3,042 matches
-
plăceri. Am ajuns că toți mai mare Împrejur și-n toată lumea Și cu toate-acestea, totuși Mi-am păstrat înțelepciunea. Am dat ochilor ce-au vrut, Inimii n-am pus răgaz Și mi-am zis că după truda Se cuvine și răgaz. Dar spre marea mea uimire Și spre marea mea-ntrebare N-am găsit nimica vrednic Și de prețuit sub soare. Mi-am întors atunci privirea Și în mine-am cugetat: Tot nimica este omul De e rob sau împărat. Si
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului FLAUT Suspină sunetele stinse-n seară Și cântecu-și începe iarăși zborul, Zorit, cum e, spre zarea sa, izvorul, Iar infinitul, ce-ar putea să-i ceară ? Poate-un răgaz, să-și domolească dorul, Să scape din a timpului grea gheară, Uitarea se transformă într-o fiară, Ce vrea să-i stingă, dragostei, fiorul. Eu n-aș putea decât să te mai laud, Că ți-am călcat atâta după pași
FLAUT de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378810_a_380139]
-
umerii noștri copleșiți de povara a ceea ce am ascuns printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să ... Citește mai mult Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat?trece turbat peste noi rănindu-nearipile de cocori rătăciți șistingheri,ne spulberă și ultimul visînmugurit în noaptea fărăstele-n destin,de ce nu îți ridici brațele-ramoprindu-ipașii cu potcoave de foc?Grăbește-te, mai avem
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Vivaldi,nu vreau să devină elegiescrisă pe umerii noștri copleșițide povara a ceea ce amascuns printre rânduri scriseîn pripă.Sărută tăcut petalele crinuluidin palmele mele împreunate în rugă,apoi îmblânzeștecu raza curcubeului regăsitclipa rebelă, fiica cea mică atimpului neînșeuat,cere-i răgaz să ... XXVIII. MĂ SIMT CA O SĂMÂNȚĂ..., de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Mă simt că o sămânță pe aripă de vânt Ce-și caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ziuă. Îmi dispăruse complet teama, fiind ferm convinsă că voi scăpa cu zile de astă dată și mă voi întoarce la copiii mei după operație. Moartea venise să-mi dea salutul său în noaptea aceea și îmi mai îngăduise un răgaz. Îi eram recunoscătoare. De atunci însă ,uneori înainte ca cineva apropiat să plece, se întoarce și-mi dă un semn. Mereu e altfel deghizată, însă eu o recunosc ca pe femeia coborâtă din stele,oricât s-ar deghiza și ea
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
și nu-ți Fă planuri fără capăt. Pavează drumul tău cu vise și speranțe Să nu cumva să cazi, crezând că moartea Îți va aduce doar o ultima zi, Te-nșeli, ea te învață viața. Bea-ți cafeaua în liniște, răgaz dă-i dimineții, Ridică-te și-nfruntă provocarea zilei În puterea spiritului! Privește lumină răsăritului prin ochi de copil, Ascultă-l... Îți va aminti-n fiorul albastrului,originea. De ce cu teamă umbrelor necunoscute Lupți, rănit de frici și de angoase
BALADA CĂLĂTORULUI GRĂBIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379151_a_380480]
-
scene din trecutul nostru și îmi vine să plâng.Uneori plâng, alteori mă abțin ca să nu mă scufund . . Pe de altă parte,am început să mă tem că și eu, că oricine,aș putea închide deodată ochii, fără a avea răgazul de a ma despărți de cei dragi,fără a avea timp să scriu tot ceea ce aș vrea despre trecut,pentru a lăsa ceva urmașilor mei și poate și prietenilor apropiați. Pierderea ta, dragul meu,mi-a răpit o bucată din
TU,CARE EȘTI PLECAT... de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379845_a_381174]
-
strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii aminte"(Dansând. Dar fondul țărănesc e prea viu pentru a nu-și trimite mesajele apăsate, pentru a nu îndruma senzorialul autorului către natură. Dincolo de străzile familiare, el percepe câmpul cosmic ca pe o matrice care nu i-ar putea
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânz abia fătat pe-un braț de paie amirosind a pelincuțe cu julfă și a balegă călduță căruțașul înjura de mama focului nici iarna să nu aibă răgaz de odihnă de unde să mai cumpere trifoi ovăzul tocmai l-a stricat pe gâște așa că a luat un făraș de jăratec și l-a aruncat în iesle au venit pompierii și l-au amendat putea să dea foc la lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
țâșnit ca o rachetălepădând una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânzabia fătat pe-un braț de paieamirosind a pelincuțe cu julfăși a balegă călduță căruțașul înjura de mama foculuinici iarna să nu aibă răgaz de odihnăde unde să mai cumpere trifoiovăzul tocmai l-a stricat pe gâșteașa că a luat un făraș de jăratec și l-a aruncat în iesleau venit pompierii și l-au amendatputea să dea foc la lumela lumea asta nenorocită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
îngrijea să se întoarcă acasă cu ele sătule. Să le vadă burta umflată până peste șira spinării și ugerele pline, pietroase de greutatea laptelui din ele. Multe povești spunea Gabriel și câinilor ori pisicilor, în timp ce-i îngrijea sau când avea răgaz să se mai joace cu ei. La școală era mai simplu. Lumea nu se schimba, era aceeași. Se simțea în largul lui. Coleg și prieten cu toate fetele și băieții, în aceeași măsură, participa binevoitor la toate acțiunile colective fără
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
turnaseră vizduri și o pregătiseră pentru trecători, avea o apă limpede și rece, bău întâi Agneta, apoi băui și eu și ne răcorirăm inimile și fețele... “Și unde vrei tu să fugim?”-mă întrebă curioasă Agneta și tăcu, dându-mi răgaz să mă mai gândesc. Varianta cu Clujul căzuse în urma scrisorii primită de la soru-mea, acasă nici atât n-aveam ce căuta, eram destule guri de hrănit, mai rămăsese varianta cu găsitul unui stăpân. “Uite, Agneto, cum m-am gândit eu, vara aceasta
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
Așa că... uite cheia, că noi mai avem una și...așteaptă-ne aici sau în casă, că noi venim repede cu colegii. Și ăl mare îi agăță cheia de gât, spre nedumerirea și supărarea Floricicăi. Nu-i dădu nici un pic de răgaz să gândească și să riposteze. Se răsti autoritar la ea: -Să nu te miști, bă, asta mică! Apoi către celălalt, care ducea steaua : -Hai, mă, să plecăm repede, ca să ne întoarcem degrabă la ea! Până să se dezmeticească Floricica și
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
întâlni frumoase, neuitate zori. Prin multe- n viața noastră am trecut, Și, chiar de vorbă ta ieri m-a durut Și ne certăm de la nimic adeseori, Zâmbetul tău părea un câmp de flori. Mă rog la soarta pentru-n mic răgaz, Să mai petrec cu tine clipele de azi, Când luna pentru noi e ca un soare, Iar fiecare clipă-i zâmbet, sărbătoare... Referință Bibliografica: De ziua primăverii mele... / Iacob Cazacu Istrati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII
DE ZIUA PRIMĂVERII MELE... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380440_a_381769]
-
întâmplările capătă o aură aparte, stârnind interesul interlocutorului. Mi-a recunoscut vocea și m-a întâmpinat ca pe o veche cunoștință. - N-ați mai fost de mult pe la Băi, remarcă el. - Așa e, au trecut ceva ani. N-am avut răgaz să mă mai gândesc la ce mă mai doare... Am venit acuma, de mare nevoie. Mi-a zis medicul să am grijă că am un ... Citește mai mult O urmă de vislicărind între pleoape- nicio lacrimăRevenim la Stațiunea cu Băi
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
întâmplările capătă o aură aparte, stârnind interesul interlocutorului. Mi-a recunoscut vocea și m-a întâmpinat ca pe o veche cunoștință.- N-ați mai fost de mult pe la Băi, remarcă el.- Așa e, au trecut ceva ani. N-am avut răgaz să mă mai gândesc la ce mă mai doare... Am venit acuma, de mare nevoie. Mi-a zis medicul să am grijă că am un ... XIII. GENȚIANA GROZA - GENȚIGRAME DE SĂRBĂTORI, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 1104 din
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Doar ție închinata cu adevarat! Vreau chiar acum s-o scriu, desi cu greutate, Ca rimele nu-mi curg că lacrimi pe obraz! Simt, dacă-amân s-o scriu, fi-va mult prea departe Și poate altădată nu va mai fi răgaz! Vreau doar să-ți amintesc că fost-am pentru tine Unealtă bună, cred, dar poate și cea rea Cu care modelat-ai sufletul în mine. Ți-am fost adesea plapuma, ți-am fost saltea!... Fost-au războaie între noi, tensionate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
ție,Doar ție închinata cu adevarat!Vreau chiar acum s-o scriu, desi cu greutate,Ca rimele nu-mi curg că lacrimi pe obraz!Simt, dacă-amân s-o scriu, fi-va mult prea departeși poate altădată nu va mai fi răgaz!Vreau doar să-ți amintesc că fost-am pentru tineUnealta bună, cred, dar poate și cea reaCu care modelat-ai sufletul în mine.Ți-am fost adesea plapuma, ți-am fost saltea!...Fost-au războaie între noi, tensionate,Dar fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
întâlni frumoase, neuitate zori. Prin multe- n viața noastră am trecut, Și, chiar de vorbă ta ieri m-a durut Și ne certăm de la nimic adeseori, Zâmbetul tău părea un câmp de flori. Mă rog la soarta pentru-n mic răgaz, Să mai petrec cu tine clipele de azi, Când luna pentru noi e ca un soare, Iar fiecare clipă-i zâmbet, sărbătoare... Citește mai mult Iar timpul trece, toamne se petrec, Ne bucurăm nespus de anii care trec...Și ne
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
alteoriVom întâlni frumoase, neuitate zori.Prin multe- n viața noastră am trecut,Si, chiar de vorbă ta ieri m-a durutși ne certăm de la nimic adeseori,Zâmbetul tău părea un câmp de flori.Mă rog la soarta pentru-n mic răgaz,Să mai petrec cu tine clipele de azi,Cănd luna pentru noi e ca un soare,Iar fiecare clipă-i zâmbet, sărbătoare...... IV. IACOB C. ISTRATI - REGINA ANOTIMPURILOR, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
pe sub nori de cocori, dor tăiat de pelin curs în vin de topoare, mă vindeai pe-o uitare unui scrum ars de zori. Nu credeam că iubirea se preschimbă în rană! limbi de foc răsucind pe sub piei de urlări, un răgaz prins în scripet atârnând roua-n geană, mă vindeai pe-o uitare unui ger nins cu flori. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MĂ VINDEAI PE-O UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie
MĂ VINDEAI PE-O UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379334_a_380663]
-
acoperiți de afișe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă și brăzdată se plimbă nervos, își adună gândurile risipite, le ordonează și - fulgerător - le transcrie. Este mereu într-o febră a creației care nu cunoaște răgaz, este mereu într-o afirmare a fecundității care nu cunoaște odihnă”, îl dibuie din aduceri aminte Radu Beligan în Contemporanul din 25 martie 1966. „Mă pricepeam oarecum și în pictură. Chiar nu știu cum de n-am ajuns pictor. Călătoream și eu
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
a fost strașnică, și bătaia în alambic a fost cam moale, inima-i ajunge în gâtlej făcându-l să chiuie întretăiat, iar picioarele, de atâta mers de-andăratelea, prind a-și aminti de câți ani îl slujesc și-ar vrea un răgaz de odihnă. Se oprește. -Adică sunteți mai șireți ca mine? le strigă moșul lupilor. Vreți să mă sleiesc, să nu mai pot mânui toporișca, să vă îmbuibați din mânzoc fără trudă, fără luptă? Că nu oasele mele le vreți voi
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
leat ! Veștejite și uscate, cu picioarele strâmbe, unele fără dinți, altele aduse din spate... Ptiuuu! Își făcu semnul crucii, scuipă în sân și deschise ușa chilerului . Aici era locușorul ei, refugiul în ceasul greu al încercărilor, aici își petrecea puținul răgaz ori lungile seri ale iernilor vrâncene... torcând, țesând sau cosând cu fire de lână colorate chiar de ea după cum învățase din vechime... „Din vechime” pentru că învățase carte numai de la alții căci mama o părăsise încă de la naștere pentru a merge
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]