. Ca niște păsări cu aripile întinse și pline de diamante, apar stelele. Toamna domnește în noaptea feerică, umedă și răcoroasă. Un fior mă străbate căci știu că în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat.
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o atmosferă răcoroasă, înțepătoare. Omul se pusese cu bună știință în această situație, încrezându-se orbește în micii zei de fier și titan, precum acest Nostromo, pentru a le asigura respirația vitală. El nu putea străbate hiperspațiul și învinge anii-lumină. Extensii ale acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era infernală, în ciuda sârguinței aparatelor de condiționară a aerului. Numeroasele suduri pe care cei doi trebuiau să le efectueze și spațiul strâmt în care erau nevoiți să lucreze se adăugau la oboseala intensă. În preajma termostatelor aerul se păstra mult mai răcoros pe când cel din jurul sudurii putea oricând să se supraîncălzească în mod periculos. De fapt nu era de vină sudura cu laser. Aceasta producea o rază relativ slabă. Dar acolo unde metalele se topiseră și scurseră în șiroaie incandescente, formând chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]